Daca, dupa modelul concursului "Cupa Presei la slabit", castigat in mod stralucit de colega noastra Mona Bica, s-ar organiza in Uniunea Europeana o competitie asemanatoare, dar pe natiuni, probabil ca pe locul I am iesi noi, romanii, devansandu-i pe vecinii bulgari, nu pentru ca acestia ar fi mai obezi, ci pentru ca la cantar le-ar atarna nitel mai mult ceafa. Intram in UE cu o medie de greutate pe cap de locuitor mult sub cea a ungurilor, polonezilor, slovenilor, ca sa nu mai vorbim de cea a francezilor, olandezilor, nemtilor. Poate ca de-aici provine si ingrijorarea acelor europeni care nu privesc cu ochi buni patrunderea in imbelsugata lor ograda a unor oameni oricum mai subnutriti decat ei. Nu neaparat flamanzi (desi si aici cred ca batem tot ce e la vest de noi), dar oricum cu o pofta de ingurgitare mult mai mare decat a occidentalilor. Nu mitul "instalatorului polonez" mai ieftin si mai harnic, de care vorbea ieri amicul Emil Hurezeanu, le da fiori bine-hranitilor cetateni europeni, ci realitatea stomacurilor lipite de sira spinarii ale unei bune parti din nou-sositii in super-market-ul vizionarului Schumann. Si poate ca aici ar putea fi detectata si retinerea in a spune "Oui!" a francezilor, confruntati langa Lyon, langa Paris, cu scene din epopeea noastra eroi-comica nationala, exportata cu corturi cu tot, "Tiganiada". Opulentei Germanii i-a fost greu si ii mai este inca sa-i aduca la o greutate normala pe fiii ei estici, daramite Europei, care are de facut fata unui formidabil apetit gastronomic dupa cincizeci de ani de cura de slabire!