Sorin ROSCA STANESCU 

Motto: Inainte de a deveni istorie si chiar de a se intampla, multe evenimente majore sunt pregatite in laborator Cand, de-a lungul celorlalte mandate prezidentiale, am atras atentia ca avem o Constitutie care nu este nici strut, nici camila, nu imi imaginam cat de grave pot fi consecintele. Legea fundamentala a republicii noastre este astfel conceputa incat seful statului nu este doar un personaj reprezentativ si atata tot, cum ar fi, sa spunem, un rege astazi, intr-una dintre monarhiile europene, dar nici nu dispune de suficiente parghii executive pentru a putea sa-si exercite o putere reala. In Statele Unite, de pilda, presedintele Bush este si sef al guvernului. Indiferent cine este persoana aleasa pentru un mandat la Cotroceni, aceasta intra, mai devreme sau mai tarziu, ca o consecinta a ambiguitatilor din Constitutie, in conflict cu executivul. Si asa se declanseaza, in mod ciclic, razboaiele dintre palate. Le-am avut si in timpul celor trei mandate detinute de Iliescu si sub mandatul lui Emil Constantinescu. Si, de doua ori, ele au degenerat intr-o criza politica. In 1991, atunci cand Petre Roman a fost demis neconstitutional, printr-o lovitura in forta a minerilor, sub regia lui Ion Iliescu si in 1999, cand s-a incercat, la fel de neconstitutional, demiterea lui Radu Vasile - acesta din urma salvand in ultimul moment situatia, prin redactarea unei demisii. Sub presedintia lui Traian Basescu, ne paste acelasi risc. Cu atat mai mult cu cat el este un om politic extrem de voluntar. Capabil sa joace de unul singur. Si sa faca miscari pe cat de surprinzatoare, pe atat de naucitoare. Conform Constitutiei, Traian Basescu, in calitatea pe care o detine, de sef al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, are acces la notele si sintezele prezentate de serviciile secrete. In principiu, pentru orice om aflat la putere, este un mare avantaj sa poata detine informatii discrete de prima marime. Pentru ca, mai mult decat oricand, traim intr-o epoca in care cea mai redutabila arma e informatia. Dar tot informatia poate fi si instrumentul prin care o persoana poate fi intoxicata. Valabil si pentru un grup de persoane. Si pentru o comunitate nationala. Chiar si pentru o comunitate internationala. Asa ca Traian Basescu, ca orice presedinte al Romaniei, are o problema. Dispune de informatii, dar nu stie - desi crede ca stie - daca ele sunt sau nu reale. Strict tehnic vorbind, depolitizarea serviciilor noastre secrete nu s-a facut inca pana la capat. Chiar daca, intr-o oarecare masura, ele incep sa se integreze serviciilor similare din statele NATO. Ca urmare, exista inca tendinte periculoase, generate din interiorul acestor organizatii inteligente, de a utiliza informatiile in scopul initierii sau sustinerii sau compromiterii unor manevre de natura politica. In cel mai bun caz ele, avand tendinta de a fi un fel de stat in stat, vor incerca sa-l ia prizonier pe presedinte. In acelasi timp, protectia personalului care lucreaza in servicii este departe de a fi infailibila. Asa se si explica de ce, aproape matematic, de cate ori este identificat un grup mafiot mai important, undeva in interiorul sau in proximitatea lui, exista si cate un reprezentant din serviciile secrete. Nu de putine ori, informatiile pe care seful statului le primeste, si uneori le inghite pe nemestecate, sunt de fapt produse ale unor laboratoare de tip mafiot, puse in slujba unor grupuri de interese. In fine, o alta caracteristica pe care nu o putem, sub nici o forma, ignora deocamdata, este lipsa de profesionalism a unora dintre cei care selecteaza si interpreteaza informatiile furnizate de agenti. Daca notiuni de natura economica sau financiara nu sunt intelese de cel care le pune cap la cap, pentru ca acesta nu are minimum de pregatire necesara, atunci, pe masa sefului statului este plantata o prostie. Pe care, in prea mare viteza, presedintele o poate lua drept informatie corecta. Iar dincolo de tot ceea ce am scris mai sus exista realitatea ca sefii celor doua servicii secrete importante, SRI si SIE, au fost numiti de fosta administratie din simplul motiv ca au fost perceputi drept oamenii acesteia de incredere. La randul lor, tot cu aprobarea fostei administratii, ei si-au construit un staff. Care nu ar avea de ce sa-i fie credincios actualului presedinte. Iar al treilea serviciu secret, care conteaza in ceea ce priveste informatia cu care este bombardat seful statului, este cel al Ministerului de Interne. Unde Virgil Ardeleanu este si ramane, dupa cum s-a vazut, de neclintit. Mai putem presupune ca si cei doi procurori sefi pot furniza, la o adica, informatii Cotroceniului. Despre dosare mai "grele". Dar nici ei nu sunt produsul acestei administratii. Daca Traian Basescu ar studia informatiile primite cu o cuvenita circumspectie, sub beneficiu de inventar, iar deciziile sale de orice natura s-ar intemeia doar pe propria judecata si pe sfaturile pretioase ale consilierilor sai, atunci inca ar fi bine. Dar despre ce consilieri vorbim? Curtea de la Cotroceni e alarmant de subtire. Si, oricum, nu e consultata. Asa ca sa ne asteptam la noi razboaie intre palate.