Bogdan COMARONI 

Este senzational cum Mircea Sandu, bosul-bosilor din fotbalul romanesc, se considera cel mai putin vinovat de esecul nationalei in meciul cu Olanda. Sandu e de-a dreptul nesimtit. Pe Piturca n-am ce sa-l acuz. Sa-l acuze altii! Sa-l faca barbugiu, sa-l faca betiv, sa-l faca incompetent, sa-l someze, chiar, precum, odinioara, galeria Stelei: "Piti, Piti, lasa-ne!"... Comentez doar ca Piturca, dupa ce a fost azvarlit de la nationala cu un spit in hemoroizi - intr-un moment cand calificase echipa Romaniei la un turneu final -, s-a amestecat din nou, nu in tarate, ci direct cu porcii. E interesant cum, scos pe usa din dos de Mircea Sandu, pentru un moft de-al lui Hagi si al lui Gica Popescu - pe atunci jucatori - via fratii Becali, Piturca ia acum lectii, cu capul plecat si pixu-n mana, de la aceiasi Hagi si Popescu, despre cum trebuia sa alcatuiasca echipa generatiei de tinichea. De parca Gheorghe Hagi nici n-ar fi fost vreodata antrenor la nationala si nici n-ar fi facut-o, gigibecaliceste vorbind, de oaie. Ii doresc lui Victor Piturca, pentru binele tricolorilor, sa construiasca o echipa de fotbal puternica. Ba, in plus, ca o dovada ca Piti mi-e chiar simpatic in durerea lui, ii doresc ca atunci cand echipa va fi gata-crescuta sa nu i-o mai fure un alt antrenor, de preferinta, eternul si fascinantul Iordanescu. Ce vreti mai mult?! Mircea Sandu, insa, e de pus la zid. Ilustrul parinte al virtual-penalei Raluca Sandu si putred de bogatul unchi al mai dependento-cocainomanului Robert Sandu e principalul vinovat ca numele echipei nationale a ajuns sa fie scris pe peretii din veceul Garii. Sandu sta infipt ca o capusa, la Federatia Romana de Fotbal, de 15 ani impliniti si, de-atunci, o tot suge. Nasu' - cum ii place sa i se spuna in propria-i tagma - s-a cocotat in scaunul de presedinte la FRF printr-o ilegalitate. A constituit o federatie care nu era o asociere, fireasca, a cluburilor de fotbal din Romania, ci o adunatura de derbedei, pungasi, lachei si chelneri, 21 la numar, ca atare, persoane fizice, intre care singura faptura nevinovata, a 22-a, era femeia de serviciu a fostei federatii comuniste. In rest, numai personaje de desene animate: Marian Albu, Adalbert Kassai, ori Cristian Bivolaru. Ba, pe undeva, pe langa, a rasarit si moftangiul, tablagiul Dumitru Dragomir, poreclit, ca la mafioti, Corleone. Ei bine, astia au pus laba pe fotbalul romanesc si l-au inscris, ca pe un SRL, la Tribunal, apoi la FIFA si UEFA, dar mai intai s-au descotorosit intr-o adunare generala cu final falsificat de Mircea Pascu, primul presedinte post-comunist, iar pe Mircea Angelescu - fost complotist si el - l-au bagat cu-n picior in groapa. Federatia Romana de Fotbal e cladita pe contrafaceri. Principala abilitate a lui Mircea Sandu - ca sef de banda - a fost sa-si protejeze afacerea si, o data cu ea, famiglia. Nici un procuror nu s-a putut lua de FRF. Nici un politician nu a razbatut de la tribuna Parlamentului cand a cerut anchetarea liderului fotbalului. Si, in fine, nici un ministru n-a putut sa-l ia de guler pe cel care a facut din sportul cu balonul rotund o mosie pe care si-a cladit vile si din ale carei venituri s-a infruptat. Banii curgeau de la UEFA si FIFA pe spezele generatiei de aur, care s-a calificat la toate turneele finale, avand performante nu numai remarcabile, ci si intens remunerabile. Cu conturile asaltate de valuta forte intrata de la forurile internationale, Nas Sandu se plangea - si inca se mai plange - ca fotbalu-i sarac, ca el si tovarasii lui de gang n-au bani nici sa treaca strada. Dar ei, tovarasii, erau burdusiti si-n fund cu dolari, construiau case, care mai de care, pe la Snagov. Hagi sa traiasca! In fapt, Mircea Sandu n-a facut nimic, niciodata, pentru fotbalul romanesc. Lucrurile au mers din inertie. A stiut doar cum sa acumuleze bani din strainataturi si de pe urma transferurilor jucatorilor. Mai apoi, ca tot se deprinsese sa ridice case, s-a gandit la Casa Fotbalului, un proiect cam prea monetofag. Cum era de asteptat, presa l-a prins pe cand isi insusea niscai foloase necuvenite. Nici de data asta nu s-a intamplat mare lucru. Ziaristii au zbierat, Sandu si-a vazut de drum. Stiti de ce? Pentru ca la mai toate deplasarile nationalei in strainatate, Mircea cel Puriu tixea avionul cu procurori, judecatori, politicieni si ministri. S-a scris ca la concurs de ilegalitatile facute de il cappo de la FRF, iar jurnalistii de la ZIUA au fost campioni mondiali si olimpici in domeniu. Dar daca nimeni si nimic nu l-au dat jos pe Sandu, scadenta a venit, in alt mod. Generatia de aur s-a retras, ultimul mohican fiindu-i Dorinel Munteanu. Fireste ca nu se poate construi, cat ai bate din palme, o echipa care sa-i ia locul. Nu gasesti un Hagi pe toate drumurile. Asa ca Mircea Sandu a stors cat a putut lamaia pe succesul generatiei de aur. A inventat chiar o generatie de tranzit, "echipa lui Mutu", iar pentru fiecare esec a dat vina pe antrenori. Faptul ca generatia de aur s-a transformat acum in generatia de tinichea il lasa nemuritor si rece pe Sandu. Ca sa-l parafrazez pe prietenul Ioan Grosan, doua chestiuni imi dau sentimentul eternitatii: Mircea Sandu si lucrarile de reparatii ale autostrazii Bucuresti-Pitesti. Fotbalistii, ca si Piturca, n-au nici o vina. Degeaba-i huiduim. Ei nu pot face de la primul meci ceea ce au distrus altii. Dimpotriva, jocul echipei noastre a ajuns cum a ajuns din prea desele schimbari de antrenori, din toleranta pe care au avut-o acestia fata de noptile adormite prin baruri ale tricolorilor, fata de prizele de cocaina si de alurile de gigolo ale baietilor care din sportivi s-au dedicat meseriei de porno-star. Asa ca, nu Piturca trebuie schimbat - el a adus ceva disciplina la lot -, ci Mircea Sandu e acel cap de la care se-mpute treaba. Si daca te gandesti ca in loc de orice, mai marele fotbalului romanesc a avut grija sa-si bage in cala avionului, la deplasarea pentru meciul cu Macedonia, ditamai baxurile cu vin, orice comentariu devine de prisos. O fi betia puterii?!