O dovada a fascinatiei exercitate de aceasta femeie, chiar si dupa moarte, este incidentul care a avut loc acum ceva vreme la Muzeul de Anatomie din Paris. Capul mumificat al acesteia a fost furat de autori necunoscuti si, in ciuda unei anchete de proportii, nu s-a descoperit cine si de ce a facut acest gest. La scurt timp de la executie, nu se cunoaste in ce conditii, capul acesteia a ajuns la muzeul din Parsi, alaturi de alte capete si creiere ale unor criminali renumiti. Se spune ca vizitatorii muzeului erau fascinati de parul roscat al spioanei. Curatorul muzeului, Robert Saban, este de parere ca cel care a furat capul lui Mata Hari a fost ori un admirator infocat, ori un colectionar mai ciudat. Faimoasa Mata Hari s-a nascut in Olanda, Friesland, la data de 7 august 1876, sub numele de Margaretha Geertruida Zelle. Margaretha mai avea inca trei frati, iar tatal sau, Adam Zelle, era singurul palarier din oras. A durat foarte mult pana s-au aflat data exacta si locul nasterii viitoarei spioane, pentru ca aceasta obisnuia sa minta cu seninatate, de nenumarate ori, in legatura cu originile sale. Atat ziaristii, cat si impresarii dansatoarei, nu au stiut niciodata cand si unde s-a nascut de fapt Mata Hari. La un moment dat, cand Margaretha era copil, parintii sai au divortat, iar tatal sau a dat faliment. Ramasa pe drumuri, micuta este crescuta de nasul sau, care doreste sa o vada "asezata la casa ei, cu o meserie onorabila". Astfel, ea este trimisa la Liceul de Educatoare din Leyda. La scurt timp, din cauza faptului ca are o aventura cu directorul, este exmatriculata, iar nasul sau o da in grija unui unchi, care locuia la Haga. Pe atunci, Margaretha avea doar 17 ani. Nemultumita de viata pe care o ducea, tanara decide sa dea curs unui anunt pe care il citise intr-o dimineata intr-un ziar, la rubrica "Matrimoniale", si in care se spunea ca un ofiter scotian doreste sa cunoasca o tanara cu care sa se casatoreasca. Desi anuntul s-a dovedit ulterior a fi doar o gluma, Margaretha nu se lasa pana ce capitanul MacLeod, care avea 40 de ani si era pe deasupra si tiran, si zgarcit, nu o ia de sotie. Cei doi au locuit mai mult in Java si Sumatra. Familie destramata Astfel, in ianuarie 1897, Margaretha naste un baiat, care va fi botezat John Norman. Dupa un timp, vine pe lume si Jeanne Louise. Certurile dintre cei doi devin din ce in ce mai dese si culmineaza cu o tragedie: cei doi copii sunt victimele unei tentative de asasinat. O persoana care nu a fost identificata niciodata ii otraveste pe micuti, si, din pacate, scapa doar fata. Aceasta drama accentueaza distanta dintre cei doi soti, mai ales ca ofiterul a acuzat-o pe Margaretha ca este vinovata de ceea ce li s-a intamplat copiilor. Devastata, tanara se imbolnaveste de febra tifoida. Dupa ce a zacut multa vreme, aceasta se vindeca si, in 1902, cei doi divorteaza. Dupa un an, Margaretha pleaca la Paris, unde incearca sa se intretina oferindu-se ca model pentru pictori. Din nefericire, nu gaseste nici o slujba si, desi avea un aspect exotic, ten masliniu, ochi negri si par intunecat, nu era chiar un manechin. Ceea ce a salvat-o in final a fost extravaganta si indrazneala ei. Deloc complexata sau timida, aceasta invata sa-si puna farmecele in valoare si exploateaza orice ocazie care ar fi putut-o propulsa in cariera. Totusi, nu reuseste sa dea lovitura la Paris, asa incat se intoarce in Olanda, in cautarea norocului. Pentru ca nici in Tara Lalelor nu-si gaseste locul, revine la Paris, unde reuseste sa socheze cu dansurile sale "transparente", in timpul carora se dezgolea de valurile cu care se acoperea. Din aceasta cauza, Mata Hari este considerata a fi cea care a inventat stripteas-ul. La Scala din Milano Cu ocazia unui eveniment al Muzeului de Arta Orientala, Margaretha ofera spectatorilor un show de exceptie, original, pe care aceasta il "explica" cu maiestrie. Desi nu avea habar de dansurile orientale, ea sustine ca a fost initiata in aceste ritualuri de cele mai indemanatice dansatoare ale Indiei, si este crezuta. Vazand ca a reusit sa treaca drept "specialista in Orient", Margaretha decide sa-si schimbele numele, si astfel devine Mata Hari (de fapt un nume malaezian, nu hindus, care inseamna Ochiul Zilei). Excentrica, sexy si originala, curand Mata Hari devine o atractie a capitalei Frantei, banii incep sa curga, la fel si turneele internationale. Isi face o serie de prieteni apropiati, foarte influenti, printre care si ambasadorul Frantei in Spania. Rapid, descopera gustul luxului si este intretinuta de diversi indivizi care doreau, in schimbul placerilor, sa-i ofere daruri de pret care sa-i castige favorurile. Continua sa danseze, iar la un moment dat, renunta la scena din cauza faptului ca a fost criticata aspru in urma unui spectacol in care juca rolul Cleopatrei. Umilita, Mata Hari se ascunde si traieste o noua poveste de dragoste cu un barbat insurat, Xavier Rousseau, care era bancher. Revigorata, Mata Hari se intoarce pe scena si chiar evolueaza, in 1911, la Scala din Milano. Spioana cu orice pret In timp ce se afla la Berlin, incepe primul razboi mondial, si nimic nu prevestea inceputul unei cariere de spioane. Dimpotriva, Mata Hari este din nou daramata de un alt incident: santajata cu niste fotografii obscene, ea este nevoita sa semneze actele de divort intocmite de fostul ei sot. Mai mult decat atat, acesta nici macar nu o mai lasa sa-si vada fiica. Incercata de viata, Mata Hari devine mult mai dura si mai nemiloasa in relatiile sale. Sustine un ultim spectacol in anul 1914, la Haga. In 1916, Mata Hari se intoarce la locuri natale, insa nu poate rezista multa vreme departe de Paris. Se intoarce si, la scurt timp, se indragosteste iremediabil de un ofiter din armata rusa, pe nume Vadim Maslov. In cercurile acestuia de cunostinte, intra in legatura cu seful contraspionajului francez, capitanul Ladoux, care o recruteaza printre agentii sai. Mata Hari accepta, fiind motivata de lipsa de bani si de tentatiile unei vieti aventuroase. Insa nu reuseste sa faca fata misiunilor ce i se dau si astfel este renegata. Din nefericire, la un moment dat, Mata Hari este confundata cu o alta spioana si este inchisa, dupa care este expulzata spre Spania. Se pare ca Ladoux nu doreste sa mai aiba de-a face cu ea, insa nu reuseste sa scape de insistentele acesteia. Un proces ciudat Dupa o vreme, Mata Hari fuge la Paris pentru a-si vedea iubitul si pentru a se casatori cu el. In capitala Frantei, din nou intampina greutati in a se intalni cu Ladoux si curand primeste o noua lovitura sub centura: din cauza vietii sale aventuroase si din cauza faptului ca era o persoana cu o activitate "suspecta", dragostea vietii sale, Maslov, nu mai doreste sa se casatoreasca cu ea si, mai mult decat atat, o anunta ca in viata sa este altcineva. Ofiterul decisese sa rupa legatura cu Mata Hari, la indemnul superiorilor sai care i-au explicat ca isi compromite cariera daca mai sta alaturi de o spioana. Dupa ce ca era absolut distrusa, in februarie 1917, este arestata de politia franceza, care o acuza de spionaj. Timp de mai multe luni, anchetatorii incearca sa scoata tot ce se poate de la cea pe care o credeau o spioana extrem de periculoasa. Pentru a o convinge sa vorbeasca, i se arata diverse telegrame pe care ea le trimisese unor ambasadori. Naiva, Mata Hari recunoaste ca a avut legaturi cu diversi diplomati, dar si-a motivat actiunile prin faptul ca dorea sa-si recupereze averea de la nemti. De asemenea, ea a declarat ca nu a oferit niciodata informatii importante nimanui. Procesul sau a fost cel putin ciudat: nu a existat nici un proces verbal, nu a avut voie nimeni din afara sa asiste la proces, iar numeroase voci afirma ca vinovatia ei fusese stabilita chiar inainte sa fie judecata. Declaratiile sale, imprudente si naive, au fost rastalmacite si interpretate dupa voia acuzatorilor. Astfel, pentru ca Mata Hari a declarat ca era vrajita de uniforme si ca a trait cu diverse persoane din armata, s-a interpretat ca era implicata categoric in actiuni de spionaj. Curajoasa in fata mortii In final, Mata Hari este condamnata la moarte. In timp ce-si astepta executia, ea il descopera pe Dumnezeu si devine foarte credincioasa. In ziua in care este dusa spre moarte, 15 octombrie 1917, se comporta demn, chiar trimite bezele plutonului de executie, in fata caruia refuza sa fie legata la ochi. Nu se stie ce s-a intamplat cu trupul acesteia si se pare ca nu exista nici un mormant care sa-i poarte numele. De teama consecintelor, nimeni nu a dorit sa-i ia trupul si sa-l inmormanteze crestineste. Insa adevarul nu-l cunoaste nimeni. Blestemul care a planat asupra dansatoarei si a familiei sale a continuat totusi sa faca victime: cativa ani mai tarziu, Jeanne, fiica lui Mata Hari, moare la doar 18 ani, din cauza unei afectiuni cerebrale. Nici pana in prezent nu s-a reusit sa se stabileasca cine a fost cu adevarat Mata Hari: o simpla aventuriera, "spioana amatoare" sau un agent secret redutabil. Cert este ca imaginea sa a fascinat dintotdeauna si a facut sa curga rauri de cerneala in intreaga lume. (D.M.)