Stelian TANASE 

Cred ca asistam deja la un nou razboi intre palate. Fatalitatea antipatiei dintre locatarul Cotrocenilor si cel din Palatul Victoria a devenit un dat al vietii noastre politice la varf. Rare perioade de calm si liniste. S-a fumat pipa pacii de cateva ori, dar ciomagelile au reinceput cu fervoare. In 1990/1991, Roman si Iliescu, dupa o logodna scurta, au trecut la razboi pe toate fronturile. Minerii l-au terminat pe don Pedro in septembrie 1991, anturati de zambetele istorice ale aceluiasi tov Iliescu, craidon cam trecut, dar decis sa tina singur haturile in mainile lui. A urmat o confruntare de cartier, don Stolojan vs. Iliescu, tot o logodna scurta terminata prost. Cu niste alegeri amanate, cu nationalizarea valutei ca accidente de parcurs si alte basme. Ingrat, Iliescu a uitat repede si a trecut la alta pasiune, Vacaroiu. Acest contabil gogoliano-kafkian nu i-a iesit din cuvant si asa a supravietuit in tandreturile unei puteri aparente patru ani incheiati. E drept, soldati cu pierderea Cotrocenilor de catre eternul Iliescu. Urmatorii ani au fost pe planul relatiilor sofisticate dintre Cotroceni si Victoria, o epopee eroi-comica. Episoadele Constantinescu vs.Ciorbea, Constantinescu vs. Radu Vasile, au oferit secvente antologice, demne de mari comici muti si burlesti din "Zile de fior si ras". Mi-l amintesc, de exemplu, pe don Basilio, autosechestrat in Palatul Victoria, refuzand sa se predea, spre hazul Europei si al prostimii. Toti ministrii isi depusesera demisiile, executand la ordinele lui don Emilio o cinica lovitura de palat. Constitutia devenise in acele zile o brosura tiparita pe hartie higienica. Dar cu resentimentele si lacomia de putere nu te joci. Idila cu Isarescu a fost de scurta durata, catastrofa era foarte aproape. Dupa ce ne-a distrat cu glumitele lui, don Emilio a plecat rusinat din cuibusorul lui de nebunii, Cotroceni. Era mai ales "scarbit", vorba lui, de poporul care il votase ca prostul. Ne-a lasat in grija lui Iliescu. Acest tov a revenit in forta de pe teatrul de operatii al Opozitiei, cu pieptul umflat, tractat ca un zeu de caii inaripati ai firmei Nastase&Co. Filmul vechi s-a dat din nou. Iar un prezident, gelos de aerele primului ministru, frustrat ca sta intre zidurile fostei manastiri, in vreme ce altii se distreaza de minune de-a puterea. Au fost patru ani de lovituri neregulamentare, de incrancenari prin culise, de cafteli di granda intre anturaje ca in Romeo si Julieta. Nici noua constitutie, bifata zelos, nu a clarificat cu o iota care e mai breaz si cine face jocurile in tara asta, prezidentul sau premierul. Lucrurile au ramas pline de maracinisuri si ambiguitati. Pina cand Basescu si ceata lui de desperados a castigat razboiul de guerilla. Povestea se reia da capo. Cele doua palate scot armele de prin rastele, isi ascut spadele, verifica munitia. Peisajul este extrem accidentat. Sunt multe chestiuni in disputa, ramase in suspensie inca din decembrie trecut. Principala este, fireste, cine este cel mai tare in aceasta parcare. Ne indreptam alert spre momentul cand Basescu si Tariceanu vor polemiza in direct la teve intr-un talkshow sau macar prin interme-diul conferintelor de presa. Cam pe 1 Mai, ziua oamenilor muncii, prevestesc prima ambuscada. Batalia din carciuma de cartier unde se caftesc gang-urile de pe strazile din jur are o miza simpla. Nu chestiunea cu alegerile anticipate, ci puterea. Dar, deocamdata, a ramas totul ca in gara. Era vorba de o mare intrunire, prima dupa "marea victorie portocalie din decembrie". De un conclav la Cotroceni, cu liderii Aliantei DA. Nu s-a tinut, desi presa astepta infier-bantata sa afle cat e scorul. Nu a vrut prezidentul, lui nu ii face nimeni program. PUR si UMDR au ramas oricum pe dinafara agendei. Basescu nu are chef sa discute la gramada, cu tipi care cand sunt in haita au gura prea mare. Politician versat, i-a luat pe rand la vorbitor. Asa, la bucata, s-au lasat intimidati, hipnotizati de verbiajul pestrit al zeului lor victorios in partida vs. Nastase. A convorbit cu cativa dintre oamenii lui de casa. A tunat si a fulgerat. Oamenii au zis da, si s-au retras cuminti, lovind cu fruntile de pragul de jos al usii. Emanciparea de fostul lor lider se amana pentru alta data. Patronul lor ii vede ca pe partidul prezidential de care are nevoie in rafuielile care vor urma. Au incercat si liberalii o intrevedere, o vizita de protocol, cu cativa lideri de fason. Fara succes. Asa ca Basescu s-a certat cu Tariceanu intre patru ochi. Nici vorba sa nu mai vorbeasca de alegeri anticipate si sa nu contrazica zicerile bravului Guvern. Basescu enervat a zis ca face ce vrea, cand vrea, cu cine vrea. Sa nu il cenzureze nimeni, sa fie clar! Ca fara el nu erati nimic, eu v-am facut ce sunteti! Bravo, bis! Povestea cu anticipatele ramane pe afis, la fel ca si altele, pe care va gasi de cuviinta sa le arunce pe piata ca pe niste halci de carne cainilor strazii. Tariceanu nu a obtinut nimic. Sa se astepte la ce e mai rau. Lucrurile raman incurcate. Guvernul e fragil. Cu scumpirile si strangerea surubului nu are zile prea multe. Va cadea injunghiat pe la spate, in aplauzele Opozitiei. Galeria - chibiti, atotstiutori, dascalimea, targovetii, antibonjuristii - va fi multumita de spectacol, la asa bilete scumpe. Deznodamantul este de asteptat cel mai tarziu in toamna. Un episod Cotroceni vs. Victoria urmeaza a fi scris.