Ioan GROSAN 

Dl Ion Iliescu vrea conacul de la Scrovistea si terenurile aferente lui in folosinta pentru tot restul vietii. Unii, probabil, vor fi indignati: "Ia uite-l pe tataie, nu i-a fost de-ajuns ca ne-a ametit cu "sarac si cinstit", acuma vrea sa fie si "batran si bogat!"" Eu fac parte din alta tabara: cea care considera ca dupa o existenta ca vai de mama ei, taraita din frageda adolescenta numai prin camere de camin sovietic, sedinte, dezbateri, plenare, conferinte, congrese, vizite de lucru, dl Iliescu, caruia i s-ar potrivi, parafrazandu-l pe Toparceanu, o "Balada a chiriasului partinic", merita in aceste imprejurari vesele pentru tara o locuinta pe masura, unde sa-si poata odihni, in fine, senectele-i femururi. De aceea, dorinta Domniei-Sale, careia sper sa i se dea cat mai degraba curs, e cat se poate de fireasca. Daca Regele Mihai, care prin natura destinului sau, a fost o persoana mult mai sedentara decat priculiciul comunist pomenit mai sus, a primit pana una-alta castelul de la Savarsin, de ce nu s-ar bucura de un privilegiu asemanator si Ion Iliescu, cu atat mai mult cu cat dansul nici nu prea are cui sa lase conacul mostenire? Parca-l si vad pe fostul nostru presedinte, in sfarsit sincer-sincer, scriindu-si cutremuratoarele memorii, inconjurat de dna Nina si de pasnicii si unicii mufloni care traiesc in Romania. Poate ca astfel vom afla cine-a tras in noi 21-22, cine l-a chemat pe Miron Cozma sa planteze bate in Piata Universitatii si cate si mai cate. Eu unul, care lucrez la un roman mult mai modest, stiu cat de greu este sa scrii in Bucuresti, cu atatea roviniete, tentatii corino-crete si televiziuni pe cap. Asa ca, domnilor de la guvernare, dati sansa unei opere mult-asteptate sa iasa din neant!