Ioan GROSAN 

Revin la o idee (si chiar la o sintagma) pe care le-am mai amintit in ZIUA si a caror verosimilitate e tot mai mult confirmata de realitatea strictei actualitati: exista azi, perfect vizibile, doua Romanii: una "a lor" si una "a noastra". "A noastra" e cea a inundatiilor, a teroristilor invizibili, a exploziilor neelucidate, a cozilor la circumscriptiile financiare si la Loto, a obsesiei facturilor de intretinere, a pensionarilor care joaca table si sah prin parculete pana cad in cap de foame, a spitalelor unde trebuie sa vii cu mancarea de-acasa, a farmaciilor la care pensionarii se uita cum ma uitam eu la Paris la o expozitie de "Rolls-Royce"-uri, a somerilor care-si vand rinichii ca sa-si poata creste copiii s.a.m.d. Romania "lor" nu e asa de vizibila. Ar trebui probabil, exact cum sugera dl Traian Basescu alaltaieri vorbind despre secretizarea anumitor dosare din cazul ostatecilor romani in Irak, vreo cincizeci de ani ca sa intrezarim cum s-a format supra-Romania asta in care muritorii de rand n-au acces. Dar cincizeci de ani vor fi de-ajuns? Nu savura deunazi dl Iliescu faptul ca nici dupa o jumatate de secol nu s-a lamurit cum a fost, de fapt, asasinat John F. Kennedy? Si-atunci cine sa desluseasca imensul hatis de interese care-i leaga pe maharii arabi de politicieni, pe politicieni de patronii trusturilor mass-media, pe patronii mass-media de patronii bancilor, iar pe acestia din urma de Andreea Marin? Ma tem ca nici Silviu Brucan, care in 1990 a pronosticat un termen de douazeci de ani pentru normalizarea tarii, nu va apuca, saracu', sa prinda Romania aia.