In urma publicarii textului Excelentei Sale Aleksandr Tolkaci, ambasadorul Federatiei Ruse la Bucuresti, am primit o serie de reactii si comentarii. E.S. Aleksandr Tolkaci respingea in articolul sau teza "potrivit careia odata cu eliberarea tarilor de sub fascism nu s-a obtinut eliberarea, ci ocupatia, fapt pentru care actuala Rusie ar trebui sa-si ceara iertare". Din numeroasele comentarii primite publicam azi doar cateva. (G.B.) Pactul Hitler-Stalin a fost repus in vigoare Am citit cu interes precizarile domnului ambasador al Rusiei, precizari care, in afara de unele constatari reale, aduc mai degraba imputari politice si istorice de azi statelor nationale si guvernelor care, nici in cursul razboiului mondial din 1939-1945, nici mai ales in prezent, nu sunt de acord cu politica fortei URSS care s-a prabusit si, ca urmare, cu politica imperialista dusa. Se pierduse din vedere in context ca razboiul mondial declansat de marile puteri si purtat in esenta tot de ele s-a incheiat, in primul rand, prin efortul lor militar. Drept rezultat, nu din momentul 8-9 mai 1945, ci cu multe luni inainte, precum in cazul Poloniei si Romaniei, marile puteri au considerat ca fiind ceva natural sa-si aroge drepturi tot mai mari din desfasurarea evenimentelor, drepturi pe care putem sa le numim speciale, exagerate, chiar enorme. Astfel, conditiile odiosului pact din august 1939, care a provocat nemijlocit razboiul, au fost repuse in vigoare, chiar largite de procesele de la Moscova si Ialta, in 1944, respectiv in 1945. In aceasta situatie, victoria, care trebuia sa fie a tuturor popoarelor, a devenit numai a unora, in primul rand a URSS. Ceea ce trebuie sa recunoastem este ca a afectat, a nenorocit numeroase state si natiuni pentru o lunga perioada. Mai ales ca Stalin, personal, a dat o interpretare proprie sensului victoriei. Mai precis, chiar in primavara anului 1945, liderul de la Kremlin a precizat ca acolo unde se deplaseaza tancurile sovietice se extinde si regimul comunist, ceea ce s-a concretizat rapid in comunizarea Europei Centrale si de Est. Consecintele au fost foarte grele, grave si de lunga durata si cu urmari pe care le resimtim si astazi. Ca atare, ce ar fi de facut: sa continuam discutiile de "specialitate" pe anumite teme, cum propune domnul ambasador, ori sa se stearga pur si simplu efectele, chiar la 60 de ani de la victorie, toate urmele razboiului, daca nu cumva toate nedreptatile din 1939, mai 1945, 1946, 1947, ale Conferintei de la Paris, facute in defavoarea Tarilor Baltice, Poloniei si Romaniei, care, in 1939-1940, au fost cele dintai si, azi, cele din urma victime ale pactului dintre Hitler si Stalin? Nu ar fi cel mai simplu si efectiv mod de abordare a tuturor controverselor? Sigur ca da. Astfel, sa nu se uite ca, daca nu ar fi ceva real, nu s-ar vorbi. Cu alte cuvinte, fumul nu ar iesi daca nu ar arde focul. Pana una, alta, pentru multe state si natiuni, victoria din 1945, celebrata zilele acestea, a readus in actualitate, o data cu realitatea capitularii Germaniei, cunoscuta butada: operatia a reusit, pacientul a murit in zori! Cine e vinovat? In nici un caz statele sau natiunile care au format in cursul razboiului obiectul unor tranzactii imperialiste inainte de, in si dupa 1945, ci marile puteri si liderii lor care si-au arogat calitati de subiecti ai istoriei. Ele sau ei trebuie sa isi asume si astazi riscul de a rezolva problema. Nu se poate? Ba da! Prin bunavointa, intelegere si chibzuinta. Sa nu uitam un lucru fundamental: la 9 mai popoarele serbeaza si Ziua Europei. Poate ca reprezinta ceva mai mult, daca nu cumva totul, pentru a intelege si afla o explicatie a viitorului nostru. Constantin Ticu Dumitrescu, presedinte AFDPR O sfidare la adresa poporului roman As putea sa-i acord acestui ambasador o incadrare de om neinformat, in varianta cea mai blanda. Daca nu asa stau lucrurile, aceasta este o sfidare pe care o arunca in fata intregului popor roman si, in special, a supravietuitorilor temnitelor comuniste. Istoria sta marturie ca, dupa 1912, ocupand si anexand teritorii, Rusia a ajuns la Nistru, devenind un nou vecin. Aceasta a insemnat, de fapt, inceputul unor permanente agresiuni impotriva Tarilor Romane, Moldovei si chiar a Tarii Romanesti. Nimic insa nu a fost mai grav decat ceea ce poporul roman a avut de indurat dupa 23 august 1944, prin ocuparea Armatei Sovietice si impunerea comunismului, care a facut sa paleasca pana si crimele nazismului. Lumea merge insa inainte si chiar noi, victime ale tiraniei rosii, incercam sa iertam. Iata insa ca textul scris de ambasadorul Federatiei Ruse, vine nu numai sa ne tulbure, dar ne revolta profund. Cum este posibil ca reprezentantul presedintelui Putin, care declara zilele trecute ca Rusia merge pe drumul libertatii si democratiei, adica al adevarului, sa foloseasca armele de baza ale comunismului? Adica dezinformarea, minciuna, falsificarea adevarului istoric. Pentru ca Armata sovietica nu a eliberat Romania, atata vreme cat, imediat dupa 23 august 1944, Armata romana si intreg poporul roman au inceput lupta impotriva Armatei germane, dezarmand-o si eliberandu-ne, astfel, cu propriile noastre forte. Astfel, de la Iasi la Bucuresti, la Constanta sau Brasov, Armata Sovietica nu numai ca nu a dus nici o lupta, dar, in cateva zile, a parcurs intreg teritoriul tarii in pas de parada. Intr-adevar, sovieticii au luptat impreuna cu Armata romana pentru a elibera Ardealul de nord, pe care ni-l rapisera ungurii. Deci a avut de luptat acolo, repet, impreuna cu Armata romana, cu fortele maghiare si germane, iar luptele au fost destul de grele, asa cum au fost si cele pentru eliberarea Ungariei, a Cehoslovaciei. Acolo da, a existat acest merit al Armatei sovietice, dar, neaparat tin sa subliniez, si al Armatei romane. Dar aceasta nu este partea cea mai grava, ci faptul ca ei, sovieticii, au adus pe tancuri o Armata de NKVD-isti, cu agenti renumiti, precum Ana Pauker, ca sa dau numai un exemplu, mii de consilieri instruiti, impunand in Romania comunismul - cel mai odios regim tiranic cunoscut vreodata. Acesta a fost rolul principal si meritul Armatei sovietice in Romania. Asta este ceea ce am retinut noi, martorii inca vii ai acelor vremuri. Sunt unul dintre supravietuitorii temnitelor comuniste, care au cunoscut pe propria lor piele metodele consilierilor sovietici care ne anchetau. Repet, asta ne-a adus noua Armata sovietica - comunismul, care a insemnat teroare, crime, faradelege, totul patronat de la Moscova. Peste 2 milioane de oameni au fost arucati in inchisori si lagare de exterminare sau deportati, multi dintre ei chiar in Uniunea Sovietica, asa cum s-a intamplat cu cetatenii de origine sasa. Cateva sute de mii de oameni au fost ucisi si tara toate zeciuta metodic, poporul umilit, institutiile de baza ale statului democratic distruse. In loc sa fim lasati in durerea noastra, sa ne vindecam ranile, acest ambasador ne sfideaza fara nici o jena. Sa il intrebam ce efect ar fi avut daca domnul Tolkaci ar fi facut o declaratie, pe care nu a avut curajul sa o faca Putin, cerand iertare poporului roman pentru cataclismul adus de comunismul impus cu tancurile sovietice, ale caror efecte le ducem si astazi? Inchei dandu-i, totusi, ambasadorului sovietic scuza varstei si a educatiei pe care a primit-o in scoala sovietica, dupa cum sunt total de acord cu domnul ambasador atunci cand condamn atrocitatile comise in timpul razboiului de Rusia fata de populatia civila. In acelasi timp, trebuie ca dansul sa ne vorbeasca si sa condamne cele mai oribile crime comise impotriva zecilor de mii de prizonieri romani din Rusia. Unii dintre ei, sau cei mai multi dintre ei, au fost luati prizonieri atunci cand acestia incetasera sa lupte, respectand intelegerea de la 23 august. In fine, oamenii inclusi in comunism, adica fostii activisti PCR sau fostii ofiteri de securitate, prezenti in toate sferele puterii dupa revolutia din decembrie, s-au opus oricarui proces al comunismului si chiar unei deconspirari reale a Securitatii sau unei legi a lustratiei. Cu acest prilej, tin sa multumesc presedintelui Bush in numele fostilor detinuti politici ca acolo, in Tarile Baltice, a avut curajul sa condamne nu numai pactul Ribbentrop-Molotov, dar si pe cel de la Ialta si comunismul, in general, numai ca nu a avut loc o condamnare a comunismului si a membrilor aparatului de presiune asa cum, in 1946, tribunalul militar de la Nürnberg a decis condamnarea nazismului si a declarat drept criminale atat FD-ul, cat si GESTAPO-ul, inclusiv pe membrii acestora. Ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu 9 mai a adus o alta forma de totalitarism Ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu a s-a referit la insemnatatea zilei de 9 mai, dupa cum relateaza cotidianul Romania Libera, astfel: "9 mai reprezinta in constiinta publica a intregii lumi victoria principiilor libertatii si ale democratiei asupra totalitarismului nazist. Pentru milioane de europeni, insa, incheierea acestei conflagratii mondiale nu a adus, din pacate, libertate si democratie, ci o alta forma de totalitarism. 9 mai 1945 inseamna si intrarea Romaniei, alaturi de alte tari din Europa Centrala si Orientala, pentru mai bine de 40 de ani in sfera totalitarismului comunist. 9 mai 1945 este ziua din care noi socotim 50 de ani, aproape 50 de ani de lacrimi si suferinte. Nu avem cum sa nu ne gandim la toate acestea, comemorandu-i totodata pe cei care si-au pierdut viata pe front, dar si pe cei care si-au pierdut viata in gulaguri, in lagare de concentrare, pe santierele mortii sau in temnitele comuniste. Este o coincidenta fericita faptul ca 9 mai reprezinta si Ziua Europei si este poate cea mai dulce razbunare pe care dorinta noastra de libertate si de demnitate a putut-o vreodata gandi. 9 mai este asadar si Ziua Europei Unite, din care facem parte. Daca responsabilitatea pentru trecut, asa cum este el incarcat de victorii, cu infrangeri, cu greseli, maret sau dimpotriva, coborat in mlastina istoriei, daca responsabilitatea nu este asumata, nu doar de unii, ci de catre toti cei care atunci au facut parte dintr-o tabara sau alta, viitorul insusi e condamnat la conflict, pentru ca orice razboi al amintirilor sfarseste, din pacate, in dispute ireconciliabile, pe simboluri, pe valori si identitati. Spunea o data cineva, foarte de curand de altfel, ca modul in care ne raportam la trecut spune mai mult despre atitudinea noastra fata de prezent decat trecutul in sine. Noi nu avem cum uita ce s-a intamplat la 23 septembrie 1939. Noi nu putem uita cum a fost depusa o semnatura de ministrul de Externe al Reichului si o semnatura a ministrului de Externe al Uniunii Sovietice pe un act care despartea definitiv libertatea de inchisorile comuniste. Inchisorile comuniste castigasera atunci partida. Pentru multi, chiar daca astazi ni se pare dincolo de orice imaginatie, teama de un totalitarism, teama de a cadea sub coltii unei oranduiri totalitare putea insemna dorinta de a ajunge in alta parte, in alta ordine totalitara. Logicile circumstantiale ale acelui trecut astazi nu suntem chemati sa le judecam cu patima sau cu aprindere politica".

Grupaj realizat deAnne Marie LUPASCU