Ziua Logo
  Nr. 3283 de marti, 29 martie 2005 
 Cauta:  
  Detalii »
Politica
Periculoasa tacere a arhivelor
-- O ipoteza tulburatoare
Ziaristul parizian Radu Portocala diseca "generozitatea" directorului SRI Radu Timofte, care a acceptat sa predea CNSAS 12 kilometri de arhiva. Portocala sustine, intr-un articol pe care il redam integral, ca acest transfer nu poate fi suficient, subliniind "cat de periculoasa e tacerea arhivelor". (A.H.)
Trecutul nostru - suferintele unora si marsavia altora - se masoara in kilometri de arhiva. Trecutul nostru - curajul unora si lasitatea altora - se masoara in treimi de arhiva. Incalcitul nostru trecut, ferecat in rafturi de arhiva, obligat sa doarma intre coperti de dosare, in taina carora victimele asteapta de-a valma cu criminalii sa fie scoase la lumina.
Azi, prin subita generozitate a d-lui Timofte, ni se promit treimi si kilometri de trecut, iar noi facem calcule si ajungem la rezultate contradictorii, pentru ca aritmetica d-lui Timofte nu e si a noastra, pentru ca, in socotelile lui, trei treimi fac aproximativ 80%, restul fiind domeniul rezervat al institutiei pe care o conduce. O institutie care ne apara cu vitejie - Dumnezeu stie de cine! - si care, pe acest temei, isi aroga dreptul de a ne ascunde o parte din vietile noastre. O institutie care prelungeste trecutul in prezent, potrivit preceptelor democratiei originale, si care stie despre noi mai mult decat stim noi insine.
Azi - ca si ieri, de altfel - Romania nu e decat partial condusa de cei care au fost alesi in fruntea ei. Adevaratii conducatori ai Romaniei sunt detinatorii memoriei. Aceia care, dupa 1990, au faramitat Securitatea in 9 servicii secrete (lamentabilul nostru record!), si-au impartit arhivele si le-au pus sub obroc. Paznicii dosarelor. Cerberii trecutului. "Cine controleaza trecutul controleaza prezentul" scria Orwell.
In ultimele doua saptamani, au fost publicate informatii neconcordante si s-au facut comentarii divergente in legatura cu transferul arhivelor SRI catre CNSAS. Pentru a rezuma, am putea spune ca o cantitate de dosare a fost transferata, in conditii deocamdata neclare, dintr-un depozit in altul. Nu stim exact ce contin aceste dosare, nici care le va fi soarta. Ceea ce stim, in schimb, e ca SRI nu poseda totalitatea arhivelor Securitatii si ca informatiile aflate "in pastrarea" celorlalte servicii secrete raman inaccesibile. In plus, putem avea certitudinea ca, de-a lungul anilor, SRI s-a dedat la o minutioasa operatiune de epurare si ca vom ramane in situatia de a nu afla decat ceea ce ne este ingaduit sa aflam. Indelunga tacere a arhivelor se va transforma, astfel, in baiguiala. Nimic mai mult.
De 15 ani, dreptul de a investiga trecutul national ne e restrans - paradoxal! - in numele sigurantei nationale. Ar fi bine, insa, ca limitele in timp ale acestui concept sa fie in sfarsit definite cu claritate. In 1989, Romania a cunoscut o ruptura - cel putin asa ne place sa credem - si, de atunci, a apucat-o pe un drum nou. Doar siguranta nationala pare a se afla intr-o netulburata continuitate. De ce? Avem, oare, in momentul de fata, aceiasi dusmani si aceleasi obiective ca inainte de 1989? Iata, de pilda, cazul unui fost ofiter DIE, membru al Parlamentului pana in 2004, care a organizat si supravegheat operatiuni violente impotriva postului de radio "Europa Libera". Diverse detalii sunt cunoscute si presa a scris despre ele. Ispravile lui, insa, nu pot fi dovedite pentru ca dosarul care le cuprinde nu a fost gasit in arhiva SRI, aflandu-se probabil in cea, de nepatruns, a SIE. Prin urmare, personajul in cauza se bucura nu numai de impunitate, ci si de protectia secretului. E, asadar, legitim sa ne intrebam: cum se face ca astfel de actiuni mai sunt considerate si astazi ca facand parte din domeniul sigurantei nationale? Faptul ca acest argument e folosit inca spre a acoperi activitatile ostile pe care serviciile secrete ale regimului comunist le-au desfasurat impotriva opozantilor romani din strainatate si impotriva aliatilor actuali ai Romaniei nu poate fi interpretat decat intr-un singur fel: definirea sigurantei nationale continua sa se faca dupa aceleasi criterii ca inainte de 1989, acesta fiind probabil si motivul pentru care autoritatile de dupa 1990 nu au denuntat si nu au condamnat delictele si crimele comise de diversele departamente ale Securitatii. In 2005, o astfel de ipoteza e cel putin tulburatoare.
Fie-mi ingaduit un exemplu personal. La sfarsitul lui ianuarie si inceputul lui februarie 1989, in fata blocului in care locuiam la Paris, au fost postati, intr-o masina inchiriata, doi indivizi care-mi supravegheau miscarile si pe cele ale nevestei mele. M-am adresat ofiterului de la Prefectura de Politie care se ocupa de problemele exilului romanesc. Cand a venit sa constate realitatea plangerii mele, el a recunoscut in ocupantii masinii pe doi functionari ai Ambasadei Romaniei, aflati sub acoperire diplomatica. Daca ma refer la prevederile legii pentru deconspirarea Securitatii, e limpede ca cei doi se dedau la o actiune de politie politica. Dar, pe de alta parte, e la fel de limede ca identitatea lor nu va putea fi cunoscuta decat prin coroborarea arhivelor Ministerului Afacerilor Externe si ale Serviciului de Informatii Externe - ceea ce, sub pretextul sigurantei nationale, este imposibil. Dar ma intreb: dezvaluirea numelor celor doi indivizi e oare cu adevarat o chestiune de siguranta nationala? Ce importante secrete de stat ar fi astfel violate? Prin ce ar fi pusa in pericol securitatea Romaniei actuale? Dimpotriva! Tineri in 1989, cei doi mai sunt poate membri ai corpului diplomatic romanesc, iar MAE nu ar avea decat de castigat descotorosindu-se de ei si de altii de aceeasi teapa.
Controlarea prezentului prin trecut
Din astfel de detalii, puse cap la cap, intelegem cat de periculoasa e tacerea arhivelor. Si ne cuprinde un apasator sentiment de nesiguranta la gandul ca memoria se afla intre mainile unor oameni pe care nu-i cunoastem si despre ale caror intentii nu stim nimic. Oameni care stapanesc adevaruri tainuite altora, oameni care pot schimba trecutul. Excesiva, anormala lor putere provine din aceea ca, in fata unei clase politice care a transformat santajul in argument si in arma, ei pot santaja aproape pe toata lumea. Tot ei, in functie de faptele pe care vor sa le ascunda, stabilesc si limitele sigurantei nationale, adica limitele nestiintei noastre. Inainte de 1989, prin brutalitatea metodelor ei, Securitatea devenise un stat in stat; azi, serviciile secrete descendente din Securitate, bizuindu-se pe milioanele de dosare mostenite de la aceasta, continua sa fie un stat in stat. Atata vreme cat nu-si vor pierde posibilitatea de a controla prezentul prin trecut, lucrurile nu se vor schimba cu adevarat in Romania. Dar clasa politica are nevoie de mult curaj pentru a le suprima aceasta prerogativa.
Kilometrii de arhiva pe care dl Timofte a consimtit sa-i predea CNSAS nu reprezinta decat crampeie ale istoriei noastre. Chiar daca aceste dosare vor fi studiate si descifrate de la primul pana la ultimul, chiar daca se va izbuti inlocuirea numelor de cod cu numele reale ale cohortelor de ticalosi, nu vom obtine imaginea completa a adevarului. Pentru a ajunge la acest necesar rezultat, va fie nevoie ca multe alte arhive - toate arhivele! - sa se deschida, fara ca post-securistii sa mai poata spune ca studierea lor e periculoasa pentru tara. Si, in special, va fi nevoie ca Romania de azi sa afirme raspicat ca siguranta ei nationala nu mai are nimic de-a face cu secretele murdare ale lui Gheorghiu-Dej sau ale lui Ceausescu. Abia atunci, in acel improbabil viitor, politica n-ar mai depinde de ceea ce stiu unii despre altii. Abia atunci ar incepe insanatosirea morala a societatii romanesti. Si abia atunci ne va fi ingaduit sa spunem ca am descoperit inceputul drumului catre libertate.
(n.r. - Intertitlurile apartin redactiei)
Radu PORTOCALA 
 Comentarii: 4 Afiseaza toate comentariile  
periculoasa tacere a arhivelor   de condruz
Genocidul romanesc masurat in km ?   de Costescu
Daca crezi ca vei putea citi 1 cm din cei 12 Km de arhiva, te inseli !!!   de enzo
arhiva   de vinereanu
A r h i v a
  Basescu, vizita secreta in Irak si Afganistan    17 comentarii
  Suport scazut pentru misiunile din Golf    2 comentarii
  Basescu si PSD+PUR, cei mai tari la cheltuieli    1 comentariu
  Stiri pe scurt    
 Top afisari / comentarii 
 Ivantoc exploatat politic de Serebrian (72 afisari)
 AUGUSTIN CUPSA (36 afisari)
 TREI ZIARISTI ROMANI RAPITI IN IRAK (34 afisari)
 Patriarhul Romaniei a binecuvantat Proiectul Unirii (29 afisari)
 Stiri pe scurt (27 afisari)
Valid HTML 4.01 Transitional  Valid CSS!  This website is ACAP-enabled   
ISSN 1583-8021, © 1998-2005 ziua "ziua srl", toate drepturile rezervate. Procesare 0.02720 sec.