Daniel UNCU 

In Romania ceausista, disidentii erau bagati in puscarii, de cele mai multe ori, ca infractori de drept comun si, cu foarte rare exceptii, ca si opozanti politici ai regimului! Toti aveau dosare "beton", inventate pur si simplu de fosta Securitate, dosare garnisite cu declaratii de martor si probe fizice, imposibil de contestat in vreun fel in fata unei Justitii, fatalmente, controlate de partid si de catre aparatul de Securitate. Logica unei asemenea formule era simpla: in "epoca de aur", Partidul voia sa demonstreze ca nu exista oameni care sa urasca regimul comunist. De aceea, disidentii trebuiau sa fie, obligatoriu, niste infractori ordinari, niste scursuri ale societatii tocmai buni de pus dupa gratii in plin oprobriu public. Caci, nu-i asa, comunismul reprezenta doar vehicolul minunat care era harazit sa duca Romania pe culmile de aur ale bunastarii si prosperitatii! Era, de aceea, exclus ca cineva sa nu fie practic si teoretic de acord cu regimul si menirea lui! Transformarea disidentilor in infrac-tori de drept comun s-a facut cu complicitatea nemijlocita si neprecupetita a anumitor magistrati, gata sa certifice in fata legilor comuniste ca, cei care, satui de mizerie, de minciuna si ticalosie, de foamete si disperare, ieseau sinucigas "in strada" pentru a protesta erau, de fapt, niste infractori ordinari (de obicei Securitatea prefera sa le implementeze dosare de spioni si, cand gogoasa cu "spionii" nu a mai prins nici macar la copiii de gradinita, s-a trecut la dosare de speculanti, traficanti sau violatori!) tocmai buni de bagat la puscarie ca niste gunoaie ce se aflau. Dosare "beton", judecate "magistral" de adevarati "profesionisti" in domeniu...! Unii dintre acei magistrati se mai afla, inca, in magistratura. Altii, au devenit avocati. Altii, cu mai multa frica de Dumnezeu, au iesit din breasla complet. Iar altii, isi pledeaza cauza pentru a ocupa posturi grele in chiar actualul Consiliu Suprem al Magistraturii! Iar colegii lor le dau votul de incredere! Siguri pe ei, sustinuti de establishment-ul PSD ai caror membri marcanti au fost si sunt, scuipa pe mormintele propriilor victime, declarand en passant ca, spre exemplu, dosarul lui Gheorghe Ursu a fost un "dosar beton" si ca ceea ce este important este competenta profesionala si nu credibilitatea pu-blica. Aceeasi "competenta profesionala" care l-a aruncat pe Ursu in beciurile Securitatii (ca si traficant de valuta!?) si apoi in ghearele mortii, domnilor magistrati? Aceeasi competenta profe-sionala care a facut ca tatalui meu, Anton Uncu - arestat de Securitate pentru actiuni impotriva regimului comunist - sa i se instrumenteze un dosar de viol si numai sansa (oferita de doctorul Filipescu) de a ajunge cazul grupului Actiunea "R" la redactia radio "Europei libere", sa faca dosarul ticalos sa dispara la fel de repede precum aparuse!? Despre care profesionalsim vorbim aici? Despre profesionalismul magistratilor care aparau legea comunista? Ce ar fi daca, intr-o zi, cineva s-ar apuca sa ne explice ca, dupa legea comunista, rasturnarea regimului ceausist a fost ilegala? Sau, cum ar fi daca s-ar confunda actele de justitie - deci, legalitatea - cu actele de putere, domnilor (anumiti) magistrati, in chiar anul de gratie 2005? In spatele caror declaratii ranjite v-ati mai ascunde, atunci? Intrebari, fara raspuns. Caci, pana una alta, revolta noastra este inutila si, vai, ridicola. Consiliul Suprem al Magistraturii i-a uns, deja, pe magistratii cu pricina cu functii importante! Ma intreb infricosat daca - prin comparatie - interventia presedintelui Basescu in cazul Silvian Ionescu mai valoreaza ceva, in conditiile in care alegerea magistratilor contestati in structurile CSM este infinit mai grava si mai imorala decat numirea lui Silvian Ionescu in functia de Prefect al Capitalei? Va interveni, si de aceasta data, Presedintele? Daca, nu, atunci ar trebui sa fie repus in functie dl. Ionescu! Principiul moral in virtutea caruia acesta a fost nevoit sa demisioneze a fost, oricum, batjocorit de votul CSM in cazul magistratilor. De ce, asadar, unii trebuie sa demisioneze din cauza unui trecut discutabil iar altii, cu un trecut mai mult decat discutabil, sunt alesi membri in Consiliul Suprem al Magistraturii? Daca, da, ma intreb atunci pana unde va fi nevoit Presedintele sa intervina pentru a pastra vie moralitatea politica pe care inteleg ca a imbratisat-o ca si crez al exercitiului prezidential? Caci, ma tem si eu ca solitudinea domniei sale in domeniu s-ar putea accentua dramatic in conditiile in care, iata, institutiile Statului, chemate sa apere, sa pastreze si sa insufle incre-dere in sistem, isi compromit postura si pozitia sub atenta indrumare a unor persoane, precum d-na Macovei. Din nefericire incep sa cred ca, dincolo de bunele intentii ale sale, d-na Minstru al Justitiei pare insuficienta in batalia cu vechea garda... Nu stiu daca se poate trage, aici, o concluzie lamuritoare. Ma opresc la a constata doar ca, parafrazand titlul referitor la alegerile din CSM, aparut intr-un cotidian central de ieri, putem afirma ca Justitia a decis, inca o data, stramb!