Leon 

Fenomenul somajului in economiile tarilor dezvoltate este din ce in ce mai mult asociat cu fenomenul de globalizare. Fie ca sunt determinate de exportul de locuri de munca din cauza investitiilor de capital orientate spre statele mai putin dezvoltate sau de liberalizarea comertului exterior, prin eliminarea treptata a practicilor protectioniste sau prin libera circulatie a fortei de munca intr-o zona economica comuna cum este Uniunea Europeana, efectele negative ale globalizarii asupra pietei fortei de munca se fac simtite tot mai mult in ultimii ani. Extinderea zonei euro prin aderarea tarilor din centrul si estul Europei, dar si dezvoltarea, precum si deschiderea pietelor din Asia au oferit companiilor multinationale oportunitati de a-si extinde afacerile si a-si mari profiturile atat prin dezvoltarea extensiva a activitatilor economice, dar mai ales o dezvoltare intensiva prin reducerea costurilor. Pentru noii membri ai UE, atragerea de investitii straine a reprezentat sansa de a reduce din decalajele economice ce ii desparteau de ceilalti membri ai Uniunii Europene. Numai ca dupa 1990 se constata o inrautatire constanta a ratei somajului in principalele economii ale UE, iar o parte din aceste efecte au fost determinate si de migrarea capitalurilor spre est, spre tari care ofereau si ofera in continuare conditii economice mult mai avantajoase decat vechile locatii. In prezent, fiecare dintre noile tari membre incearca sa ofere conditii cat mai atractive pentru capitalurile straine. Forta de munca ieftina si relativ calificata, fiscalitatea mai blanda si nu in ultimul rand, pietele de desfacere - unde consumul are un trend asccendent - sunt criterii care nu pot fi ignorate de companiile multinationale. La aceasta situatie si-a adus aportul si liberalizarea comertului prin faptul ca s-a permis ca bunuri si servicii produse pe plan intern sa fie inlocuite cu bunuri si servicii din export, multe dintre ele mai ieftine, care beneficiau de avantajele comparative ale economiilor din care proveneau-forta de munca mai ieftina, costuri mai scazute ale utilitatiilor etc. Exemplul cel mai elocvent in acest sens este afluxul de produse textile dinspre China spre piata americana si UE ce pune foarte serios in pericol viitorul industriei de profil din cele doua mari piete. La randul sau, libera circulatie a fortei de munca in interiorul zonei euro a contribuit la inrautatirea situatiei. Confruntate cu o migratie puternica dinspre tarile estice, dar si cu imigranti din tarile asiatice - persoane care accepta salarii mult sub nivelul acceptat de rezidenti si munca la negru - tarile cu economii dezvoltate au absorbit o forta de munca substantiala orientata spre ocuparea locurilor de munca pentru care se cere o pregatire profesionala redusa. Chiar daca salariile acestora sunt mai mici decat ale rezidentilor din tarile UE, acestea sunt considerabile si in contextul mondial de incetinire a cresterii economice pot avea o contributie substantiala la dezechilibrarea conturilor de capital ale statelor unde imigrantii muncesc. La toate acestea, se adauga si noile conditii de pe piata petrolului si piata valutara internationala: aprecierea euro fata de celelalte valute a dus la o scumpire a produselor exportate de tarile din UE in conditiile in care consumul intern al acestora inregistreaza o reducere constanta de la an la an. De pilda, pentru Germania, exportul este principalul debuseu pentru bunurile si serviciile produse. Influenta negativa a cursului de schimb al euro cumulata cu mentinerea unei rate ridicate a somajului si nesiguranta locului de munca influenteaza negativ consumul si incetineste cresterea economica. In prezent, cele mai mari economii din UE sunt amenintate de spectrul somajului, asa cum este cazul in Germania, Franta, Italia. Germania, considerata motorul zonei euro, este cea mai afectata de dinamismul acestui fenomen. Cu o rata a somajului de 10,8 % si de 10,1% in Franta, cu un consum intern in scadere si pericolul transferarii productiei spre Europa de est sau Asia, previziunile pentru cresterea economica sunt pesimiste. In timp ce previziunile pentru 2005 sunt revizuite in scadere la 1,6 pe an pentru zona euro, pentru economia Germaniei se asteapta o crestere de 0,8%, iar pentru Franta - 1,7%. Aceasta in conditiile in care economia mondiala se asteapta sa inregistreze o incetinire a cresterii economice de la 3,8% in 2004 la 3,1% in 2005. Cu toate ca Banca Centrala Europeana a pastrat, pe 7 aprilie, dobanda de referinta la 2% pentru stimularea consumului intern, economiile Germaniei si Frantei nu reusesc sa creeze noi locuri de munca, iar mentinerea pe o perioada mai mare de timp a unui euro apreciat si a unui pret ridicat al petrolului va duce la extinderea situatiei locurilor de munca si in celelalte state din zona euro.