George DAMIAN 

Nebagat de nimeni in seama in Romania, europarlamentarul german Markus Ferber a declarat la sfarsitul saptamanii trecute ca a esuat trialogul Consiliul European - Comisia Europeana - Parlamentul European in ceea ce priveste bugetul acordat de Uniune Romaniei si Bulgariei. Markus Ferber s-a mai facut remarcat lunile trecute atunci cand s-a pronuntat impotriva aderarii Romaniei in 2007, afirmand ca nu au fost realizate toate reformele necesare pentru ca aceasta aderare sa aiba loc. De data aceasta problema nu mai este in Romania, insa ne afecteaza in mod direct. Eurodeputatul Markus Ferber protesteaza impotriva faptului ca fondurile care vor fi acordate Romaniei si Bulgariei intre 2007-2013, si care se ridica la 44,3 miliarde euro, nu au fost supuse controlului din partea legislativului european. Ferber mai deplange si faptul ca situatia agriculturii din Romania este deosebit de problematica, temandu-se ca aceasta povara va apasa asupra statelor membre, prin intermediul bugetului unional. Insa mai mult decat orice eurodeputatul deplange faptul ca acest lucru a iesit de sub controlul Parlamentului European. Aceleasi probleme au fost introduse, la insistentele Comisiei pentru agricultura din Parlamentul European, in cadrul rezolutiei pentru votul de azi privind tratatul de aderare al Romaniei. Sub denumirea de sugestii, europarlamentarii isi exprima practic temerile fata de situatia agriculturii din Romania. Eurodeputatii cer marirea efortului administrativ pentru aplicarea legislatiei comunitare in domeniul agriculturii. Eurodeputatii observa ingrijorati faptul ca rata de angajare in agricultura ramane "excesiv de ridicata" si recomanda ca fondurile europene sa fie directionate pentru rezolvarea acestei probleme. Eurodeputatii se declara ingrijorati de rata scazuta a absorbtiei fondurilor SAPARD, subliniind ca acest fenomen "pune in pericol o aderare linistita". Eurodeputatii isi exprima "ingrijorarea profunda" fata de certificarea veterinara neadecvata si fata de nivelul insuficient al finantarii serviciilor veterinare. Eurodeputatii cer autoritatilor romane sa adopte o pozitie clara fata de organismele modificate genetic. Si nu in ultimul rand, eurodeputatii sunt ingrijorati de problemele ridicate de respectarea normelor igienice in productia agricola. Cunoscand marfa de la Bucuresti, eurodeputatii avertizeaza ca reglementarile europene nu trebuie folosite pentru o concentrare monopolista a capacitatilor de procesare a produselor agricole. Parlamentarii de la Bruxelles se holbeaza de uimire vazand cum intra in Uniunea Europeana caprele care pasc pe marginea santurilor in Romania. Mai vad si taranii in gumari de Dragasani, nebarbieriti, care blesteama amarnic un calut ce trage de un plug pe o jumatate de hectar. Le sar in ochi drumurile desfundate, satele lipsite de apa curenta, gaze si canalizare. Eurodeputatii se holbeaza si se mira: doar Uniunea a alocat bani! I-o fi alocat Uniunea, dar romanii habar nu au. Prin primariile satesti si consiliile comunale SAPARD poate sa insemne la fel de bine ultimul program spatial american, iar PHARE pare mai degraba sa fie un sistem de scut anti-racheta proiectat de Putin. Pana la urma variantele acestea se preteaza mult mai bine unei discutii viguroase la birtul cu mese de tabla, in jurul unei sutici platite cinstit, cu porumbul de la toamna. SAPARD, Programul Social de Pre-aderare pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala, a suscitat totusi talentele de investitori ale romanilor. Doi studenti au inscriptionat CD-uri cu materiale informative SAPARD distribuite gratuit, dupa care s-au apucat sa le vanda cu 150.000 de lei bucata. Eu in locul Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti nu i-as fi tratat ca pe unii care au incalcat legea drepturilor de autor. Mai degraba i-as fi platit sa distribuie informatiile care oricum nu ajung la cei care ar trebui sa beneficieze de aceste fonduri de pre-aderare. Sau as cere sa fie condamnati la munca in folosul comunitatii si sa faca acelasi lucru. Cei doi sunt mult mai calificati sa distribuie informatiile despre SAPARD decat sinecuristii care nu fac altceva decat sa creasca vanzarile de tutun si cafea. Pe de alta parte, PHARE, programul european adresat institutiilor locale, a parut multa vreme a fi un vitel de aur destinat clientelei politice locale, care statea gata de atac, cu firmele si conturile pregatite. L-au mai ciupit pe PHARE, de ici, de colo, insa nu mortal. Concluzia e simpla: romanii nu stiu, nu vor, nu sunt pregatiti si nu reusesc sa cheltuiasca fondurile acordate de Uniune pentru pregatirea aderarii. Din aceasta lumina, reactia europarlamentarilor este cat se poate de rationala. De ce sa mai fie acordate fonduri daca acestea nu sunt cheltuite sau se afla in pericol de a fi fraudate? Indiferent de votul din Parlamentul European privind tratatul de aderare al Romaniei, aderarea inseamna modernizare. Inseamna capacitatea de a face fata presiunilor competitionale (uriase) din cadrul Uniunii. Iar pentru a fi atinsa aceasta capacitate este necesara o pregatire intensa. Pregatire realizabila doar prin cheltuirea fondurilor de preaderare. Cheltuire cinstita, cu chitante corecte si fara aranjamente de culise. Daca nu, exista europarlamentari care sa puna sub semnul intrebarii acordarea acestor bani.