Sorin ROSCA STANESCU 

Motto: Inainte de a deveni istorie si chiar de a se intampla, multe evenimente majore sunt pregatite in laborator Asa cum s-a putut demonstra, un partid nu se poate reforma atat timp cat este la putere. Cu atat mai putin un partid-stat, dominat de regula unanimitatii si de trasaturi de tip totalitar, cum este PSD. De-a lungul celor 15 ani, acest partid, cunoscut sub diverse denumiri - FSN, FDSN, PDSR si PSD - a reusit sa creeze aparenta adaptarii la schimbare. Dar, in realitate, a ramas acelasi. Dominat in stil bizantin de tatucul lui, Ion Iliescu, care a avut mereu grija sa se intovaraseasca cu un lider mai tanar. Cel mai rezistent coechipier de acest fel a fost Adrian Nastase. Vom vorbi doar despre PSD in cele ce urmeaza, intrucat e important pentru Romania ca opozitia sa fie dominata de un partid cu adevarat european. Ceea ce nu inseamna ca trasaturi ale partidelor de tip totalitar nu regasim si la celelalte formatiuni politice, dominate de regula unanimitatii. Mai putin in PNL, care a permis curente diferite de opinie, chiar si in cele mai negre momente ale existentei sale. De altfel, la reforma in ansamblu a clasei politice ne vom referi cu alta ocazie. In PSD se va da, fara nici un fel de discutie, mai devreme sau mai tarziu, o sangeroasa lupta pentru putere. La capatul ei, vom sti care este gruparea dominanta. Cea care va conduce, in urmatoarea perioada, partidul. Dar, lupta pentru putere nu inseamna si reforma. Iar reforma nu va veni neaparat in functie de cine preia succesiunea. De aceea, reformarea PSD va trebui sa fie simultana cu rafuiala interna. Or, cel mai bun moment este chiar acum. Imediat dupa Anul Nou. Pentru ca, daca in PSD se va petrece o reforma profunda, acest partid poate reveni la putere nu dupa patru ani, ci chiar in cursul lui 2005. Care sunt principalele forte care se confrunta? Aparent, tendinte reformatoare exista in toate taberele din PSD. Pentru ca dorinta de a purifica partidul, eliminandu-i pe cei care doar proclama social-democratia, dar, in realitate, traiesc - si incearca sa impuna si altora - intr-un sistem de tip feudal, este prin ea insasi un proiect reformator. La fel, dorinta celeilalte tabere de a se adapta unei societati democratice moderne si de a o recunoaste, insusindu-si valorile economiei de piata. In prima tabara putem sa-l asezam in epicentru pe Ion Iliescu, care, de altfel, a si recunoscut implicit ca doreste sa revina la carma PSD. In cea de-a doua tabara poate fi pus, in aceeasi pozitie, Nastase. Care doreste sa ramana. Exista si un al treilea grup de lideri, care nu este exclus sa se bata pentru putere, asa numitii activisti pragmatici si lucizi ai acestui partid, care iau mai putin in consideratie valorile etice si morale sau cele care sunt caracteristice unui partid dinamic, modern si european, ei incercand mai degraba sa construiasca un fel de social-democratie pe cai liberale. Un Mitrea si un Dan Ioan Popescu, dar chiar si un Victor Ponta, pot fi inclusi in aceasta ultima aripa PSD. Ei se vor bate prin toate mijloacele pentru a obtine conducerea partidului, facand fiecare fata, asa cum va putea, revansei pe care vor dori sa si-o ia persoanele recent marginalizate si cunoscute mai ales sub numele de baroni locali. Numai ca, in paralel cu acest efort de a invinge in interior, una dintre grupari, cel putin, va trebui sa incerce, si sa si reuseasca, sa faca din PSD un partid european. Sa ne amintim ca, la un moment dat, Cozmin Gusa fusese adus din afara vietii politice si plasat de Adrian Nastase intr-o pozitie invidiata de cei mai multi, aceea de secretar general al PSD, tocmai pentru proiectul de transformare profunda a acestui partid. Ceea ce inseamna ca una dintre cele trei grupari a sesizat pericolul ca PSD sa ramana in urma istoriei si a avut intentia de a face ceva. Dar, toate tentativele lui Gusa, sprijinit de Nastase, de a pune in opera anumite solutii s-au lovit de un zid. Singurul demers incununat de succes a fost, pana la urma, formal si s-a consumat doar in plan extern, atunci cand PSD a fost, in fine, primit in Internationala Socialista. Pana la urma, Gusa a devenit o povara, chiar si pentru initiatorul schimbarii, astfel incat a fost constrans sa abandoneze lupta si sa se refugieze in societatea civila, pentru ca, mai tarziu, sa reintre in politica, la PD. Un alt partid unde, dupa cum s-a vazut recent, nu exista curente de opinie si, de aceea, nu se voteaza deloc sau se voteaza in unanimitate. Daca va castiga cineva pariul cu reforma in PSD, in mod obligatoriu va trebui ca anterior sa-si adjudece, intr-un mod decisiv, puterea. Pe de alta parte, cine va detine puterea o va pierde in mod rusinos daca nu va reusi foarte repede sa reformeze partidul. Dar, lupta care urmeaza trebuie urmarita cu atentie. Pentru ca fiecare detaliu va fi un indiciu asupra sansei PSD de a deveni cu adevarat partid european. Chiar si astazi, daca analizam declaratiile aparent contradictorii ale unora dintre lideri, putem initia o evaluare a situatiei. Si ne putem pune intrebarea daca nu cumva epoca Iliescu a apus.