Gabriel ANDREESCU 

Recent au fost date publicitatii rezultatele unui studiu efectuat la Institutul Karolinska din Stockholm. Folosind scanari ale creierului, echipa a demonstrat ca la barbatii heterosexuali, hipotalamusul reactioneaza cand acestia simt mirosul estrogenului feminin. Nu reactioneaza insa la testosteronul masculin. Femeile heterosexuale si barbatii homosexuali au reactii exact contrare. Rezultatele se adauga cercetarilor care stabilesc determinarea genetica a orientarii sexuale. Desi comportamentul hetero sau homosexual are o componenta socio-culturala, factorul biologic pare astazi larg acceptat intre oamenii de stiinta. Tipul determinarii, culturala sau genetica, nu spune nimic despre felul in care societatea ar trebui sa trateze homosexualitatea. Or, istoria i-a transformat pe homosexuali si lesbiene in tinte predilecte ale oprobiului si marginalizarii. Nazistii au planificat si partial pus in practica anihilarea acestui grup. Alaturi de monumentul Holocaustului finalizat recent, la Berlin se vor adauga alte doua constructii: unul in memoria tiganilor, altul in memoria homosexualilor care au cazut victime proiectului genocidar nazist. In Romania comunista, homosexualitatea a fost pedepsita cu inchisoare. Practicantii erau o prada comoda pentru Securitate. Cum Codul penal reprezenta un excelent santaj, li se cerea sa asiste activitatea murdara a Securitatii. Exemplul notoriu al santajului este I. Negoitescu. Dupa ce acesta a trimis, in 1977, o scrisoare de adeziune la Miscarea Goma, Securitatea i-a pus in fata o scrisoare de renuntare. A semnat-o, caci in caz contrar, infunda puscaria. Dupa 1990, timp de cateva luni, vanarea homosexualilor a incetat. Ca sa revina, asemenea altor obiceiuri autoritare. Din cate cunosc, Comitetul Helsinki este prima asociatie care a protestat public impotriva pastrarii in Codul penal a articolului 200, care condamna pe homosexuali. Dezincriminarea relatiilor intre adulti de acelasi sex care consimt a reprezentat, de asemenea, cerinta Consiliului Europei. In 1993, autoritatile romane si-au luat angajamentul, fata de Consiliu, sa elimine prevederea. Anul 1993 a marcat un alt eveniment cheie in istoria subiectului. Pentru prima data, Curtea Constitutionala a trebuit sa ia o decizie privind constitutionalitatea - sau neconstitutionalitatea - pedepsirii actelor homosexuale. A fost momentul cand pe masa Curtii au sosit in avalansa opinii si argumente din tara si din afara. Este interesant ca din partea bisericilor, toti liderii au cerut, cu exceptia lui Laszlo Tokes, pastrarea pedepsei in Codul penal. In final, Curtea a indulcit semnificatia art. 200, sustinand ca actele homosexuale nu contrazic legea fundamentala atata timp cat nu devin subiect de scandal public. Cum insa la noi interpretarile exceleaza prin arbitrariu, pretextul "scandalului public" a mai trimis homosexuali in inchisoare si dupa 1993. Iata de ce eliminarea art. 200 din Codul penal a ramas la noi, ani la rand, tema centrala a problematicii homosexualitatii. Consiliul Europei a condamnat sistematic Romania de a nu fi rezolvat aceasta problema, cum promisese. In anul 1996, a fost infiintata organizatia ACCEPT, dedicata protectiei homosexualilor si lesbienelor si promovarii culturii gay. Din acel moment, afirmarea intereselor comunitatii de homosexuali si lesbiene a capatat un caracter profesional si sistematic. De abia in 2001, art. 200 a fost aruncat la cosul istoriei. Pana atunci, opozitia vocala a unor partide de tip Romania Mare, a Bisericii ortodoxe si, mai discret, a unor pesonalitati homofobe a impiedicat Romania sa trateze homosexualitatea cum se trateaza ea in toata Europa democrata: tema a vietii private, care trebuie luata ca atare si respectata. In anul 2000 a fost adoptata legea care condamna si sanctioneaza discriminarea, inclusiv pe motiv de orientare sexuala. De abia in anul 2005, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii a luat cateva masuri in litera legii. A sanctionat mai intai TAROM-ul pentru o promotie deschisa numai perechilor heterosexuale. La sesizarea organizatiei ACCEPT, CNCD l-a amendat pe preotul Ion Stanciu cu 10 milioane de lei pentru campania acestuia impotriva unui cantor bisericesc si a presupusei sale orientari sexuale. Desi masura este discutabila, caci ridica o problema pentru libertatea de religie, actul a restrans spatiul de manevra pentru homofobi. Intamplator, luna in care cercetatorii din Stockholm anunta rezultatele lor asupra orientarii sexuale este si luna in care, pentru prima data, se desfasoara in Romania un festival al homosexualilor. Inceput la 23 mai, GayFest 2005 Bucuresti ofera publicului dezbateri si proiectii de film timp de o saptamana. Marea "incercare" va fi insa parada gay, programata pentru ziua de 28 mai. Contracampania s-a declansat in forta. In frunte se afla cei doi aliati traditionali, Noua Dreapta si BOR dar si, din nou, paradoxal, unii ziaristi, altfel actori simbolici ai democratiei. Organizatia de extrema dreapta a pus in Bucuresti afise care arata acuzator cu degetul. S-a anuntat ca preotul Vasile Gavrila, paroh la Biserica Sfantul Nicolae, a strans circa 1.000 de semnaturi de protest fata de GayFest. Se adauga si stirile falsificatoare precum cheltuirea unor bani ai Ministerului Sanatatii. Suma invocata, de 700.000 de dolari, este de fapt cea prin care Global Fund a finantat, timp de doi ani, activitatea ACCEPT dedicata luptei contra HIV/SIDA. Presiunea a avut un prim efect. La 20 mai, Primaria Bucurestiului anunta organizatia ACCEPT ca nu a aprobat desfasurarea paradei, motivand imposibilitatea de a asigura protectie. Organizatorii nu au acceptat un astfel de argument care refuza homosexualilor un drept de care se bucura toti ceilalti. Parada homosexualilor si lesbienelor va avea loc pe 28 mai. Nu m-as teme de eventualele incitari violente ale homofobilor. Institutiile publice va trebui sa-i apere pe manifestanti. Statul de drept devine vizibil tocmai prin astfel de incercari.