Ralf DAHRENDORF 

O data in plus, Papa Ioan Paul al II-lea s-a intors in spital, grav bolnav. Chiar si pentru un non-catolic, precum cel de fata, aceasta este o ocazie sa cantareasca ce va pierde lumea cand corpul Papei va ceda numeroaselor sale boli. Tabloul care reiese din aceasta este unul in culori diferite. Pentru aceia dintre noi care au privit caderea comunismului din 1989 ca un eveniment unic al istoriei secolului XX, Papa Ioan Paul este un erou. In Polonia, el a fost catalizatorul tuturor activitatilor societatii civile. In timp ce in alte tari, mai ales in Romania, dar si ceea ce se numea atunci Cehoslovacia si in Ungaria, alternativa la comunism s-a dovedit a fi un vid sau, in cel mai bun caz, cateva organizatii izolate ale societatii civile, Polonia a avut o sursa alternativa de legitimitate. Inainte si dupa alegerea sa, cardinalul Karol Wojtyla din Cracovia a fost cel mai eficient reprezentativ al acestui stat. Alegerea cardinalului Wojtyla ca Papa a avut o semnificatie mult mai mare decat limitele bisericii. De fapt, el insusi nu a apreciat identificarea bisericii sale cu societatea civila. In cadrul unei conversatii, el a protestat: "Nu, Biserica nu este societatea civila, ci societatea sacra". Acest lucru ne conduce la un alt aspect al papalitatii lui Ioan Paul al II-lea, mult mai relevant pentru cei din interior decat pentru cei din afara. In ceea ce priveste doctrina si etica, Ioan Paul al II-lea reprezinta abordarea conservatoare. A fost opusul Papei Ioan al XXIII-lea, care, prin intermediul celui de-al doilea conciliu din 1960 si prin alte numeroase metode, a incercat sa reconcilieze catolicii cu lumea moderna. Papa Ioan Paul a intrerupt acest proces si chiar a incercat sa-l intoarca. Pentru teologii progresisti, precum Hans Kung, el a fost si este o forta anti-modernista, chiar opusa iluminarii. In acelasi timp, Papa a devenit cel mai mare Pontif calator al vremurilor moderne, apropate un simbol al unei lumi cuprinsa de globalizare. Acest lucru inseamna ca imaginea lui, daca nu cuvintele lui, au ajuns la milioane si milioane de oameni, care nu faceau parte din biserica sa. Sunt putine persoane care au o popularitate mai mare pe glob decat Ioan Paul al II-lea. Doar prin acest lucru si a adaugat o dimensiune spirituala unei perioade dominate de preocupari globale, precum bogatie si show business. Aceia dintre noi ce cred intr-o cultura multidimensionala ii sunt recunoscatori pentru eforturile sale numeroase, cum ar fi "catolicismul" sau in sensul original al cuvantului, precum si al preocuparilor sale care ii privesc pe toti. Pe de alta parte, si in ciuda recunoasterii sale mondiale, Papa Ioan Paul al II-lea nu poate fi descris in mod deosebit ca un ecumenic. Ecumenismul crestin inceput sub predecesorii sai nu a avansat foarte mult in cei 25 de ani de cand el este Papa. In mod paradoxal, a fost mai usor pentru el sa ajunga la inimile relgiilor non-crestine. Dialogul catolico-iudaic, in primul rand, a fost pe maini bune in timpul sau. Cand un distins scolastic evreu i-a multumit pentru ceea ce a facut pentru cultivarea relatiilor catolico-iudaice, el a raspuns: "Nu am facut eu, ci Pronia Cereasca" si apoi a adaugat cu zambetul sau inimitabil "Si eu". A fost el un om al pacii? Da, cu siguranta. Dar domnia sa a traversat o perioada in care numeroase conflicte regionale s-au dovedit a fi foarte violente. Au fost putine lucrurile pe care le-a putut face in Kosovo sau in Congo. Anii papalitatii lui Ioan Paul al II-lea nu au fost unii in care "puterea usoara" a putut obtine multe lucruri, asa incat faimoasa intrebare a lui Stalin: "Cate divizii are Papa?", a ramas in actualitate. Acest lucru este relevat mai ales in ceea ce priveste relatia Papei cu Statele Unite. Exista indicatii clare ca el impartaseste vechea prejudecata central-europeana potrivit careia America are o civilizatie materialista care furnizeaza cele necesare, dar nu si ideile despre ceea ce ar trebui facut. Mostenirea Papei este, cu alte cuvinte, o poveste despre o forta puternica si slabiciuni considerabile. Ar fi incompleta daca nu ar fi mentionate caldura, prietenia, curiozitatea si umorul fiintei umane de dedesubt. Papa Ioan Paul al II-lea este din multe puncte de vedere un intelectual; este posibil ca el sa fi fost subestimat din acest punct de vedere. Oricum, el este si un om simplu care a comunicat usor cu ceilalti. A suportat suferinta pricinuita de atentatul din 1981 cu demnitate. Ca persoana, nu i-a dezamagit niciodata si i-a impresionat pe numerosii oameni cu care a stat de vorba. Chiar si acum, cu potentialul mult redus din cauza bolii, Papa Ioan Paul al II-lea simbolizeaza potentialul uman. Ralf Dahrendorf, autor a numeroase carti apreciate in multe tari si fost membru al Comisiei Europene din partea Germaniei, este membru al Camerei Lorzilor din Marea Britanie si fost rector al London School of Economics. Copyright: Project Syndicate, 2005