Serban ORESCU 

Guvernul Tariceanu a trecut prin furcile caudine ale comisiilor parlamentare, fara sa se fi observat un lucru: ministrul Transporturilor, Gheorghe Dobre, este - dupa cum s-a spus ieri la BBC - una si aceeasi persoana cu un inalt functionar in Transporturi, care a facilitat in 1990 venirea minerilor la Bucuresti... Asa sa fie? Care sunt, insa, perspectivele noului guvern? El nu are decat alternativa de a strange randurile si de a privi inainte fara a se abate de la programul liberal pe care l-a prezentat tarii... Inainte de toate, trebuie sa se stie insa ce atuuri ii confera guvernului constitutia, in caz ca partenerii de coalitie nu il mai sustin. S-a vorbit mult, in acest context, de dizolvarea parlamentului, uitandu-se ca actuala constitutie limiteaza dizolvarea Parlamentului la investirea guvernului. Odata constituit guvernul, el nu mai poate dizolva parlamentul, cu care nu se intelege, ca peste tot in lume. Nu-i ramane decat sa demisioneze, dar nici atunci parlamentul nu se schimba decat daca noului guvern i se refuza votul de incredere. Cat priveste revizuirea constitutiei (necesara pentru a schimba regulile dizolvarii Parlamentului), ea necesita o majoritate de cel putin doua treimi din numarul membrilor fiecarei camere. Imposibila in practica... Cu alte cuvinte, functionarea noului guvern are toate sansele sa semene cu un cuplu care se gandeste adeseori la divort, dar caruia ii lipseste o lege a divortului. O situatie absurda, la care juristii tarii trebuie sa caute totusi o solutie in viitor - legislativa. Piatra de temelie a programului guvernamental este deocamdata legiferarea cotei unice de impozitare; ea a fost redusa la 16%, intr-o incercare meritorie de a scoate la suprafata o parte din economia gri. Scaderea impozitelor ca urmare a reformei fiscale duce la scaderea incasarilor statului, pe termen scurt. E vorba de cateva zeci de mii de miliarde de lei in minus. Este ceea ce l-a determinat pe vice-premierul Adriean Videanu (PD) sa evoce amanarea reformei fiscale pana la 30 iunie 2005 (cateva ore dupa aceea, domnul Videanu a revenit asupra declaratiei sale, mentinand data de 1 ianuarie 2005). Mai suparatoare e pledoaria altui vice prim-ministru, domnul George Copos, din Partidul Umanist Roman, pentru o amnistie fiscala a marilor datornici; ea ar echivala cu un nou cadou facut de stat (dupa RAFO si SNTR) noilor imbogatiti. Notam insa si reactia excelenta a noului minstru de Finante, Ionut Popescu: "cat voi fi eu minstru nu va fi nici o amnistie". In aceste conditii, presedintia statului si a guvernului ar putea deveni repede instante de arbitraj. Pe de alta parte, oarecare frecusuri sunt inerente rodajului; ele se vor atenua pe masura cresterii sentimentului de solidaritate, caci, vrand-nevrand, deocamdata cele patru formatiuni - liberalii, democratii, umanistii si UDMR - sunt condamnate sa traiasca la un loc... Totul este sa se stie ca electoratul urmareste cu atentie ce se intampla in parlament si la guvern si va sanctiona pe cei care l-ar mai trage pe sfoara sau ar face tara neguvernabila.