Intrarea Domnului in Ierusalim - Duminica Floriilor. Duminica a sasea a Postului Mare reprezinta una din cele douasprezece sarbatori imparatesti. Ea este inchinata evenimentului intrarii solemne a Mantuitorului Iisus Hristos in cetatea Ierusalimului, inainte de Patimile si invierea Sa, desi, documentar, este atestata incepand cu secolul al IV-lea. Intrarea Domnului Iisus Hristos in Ierusalim este singurul moment din viata Sa pamanteasca in care a acceptat sa fie aclamat ca imparat. De notat faptul ca aceasta titulatura a reprezentat o acuza care i-a fost adusa Mantuitorului Iisus si un pretext al rastignirii Sale pe Cruce de catre puterea vremii. Duminica Floriilor este precedata de sambata lui Lazar, zi in care Biserica pomeneste minunea invierii din morti a lui Lazar savarsita de catre Domnul Iisus Hristos. Primirea triumfala ce I s-a facut Domnului Hristos, Care a intrat in Ierusalim ca imparat smerit, implinind o proorocire din Vechiul Testament, a fost determinata de aceasta minune premergatoare. Astfel, toti cei care se aflau in cetatea Ierusalimului, simtind ca insusi Dumnezeu a venit in lume, il intampina cu ramuri de finic si de maslin, strigand: "Osana! Bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului!". In aceasta zi, denumita si Duminica Stalparilor, se sfintesc, prin rugaciune si stropire cu agheasma, ramuri inmugurite de salcie, care se impart crestinilor, iar slujitorii Bisericii le tin in maini, cu lumanari aprinse, ca simbol al biruintei vietii asupra mortii. Ramurile de salcie amintesc de ramurile de finic si de maslin cu care a fost intampinat Mantuitorul. Cu acestea, dupa ce au fost aduse la biserica spre a fi sfintite, crestinii impodobesc icoanele, usile si ferestrele. In traditia populara exista credinta ca insasi Maica Domnului a binecuvantat salcia, dupa ce aceasta s-a transformat intr-o punte, ajutand-o pe Fecioara Maria sa treaca apa unui rau. Denumirea populara a sarbatorii vine de la zeita romana a florilor, Flora, peste care crestinii au suprapus sarbatoarea Intrarii Domnului in Ierusalim. Ca aspect necrestin, amintim obiceiul ca in vreme de furtuna sa se puna pe foc muguri din salciile de la Florii, pentru a imprastia norii si grindina, protejand casa si familia de dezastre. Cu ramurile de salcie, simbol al fertilitatii si vegetatiei de primavara, apicultorii inconjoara in ziua de Florii stupii, iar taranii, convinsi de efectul miraculos al acestor muguri, ii ingroapa sub brazda. (Bogdan TELEANU)