Pe parcursul mai multor episoade am relatat despre gruparea de mafioti care a actionat sub protectia presedintelui Iliescu cel putin pe parcursul ultimului mandat al acestuia, conexiunile ei, provenienta banilor si motivatiile ascensiunilor membrilor ei. Este timpul sa aducem la cunostinta opiniei publice si modul in care toate aceste informatii au fost cunoscute de catre Iliescu si ignorate mai apoi cu scopul de a se folosi pe mai departe de oamenii lui Talpes care produceau bani cu scopul ca aceiasi indivizi, prin conexiunilor lor in sistem, sa determine initierea unor manevre oculte impotriva adversarilor sai politici. Astfel, in luna iunie 2001, cand lt.col. Paul Sarbu a intrat in colimatorul Serviciului de Protectie si paza ca urmare a numirii sale la dreapta lui Talpes, Inspectoratul General al Politiei - Unitatea militara 0118 Bucuresti a remis catre SPP, la cererea acestuia, o nota semnata de seful unitatii, colonelul Virgil Zodie, in care erau detaliate toate activitatile trecute ale lui Paul Sarbu si din care ziarul ZIUA a dat publicitatii pana acum cateva date. Cu o luna inainte insa, mai precis pe 15.03.2001, Directia Generala de Informatii si Protectie Interna (DGIPI) a Ministerului Administratiei si Internelor a oferit consilierului prezidential, prin seful acestei structuri, chestorul Virgil Ardelean, Nota nr. 00781333 cu privire la acelasi subiect: ofiterul de Politie Paul Sarbu. Talpes nu putea sa le ascunda de Iliescu. I le-a aratat pe amandoua. Modul in care a facut-o dovedeste insa ca totul era un joc. Manevra "dezinformarii" Cand documentele compromitatoare referitoare la activitatea socio-profesionala a lui Paul Sarbu au ajuns pe masa sa, Ioan Talpes a adoptat o atitudine cel putin ciudata. El a solicitat ministrului de Interne de atunci, Ioan Rus, pe data de 23.05.2001, lamuriri cu privire la informarile Politiei cu privire la Paul Sarbu in contextul in care acesta nega tot. Iata ce cuprinde documentul semnat de Talpes catre Rus: "Va inaintez alaturat ""Nota" cu unele informatii si aprecieri referitoare la locotenent-colonelul Sarbu Paul", intocmita de Directia de Informatii si Protectie Interna si "Raportul" locotenent colonelului Paul Sarbu asupra informatiilor si aprecierilor continute in document. Va marturisesc starea de confuzie in care ma gasesc, cu atat mai mult cu cat sunt obligat sa-l informez pe domnul presedinte Ion Iliescu asupra demersurilor facute prin detasarea locotenent-colonelului Paul Sarbu la departamentul pe care il conduc. Mentionez ca pana la aceasta ora am avut putine ocazii sa sesizez discrepante atat de evidente. Cred ca nu este doar o problema de constiinta. Ne aflam, in fata unui caz incalificabil, indiferent de cine dezinformeaza". Tonul acestui document este clar. Talpes il acuza pe chestorul Virgil Ardelean si intrega structura de informatii a MAI de confectionarea unui dosar compromitator impotriva lui Sarbu. Sarbu spune ca ministrul Rus si-a cerut scuze Intr-o discutie telefonica purtata intre reporterii ZIUA si lt.col. Paul Sarbu, acesta a sustinut ca fostul ministru de Interne, Ioan Rus, si-a cerut scuze pentru acel incident. Sarbu sustine ca, astfel, a reusit sa dovedeasca in fata presedintelui Iliescu modul sau corect de comportament de-a lungul anilor si ireprosabila activitate de politist. Este bizar insa cum a reusit un ministru sa infirme documentul DGIPI. Mai ales ca notele informative care au stat la baza intocmirii acelei note au fost culese de-a lungul anilor de la diversi agenti si ofieri de Politie care au lucrat ani de zile la documentarea activitatii lui Sarbu. Pentru a lamuri cateva aspecte legate de modul in care se lucreza investigativ in astfel de situatii, trebuie sa facem cateva precizari despre modalitatile de lucru ale structurii de informatii ale MAI si despre modul in care sunt stocate, prelucrate, excluse sau confirmate informatiile. Politia dispune de un soi de program denumit generic: "5*5*5". Acest program stocheaza datele culese atat de agentii specializati ai DGIPI, cat si pe cele stranse de politistii de rand, celebrii sectoristi. La culegerea acestor date, politistii care le detin sunt obligati sa completeze un formular care contine, pe langa informatia despre subiect, si alte date cu privire la persoana care a furnizat informatia, credibilitatea acesteia etc. Toate informatiile din formular erau apoi transferate intr-o baza de date primitiva. Mai multe date cu privire la acelasi subiect, mai multe confirmari ale acelorasi date si mai multe indicii care "curgeau" spre aceeasi concluzie erau transformate in note care la randul lor atrageau o supraveghere mai atenta din partea DGIPI, constituirea unor dosare penale sau pur si simplu informari cu caracter special in cazul in care subiectul nu intra in aria de competenta. Astfel s-a intocmit si nota DGIPI cu privire la Paul Sarbu. "I-am prins si le-am luat statiile" Paul Sarbu a declarat reporterilor ZIUA ca a fost in permanenta supravegheat de catre Politie. Prin urmare, reprezenta un subiect de interes pentru structurile de informatii ale MAI. Deci confirma pe de o parte existenta unor indicii cu privire la persoana sa. Dar sustine ca de fapt este vorba de o actiune menita sa-l discrediteze, de practici mafiote initiate atat de unitatea condusa de chestorul Virgil Ardelean, cat si de IGPR. "I-am prins cand ma filau la Guvern. Eram pe atunci consilier guvernamental (n.red.-este vorba de perioada in care Talpes a fost numit viceprim-ministru al Romaniei, iar Sarbu era consilierul sau). I-am prins si le-am luat statiile. Au venit apoi la mine sa ma roage sa le dau inapoi echipamentul". Daca acest incident este adevarat sau nu este dificil de stabilit. Numai SPP-ul poate confirma. Dar este putin probabil ca agentii de supraveghere ai Politiei s-ar fi dus in Guvern fara o misiune bine stabilita. In fapt, Sarbu recunoaste atat documentul emis de DGIPI impotriva sa, cat si realitatea ca devenise "subiect" de investigatii. Ceea ce nu admite Sarbu sunt informatiile cu privire la activitatea sa socio-profesionala. Numai ca documentul emis de DGIPI contine informatii stranse atat de pe vremea cand Sarbu era doar sergent-major, cat si date cu privire la activitatea acestuia la Cotroceni. Sunt enumerate fapte culese de la vecinii acestuia, de la colegi, de la superiori, de la rude, mii de date cu privire la conexiunile acestuia si la modul in care aceste conexiuni aveau implicatii in activitati mafiote. In doarul lui Sarbu sunt cuprinse pana si sumele pierdute la barbut de catre acolitii sai, locul si numele prostituatelor care participau la orgiile de la Constanta, caracteristicile masinilor si ale imobilelor pe care le-a detinut, cursul banilor, motivul divortului, deplasarile in strainatate ale membrilor familie, legaturile amoroase etc. Sarbu neaga insa toate aceste informatii. Sustine ca nu este nimic adevarat, nici macar un rand, si totul este doar o campanie a dusmanilor sai din MAI. Se pare insa ca Sarbu nu a fost o "tinta premeditata" pentru spionii lui Ardelean. Iata ce se consemneaza la finalul raportului intocmit de colonelul Virgil Zodie cu privire la subiectul Paul Sarbu: "Alte aspecte de interes operativ nu au rezultat, iar Sarbu Paul nu a mai fost investigat de catre serviciul nostru". In ciuda acestor controverse, vom dezvalui ca de fapt la baza intregului dosar al lui Sarbu au stat anumite interese ale grupului Talpes-Tender-Sarbu in domeniul petrolului. Si nu numai de aici, ci si din Rusia. (va urma)

Petre NITEANU