Dan PAVEL 

O stafie bantuie plaiurile mioritice: partidul popular. Reprezentantii partidelor de pe aproape tot spectrul (parlamentar si extraparlamentar) spera sa-si convinga interlocutorii occidentali ca proiectul lor va reprezenta corespondentul Partidului Popular European: penelistii cu pedistii, taranistii cu ureristii si actionistii, ba chiar peremistii. Nici nu am mai pus la socoteala disidentele din partidele de mai sus si nici macar UDMR-ul, membru PPE (ca si PNTCD). Exista deja doua partide din Romania care au intrat in megapartidul cel mai influent din Europa. Insa miza proiectului este de a face un fel de megapartid popular si la noi, pentru ca in viitorul Parlament European sa fim parte din familia cea mai importanta, sa intarim pozitia respectivului partid. Miza enorma a acestui joc politic le-a luat mintile multora. Exclud de la bun inceput sansele ca partidul condus de Corneliu Vadim Tudor sa fie primit in PPE. Deja PRM-ul este cunoscut ca un partid care combina cu usurinta elemente de extrema stanga cu cele de extrema dreapta, pentru oportunismul si lipsa de scrupule ale liderului sau, acceptate de restul partidului. Doar cand fug din PRM sau sunt dati afara incep peremistii sa spuna cat de antidemocratic si antisistem este respectivul partid, cata vreme fac insa parte din el nu indraznesc sa sufle o vorba, de teama senatorului Tudor (vezi cazurile Lupoi, iar inaintea sa Mesca, Neacsu sau Codrin Stefanescu, dar lista este mult mai lunga). Tocmai pentru ca nimeni din Occident nu accepta PRM-ul, nici Alianta DA, nici chiar PSD nu si-au pus vreodata problema sa intre intr-o coalitie cu PRM. Nici UDMR nu are nici o sansa sa devina baza proiectului unui mare partid din Romania. Cat va exista in aceasta tara un partid etnic al maghiarilor, nationalistii romani se vor grupa intr-un partid advers. Recentele tensiuni din judetul Covasna legate de numirea unui prefect maghiar arata ca tentatia nationalista complet lipsita de toleranta inca mai persista chiar si in partide considerate democratice (PNL si PD). Tinand cont de logica actualului context politic, bazele unui partid popular trebuie puse de un partid romanesc (nu in sens etnic, ci de "mainstream," partid preponderent romanesc, care nu are restrictii fata de numeroasele minoritati din aceasta tara). Tinand cont de traditie si de recunoasterea internationala, constructia respectiva ar trebui sa includa PNTCD, deja membru PPE. Din pacate, PNTCD nu a fost validat nici macar de electoratul romanesc, iar micropartidele reunite in jurul sau nici atat. Legitimitatea identitara, care include componenta istorica si cea doctrinara, nu valoreaza mult fara legitimitatea electorala. Din grupul de constructii cu legitimitate electorala, Alianta DA este pe val, victoria candidatului sau Traian Basescu in alegerile prezidentiale oferindu-i sansa de a nominaliza premierul reprezentand formatiunea politica de pe locul II (PSD neavand majoritate absoluta). Pe hartie, proiectul fuziunii dintre PNL si PD pare fezabil. Autorul proiectului acestei fuziuni este liberalul Valeriu Stoica, cel care a reusit sa impuna colegilor si prietenilor politici proiectul Aliantei DA, care in ultima instanta s-a dovedit viabil. Abil, rational, imaginativ, combinativ, Stoica este prototipul politicianului pragmatic. A impus deplasarea mai intai spre stanga (tatonarile cu ApR, cu diferite grupuri intelectuale de stanga, urmate de fuziune, selectarea lui Stolojan ca o contrapondere in lupta cu Patriciu), apoi spre dreapta (fuziunea cu UFD). Acum insa este vorba despre cu totul altceva decat o deplasare la stanga sau la dreapta a Partidului National Liberal. Este vorba despre o schimbare de identitate. Dominanta politica a guvernarii din Romania, indiferent cine a fost la putere, indiferent de cele trei alternante la putere, a fost social-liberalismul. Struto-camilismul. Indiferent de forma in care FSN-ul lui Iliescu a supravietuit, de la Roman la Nastase, componenta liberala din timidele reforme economice si politice a impiedicat respectiva formatiune sa fie o simpla reinventare social-democrata a fostului partid comunist. In 1996-2000, natura coalitiei guvernamentale (care includea doua partide membre ale Internationalei Socialiste) a fost tot social-liberala. PNL, prin politica sa populista de atragere a electoratului dinspre stanga, prin alegerea ca lider a unui om politic de stanga cu timide deschideri liberale (Stolojan), prin formarea unei aliante cu un partid din IS (PD), a optat tot pentru social-liberalism. Acum e vorba ca aceste forte sa se reinventeze, sa devina crestin-democrate, conservatoare, populare. Partidul cel mai reprezentativ pentru struto-camilismul dambovitean, PUR-Social-Liberal, ar vrea sa mearga tot catre PPE! Iar la bursa zvonurilor si conspiratiilor se vorbea de o parte din PSD care se pregateste sa devina populara! La limita, imi inchipui cum militantii si cadrele unor partide consacrate (dupa indelungi eforturi) ca membre in Internationala Socialista sau Internationala Liberala (PD si PNL) pot opta pentru intrarea intr-o cu totul alta internationala. Dar aici nu este vorba de imaginatie politica, ci de oportunism politic. Identitatea politica nu se schimba precum garderoba, in functie de vreme. Daca intre timp, social-democratii europeni reusesc sa treaca pe primul loc, inaintea popularilor? Va trece PD inapoi la social-democratie sau Partidul Popular PNL-PD va intra in bloc in Internationala Socialista? La aceste intrebari si la altele singurii care pot da raspunsuri autorizate sunt membrii si liderii PNL si PD. Daca Alianta DA va reusi sa conduca bine Romania, mai bine decat FSN/PDSR/ PSD sau coalitia din jurul Conventiei Democratice, nu mai conteaza din ce familie politica europeana fac parte respectivii politicienii. Pentru ca a conduce bine, eficient si in interes public este o stiinta si o arta pe care o ai sau nu, indiferent de familia politica din care faci parte.