Ioan GROSAN 

1. In primul rand, evident, personalitatea lui Traian Basescu. Sincer sa fiu, desi l-a zdrobit pe firavul Geoana la locale, nu credeam ca fostul comandant de nava va reusi sa treaca peste uriasa masinarie pusa la cale impotriva-i de PSD, mai ales dupa "sincopa" Stolojan. Paradox si ironie a sortii: Basescu, cu toate gafele sale, a castigat deoarece pentru multi a fost intruchiparea perfecta a sloganului lui Ion Iliescu: "un om dintre noi, cu noi, pentru noi". 2. Societatea civila. In nici un moment al istoriei noastre postdecembriste, societatea civila, prin diversele ei organizatii, fundatii s.a.m.d., n-a fost mai activa, n-a avut mai multe initiative, n-a sanctionat mai curajos si mai dur Puterea decat acum. A stat cu ochii pe ea ca pe butelie. Si pana la urma, la prezidentiale, butelia n-a mai putut fi furata ca la parlamentare. Ba chiar s-ar putea zice c-a explodat. 3. Presa. Mai bine zis "o anumita parte a ei". Infima cantitativ, dar cu un formidabil impact, mai ales asupra mediului urban. Daca numaram ziarele centrale, hebdomadarele si posturile de televiziune care n-au fost corupte total de PSD, ne ajung degetele de la ambele maini. Restul sunt degetele de la foarte multe picioare. 4. Tinerii. Poate parea stridenta comparatia, dar de data asta ei au "iesit" aproape ca la Revolutie. Uitandu-ma la ei cum se bucurau in seara zilei de 28 noiembrie unde altundeva decat in Piata Universitatii, mi-am adus aminte de o scena din 21 decembrie 1989. Eram langa fantana de la Arhitectura si eram si eu cuprins de acea febra indescriptibila a descatusarii. La un moment dat, am dat nas in nas cu patru din fostii mei elevi din Scoala generala 157. Aveau acum (atunci!) 18 ani. Unul din ei tinea in mana o tigara aprinsa. Instinciv, vazandu-ma si amintindu-si probabil de cate ori il scosem de urechi din spatele scolii, unde fuma in pauze din clasa a VI-a, a "palmat" instinctiv tigara, ascunzand-o. Ne-am imbratisat cu lacrimi in ochi. Exact in momentul acela a inceput sa se traga, pe deasupra. Ne-am lasat pe vine, dar n-am fugit. Si n-o sa uit niciodata intrebarea soptita pe care mi-a pus-o "recalcitrantul" meu: "Dom' profesor, acuma putem sa fumam?"