Sorin ROSCA STANESCU 

Motto: Inainte de a deveni istorie si chiar de a se intampla, multe evenimente majore sunt pregatite in laborator Cititorii acestei rubrici isi amintesc desigur ca, atunci cand, in mod surprinzator, Iliescu a pierdut presedintia PSD, am sugerat, in finalul editorialului, ca "adio, tovarase" poate fi de scurta durata. Respectiv o iluzie. Si ca Iliescu s-ar putea intoarce. Ca o fantoma captiva in nacela de comanda a partidului pe care, in urma cu 15 ani, l-a zamislit. Si iata, acum, la scurt timp de la usturatorul esec pe care l-a suferit in Congresul PSD, el incearca sa-si ia revansa. O operatiune pe cat de delicata, pe atat de sangeroasa. Pentru ca absolut toti protagonistii importanti stau cu cutitele pe masa. Nu este deloc exclus ca un detaliu, o simpla, dar dramatica, situatie conjuncturala sa se fi aflat la originea victoriei lui Mircea Geoana. Si anume faptul ca, inaintea Congresului chiar, Octav Cozmanca, cadristul sef al acestui partid si una dintre eminentele sale cenusii, a trecut printr-o drama personala, intrucat sotia lui a decedat. In aceste conditii, Cozmanca a fost silit sa lipseasca la finala. Adica in ziua in care a avut loc votul, fatal pentru Iliescu si fericit pentru Geoana. Tot ce se poate ca harababura generata de absenta dirijorului sef sa fi creat conditiile propice debarcarii lui Iliescu. Pentru ca vorbim despre un partid care a functionat, aproape fara exceptie, dupa regula de aur a sistemului totalitar, respectiv cea a unanimitatii. Dar, ca sa obtii unanimitate intr-un partid, ca toate rezultatele exercitiului votului sa se potriveasca intocmai planului stabilit, fara nici un fel de surprize in spatele scenei, papusarii este obligatoriu sa se miste impecabil. Sa ne amintim cat efort organizatoric era depus in acest sens pentru pregatirea unor simple adunari generale PCR. Ca sa nu mai vorbim de conferinte si congrese. O defectiune cat de mica in sistem era subiect al unor analize si anchete care durau luni in sir si conduceau la caderea multor capete. Or, PSD, indiferent cat de mult a incercat sa se decoloreze si sa se modernizeze, intr-un anumit sens chiar sa se europenizeze, este totusi cel mai calificat descendent al PCR. Motiv pentru care nu-mi permit sa exclud ipoteza de mai sus, chiar daca ea ofileste putin din frumusetea victoriei lui Mircea Geoana. Dar poate totusi nu Cozmanca, ci Iliescu insusi a scapat definitiv franele din mana, in mult prea indelungata sa parcare la Cotroceni. Cate sanse are sa revina, cu adevarat, in fruntea PSD? Este neindoielnic ca o parte importanta din organizatie i-a ramas fidela, chiar in pofida practicii partidelor de tip totalitar care, asemeni revolutiei, isi mananca pruncii. Ceea ce inseamna ca ii raman suficiente parghii de a influenta politica PSD, actionand de jos in sus, daca nu are posibilitatea sa stea in staff sau, la nevoie, creand chiar o bresa. Ce se poate transforma in ruptura. Nucleul dur din jurul lui Iliescu a pornit, de fapt, tirul de artilerie. Plecarea lui Talpes din toate functiile, demisia din PSD a lui Neculai Apostol - fostul prefect al Iasiului, proprietar al unei fabrici de mezeluri, pe care Iliescu a vizitat-o de nu mai putin de patru ori - si a lui Antonie Solomon, primarul Craiovei, au reprezentat probabil primul semnal. Razboiul s-ar putea dezlantui astazi. Pe marginea statutului. Pentru ca Iliescu vrea fie sa devina presedinte pe viata PSD, adica de onoare si nu onorific - cum este si Vadim la PPRM - fie sa preia chiar fraiele Consiliului National. Iar presedintele este ales chiar azi. Si cel mai bine si una si alta. In acest scop, si-a pregatit mijloacele de presiune. Santajul poate sa mearga pana la o declaratie in forta, prin care sa acuze in bloc actuala conducere PSD de tradare a "idealurilor partidului". In beneficiul baronilor. Iar de aici pana la o plecare spectaculoasa din partid si o ruptura a acestuia, nu ar mai fi decat un pas. Iliescu insa joaca, de regula, la mai multe capete. Asa ca pasarele din PSD mi-au soptit ca mai are pregatit si un alt discurs. Mai bland. Si ca ba vrea, ba nu vrea sa-si faca bagajele. Ca orice abil politician, el lasa loc unor negocieri de ultima ora. Ramane de vazut cat de inflexibil va fi Geoana. Aflat si el abia la inceput de drum. Si intr-un raport de rivalitate cu Nastase. Pentru ca nici unul nici altul nu au realizat pe deplin ca pozitiile au fost inversate. Si cu atat mai putin, consoartele. Ceea ce ii uneste ar putea fi, insa, chiar Iliescu. Abia la capatul acestei Conferinte Nationale vom sti daca epoca lui "tovarase" a apus cu adevarat.