Continuam astazi seria dezvaluirilor despre oamenii presedintelui Iliescu, oprindu-ne putin din dezvaluirile referioare la ofiterul Paul Sarbu cu scopul de a prezenta anumite fapte care il leaga direct pe Iliescu de acest individ. In ciuda faptului ca pozitia lui Sarbu in cadrul Presedintiei Romaniei era una mascata, mai precis de consilier al sefului Departamentului de Securitate Nationala, adica de sfatuitor al lui Ioan Talpes, Sarbu a dus la indeplinire si planurile politice ale lui Iliescu in aceeasi masura in care le-a realizat pe cele economice ale lui Talpes. Maiestria lui Sarbu de a impaca atat interesele financiare ale lui Talpes, cat si pe cele politice ale lui Iliescu l-au promovat in sanul puterii de la Cotroceni. Nu este foarte clar cand a devenit Paul Sarbu omul de casa al lui Talpes, dar dosarele in care a participat ca ofiter de Politie, iar mai apoi actele intocmite din cabinetul sau de la Cotroceni dovedesc o legatura clara intre dusmanii economici ai lui Talpes si adversarii politici ai lui Iliescu. Sarbu i-a anchetat si pe unii si pe ceilalti. Este foarte posibil ca Paul Sarbu sa fi fost infiltrat de catre Talpes in structura puterii regimului Constantinescu, deoarece intr-un raport al lui Sarbu in care i se cerea socoteala despre nelegiurile comise de-a lungul anilor cat a fost ofiter si consilier in MI, acesta a sustinut ca a fost scarbit de modul in care a fost administrata tara intre anii '96 - '00. Afirmatia este cel putin ciudata, pentru ca Paul Sarbu a ocupat o functie inalta in MI pe timpul guvernarii C.D.R., activitate din care am pomenit in episodul trecut cateva fapte de arme ale acestuia. Nastase si Patriciu in colimatorul puterii lui Iliescu In calitatea de confident si om de casa al lui Talpes, Paul Sarbu a primit, la un moment dat, sarcina de a rapune doi mari adversari ai Cotrocenilor: Adrian Nastase si Dinu Patriciu. Sarbu a primit aceasta sarcina de la seful sau, Ioan Talpes, care a recunoscut public acest lucru. Talpes a afirmat in emisiunea "Zece si un sfert" moderata de Stelian Tanase, ca l-a pus pe Sarbu sa verifice activitatea economica a liberalului Dinu Patriciu ca urmare a unor "sesizari" primite pe adresa Presedintiei. Intrebat de moderator cate astfel de "verificari" a dispus din functia sa, Ioan Talpes a declarat: patru - cinci! Surprinzator este ca nici una dintre aceste verificari nu a avut drept subiect, RAFO! Ci doar concurenta! Dar memoradumul intocmit de Sarbu cu privire la activitatea Petromidia si a omului de afaceri Dinu Patriciu a satisfacut si interesul politic al lui Iliescu, care la acea vreme se afla in coflict deschis cu Adrain Nastase. Memorandumul a ajuns imediat la PNA, prin filiera lui Sarbu si de acolo la Parchetul Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Intre paginile memorandumului, care constituie astazi singura proba a procurorilor impotriva lui Dinu Patriciu, Sarbu a incercat sa probeze ca in spatele omului de afaceri liberal statea nimeni altul decat premierul de atunci, Adrian Nastase. Sarbu chiar a incercat sa probeze ca a existat o intelegere intre Dinu Patriciu si fostul premier Adrian Nastase in ceea ce priveste Petromidia. Dovada ca memorandumul intocmit de Sarbu nu are nici o valoarea juridica rezida tocmai din rechizitoriul Parchetului Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Procurorii nu au putut aduce nici un fel de probe altele decat cele din memorandum, iar pe acelea nu le-au putut sustine. Spre deosebire de cazul Petromidia instrumentat de Sarbu, in cazul RAFO, despre care Talpes a "uitat" sa-i ceara colaboratorului sau sa intocmeasca un memorandum, a fost probat de mai multe institutii ale statului. Se pune intrebarea de ce Talpes nu i-a ordonat lui Sarbu o ancheta la RAFO, ci la Petromidia? De ce impotriva lui Patriciu si nu impotriva lui Iacobov si Hrebenciuc? De ce atunci, cand Iliescu ii vroia capul lui Nastase, si nu mai devreme, atunci cand ii parvenise acea "nota" cu privire la presupusele nereguli de la Petromidia? Unealta memorandumului a avut probe subtiri Astazi devine limpede la ce a folosit memorandumul Petromidia. Pentru ca abia astazi "se leaga" anumite declaratii din trecut ale unor afaceristi, cu anumite actiuni ale unor oameni din anturajul lui Ion Iliescu si cu demersurile aparent legale ale unor magistrati. Iata cateva dintre ele. Cu putin timp inaintea prabusirii RAFO, dupa ce aparuse in presa memorandumul Petromidia, oficialii de la RAFO declarau public in fiecare saptamana: Vrem sa se aplice aceeasi lege si pentru Petromidia. Vrem tratament egal cu cel al companiei Petromidia". Concomitent, razboiul dintre Iliescu si Nastase ajungea la apogeu. Dupa ce Guvernul Nastase a acordat o gura de oxigen prin ordonanta RAFO, ca urmare a unui meci pierdut cu Iliescu si oamenii acestuia, a urmat prabusirea electorala si arestarea liderilor de la RAFO. In catuse, Iacobov a declarat in fata ziaristilor ca arestarea sa e una politica si ca personajele care au contribuit la nenorocirea sa vor ajunge la randul lor in zeghe. Urma audierea la Parchet a lui Dinu Patriciu pe baza memorandumului in care Nastase aparea ca "proptea" in acordarea unor facilitati companiei Petromidia. Nu a fost insa asa cum se astepta Iacobov. Lipsa probelor consistente din dosar, care fusese constituit doar pe baza memorandumului fara a fi coroborat si cu alte probe, nu a putut sustine acuzatiile, asa cum acestea nu au rezistat nici cand au fost administrate de PNA. Prin urmare, abia acum devine limpede care era manevra initiata de Talpes si Iliescu. Pe de o parte, Talpes se asigura ca protejatii lui au un instrument de santaj atat pe dusmanii din afaceri, cat si pentru liderii politici ostili lui Iliescu. (va urma)

Petre NITEANU