Candidatul anuntat invingator in alegerile prezidentiale din Ucraina, Viktor Andriovici Iuscenko, s-a nascut la 23 februarie 1954, in satul Korujivka din regiunea Sumska, in familia unui invatator. Interesant este ca - desi Iuscenko nu este prin nastere un "zapadenet", adica un nativ din vestul Ucrainei, atat de profund antirus - in actuala campanie electorala baza de voturi a lui Iuscenko a fost furnizata tocmai de vestul Ucrainei, pro-occidental si catolic. Regiunea Sumska se afla in nord-estul Ucrainei, la granita cu Rusia. Iuscenko provine, asadar, dintr-o regiune agricola, unde limba predominanta este ucraineana. Astfel, Iuscenko difera de oponentul sau Ianukovici, care vorbeste rusa. Element subliminal important, care i-a atras multe voturi lui Iuscenko. Politician care da senzatia ca vorbeste limba Ucrainei, in timp ce Ianukovici lasa impresia ca vorbeste limba ocupantului rus. Viktor Iuscenko a studiat contabilitatea la Institutul Tehnic din Ternopil. Apoi a functionat o vreme, in calitate de contabil, la diverse colhozuri din regiunea Ivano-Frankivska, unde traiesc numerosi supravietuitori ai diviziei Waffen SS "Galicien", si unde si-a facut multi prieteni. (La recentele alegeri, Iuscenko a avut 90% in regiunea Ivano-Frankivska.) In 1976 - la 22 de ani - el a fost numit la Banca de Stat a URSS din tinutul Sumska. Ulterior, a fost promovat viceguvernator la Banca Agro-Industriala din Kiev. Din 1993, Iuscenko a fost selectat pentru noua Banca Nationala a Ucrainei, al carei guvernator a devenit in 1997. Viktor Iuscenko s-a remarcat pentru prima data in Ucraina, ca si in cercurile bancare internationale, in 1998, cand a reusit prin manevre bancare sa fereasca depunerile populatiei de fenomenul devastator al hiperinflatiei care cuprinsese Rusia in cea mai grava criza inflationista din istorie. In acelasi timp, a promovat grivna ca moneda nationala si i-a asigurat un curs stabil. In calitate de guvernator al Bancii Nationale a Ucrainei, Iuscenko a cunoscut numeroase persoane din mediul bancar de pe Wall Street, ca si pe Zbigniew Brzezinski, Madeleine Albright si George Soros (din 1994, finantatorul presedintelui Kucima), care l-au apreciat mai ales pentru conceptia orientata spre Occident, spre deosebire de Kucima, care pastra inca puternice legaturi cu Moscova. Despartirea de Kucima In decembie 1999, Viktor Iuscenko este numit prim-ministru al Ucrainei de catre presedintele Leonid Kucima. In functia de vicepremier este numita magnata energiei si a gazelor naturale, Iulia Timosenko. Nascuta in 1960, la Dnepropetrovsk, Iulia Timosenko a urmat cursurile de economie cibernetica. A venit la Kiev impreuna cu prietenul ei, Pavel Lazarenko, chemati de presedintele Leonid Kucima. Ulterior, Pavel Lazarenko a fost numit de Leonid Kucima prim-ministru, dar a intrat in conflict cu factiunea Donetk, condusa de oligarhul Rinat Ahmetov, si a fost ulterior demis de presedintele Kucima. Fugit in Statele Unite, fostul prim-ministru Pavel Lazarenko ispaseste in prezent o pedeapsa pentru spalare de fonduri, intr-o inchisoare americana. Iulia Timosenko a "sarit" imediat in barca lui Viktor Iuscenko, pe care nu l-a mai parasit nici un moment. Cu 11 miliarde de dolari avere si cu faima unei femei dure, dar foarte bune managere, Iulia Timosenko - cu organizatia sa nationalista "Patria-Mama", numarand 150.000 de membri - s-a asociat politic si l-a influentat considerabil pe Iuscenko. La doar 29 de ani, ca prim-ministru, Viktor Iuscenko a avut o ascensiune de-a dreptul fulminanta: dintr-un umil contabil de colhoz a ajuns - peste noapte - bancher, guvernatorul Bancii Nationale a Ucrainei, prieten apropiat al lui Zbigniew Brzezinski si Madeleine Albright, ca si al bancherilor de pe Wall Street. Apoi, prim-ministru si - asa cum considerau analistii - succesorul desemnat al lui Leonid Kucima. Doua conflicte grave l-au determinat insa sa treaca in Opozitie. Mai intai, conflictul lui cu magnatii ucraineni din factiunea Donetk: Iuscenko a vrut (sfatuit de Iulia Timosenko) sa inchida mai multe mine nerentabile, ceea ce incurca financiar si, mai ales, politic (voturi) planurile magnatilor din estul Ucrainei. Daca, la numirea sa, Iuscenko a avut 296 de voturi parlamentare "pentru" si doar 12 "impotriva", dupa mai putin de un an Guvernul Viktor Iuscenko a fost demis printr-o motiune de neincredere votata de 263 de parlamentari "pentru" si doar 69 "impotriva". Motiune avansata in Parlament de comunisti (care se opuneau vehement politicii economice de reforme si deschiderii Ucrainei capitalului strain, ambele promovate de Guvernul Iuscenko), la care s-a asociat factiunea Donetk, avand baza economica in industria grea si minele de carbuni din Donetk. La aceasta s-a mai adaugat ciocnirea de interese a vicepremierului si a Iuliei Timosenko cu Viktor Pinciuk (ginerele lui Leonid Kucima). La instigarea lui Pinciuk, Kucima a ordonat arestarea, in februarie 2001, a magnatei, eliberata insa in aprilie, pentru lipsa de probe. Caderea Guvernului Iuscenko din 2001 nu a ramas fara urmari, prefigurand parca viitorul apropiat: patru milioane de semnaturi au fost adunate pe o petitie care sustinea Guvernul Iuscenko si se opunea votului din Parlament, iar o manifestatie adunand 100.000 de persoane a avut loc la Kiev. In 2002, Viktor Iuscenko a devenit liderul coalitiei "Ucraina Noastra" ("Nasa Ucraina"), care a castigat alegerile parlamentare din acel an, constituind in Parlament grupul "Puterea Poporului", grup intens sustinut de organizatia nationalista a Iuliei Timosenko, "Patria-Mama". Lider al Opozitiei ucrainene, Viktor Iuscenko are doi redutabili finantatori pentru campania electorala: americanul (de origine maghiara) George Soros (care in 2003 l-a finantat cu succes pe Mihail Saakasvili si grupul "Kmara", in Georgia), precum si pe magnatul ucrainean Petro Porosenko, "regele ciocolatei" din Ucraina. Sotia lui Iuscenko, angajat al Guvernului SUA In mod sigur o parte din ascensiunea fulminanta a lui Viktor Iuscenko - modestul contabil de colhoz - se datoreaza celei de-a doua sale sotii, americanca de origine ucraineana Katerina Ciumasenko-Iuscenko. Nascuta la Chicago in 1961, Katerina Ciumasenko se trage din parinti ucraineni. Tatal, Mihailo, de profesie electrician, s-a nascut in estul (filo-rus) al Ucrainei. Mama este nascuta la Kiev. Parintii Katerinei Ciumasenko au fost deportati de URSS in zona sovietica a Germaniei, la munca fortata, dupa terminarea razboiului. Acolo, in 1945, s-a nascut Lidia, sora mai mare a Katerinei. Ulterior, familia a reusit sa emigreze in Statele Unite. Ca eleva americana, Katerina Ciumasenko a vizitat Ucraina in 1975 si 1979. Tanara Katerina a absolvit in 1982 "Georgetown University, si si-a luat MBA la "University of Chicago", in 1986. Din 1982 pana in 1984 a lucrat ca reprezentant al Washingtonului in organizatia exilatilor ucraineni "Ukrainian Congress Committee of America". In 1986, Katerina Ciumasenko a devenit functionar la Departamentul de Stat, la "Bureau for Human Rights and Humanitarian Affairs". Pana in 1991, a lucrat si in alte structuri ale administratiei republicane: "White House Office of Public Relation", "Treasury Department Office of Policy Management" si "Joint Economic Committee" din cadrul Congresului. In 1991 - la 30 de ani - Katerina Ciumasenko este trimisa de Administratia George Bush Sr. in Ucraina, ca fondatoare si reprezentanta a lui "US-Ukraina Foundation". In 1993, devine consiliera permanenta pentru USAID in cadrul programului "Bank Training", finantat de aceasta organizatie prin intermediul lui "KPMG Barents Group", si lucreaza in calitate de manager de tara (Ucraina) pana in 2000. Viktor Iuscenko si Katerina Ciumasenko au doua fetite, Sofia, "Sofica" (nascuta in 1999) si Cristina, "Cris" (nascuta in 2000). Iuscenko mai are insa trei baieti dintr-o prima casatorie. Sigur ca Ciumasenko - experimentat functionar al Departamentului de Stat, Casei Albe si Congresului american - nu l-a cunoscut intamplator pe Viktor Iuscenko, trimis in 1994 la perfectionare de presedintele Kucima in cadrul programului "Bank Training", finantat de USAID si condus de Katerina Ciumasenko. Katerina Iuscenko, acuzata de spionaj pentru CIA In primavara anului 2001 - in timpul campaniei magnatilor din factiunea Donetk de rasturnare a Guvernului Iuscenko - postul rus de televiziune ORT a "dezvaluit" telespectatorilor ca sotia primului-ministru (pe atunci) ucrainean, Iuscenko, era "spioana americana", care lucra informativ pentru Zbigniew Brzezinski. Katerina Iuscenko era acuzata, pe baza unei documentatii a serviciului extern rus (SVR), ca - la indicatia lui Brzezinski - isi "selectase" cu mare atentie sotul si ca il propulsase, in mod considerabil, catre putere pe modestul contabil de colhoz. Mihail Leontiev detinea si o caseta in acest sens, sustinand ca primul-ministru, Viktor Iuscenko, era puternic influentat in deciziile sale politice de sotia americanca, functionara la Departamentul de Stat, si ca primul ministru reformator al Ucrainei ar fi fost parte a unei vaste conspiratii a Administratiei Bush, care urmarea propulsarea lui Iuscenko la Presedintie in Ucraina si atragerea acestui mare stat-pivot de partea Noii Ordini Mondiale (UE, NATO etc). Katerina Ciumasenko-Iuscenko s-a aparat, motivand ca in spatele acuzatiilor se aflau interesele magnatilor industriei grele din factiunea Donetk, care cultivau relatiile cu Rusia, speriati de concurenta occidentala promovata de politica reformatoare a sotului sau. Show-ul de la ORT a fost preluat chiar a doua zi de postul ucrainean de televiziune INTER, precum si de cotidianul ucrainean "Kievsky Vedomosti". Katerina Ciumasenko-Iuscenko s-a adresat tribunalului din raionul Sevcenko, cu o plangere pentru apararea onoarei si demnitatii si pentru "a opri orice tentativa de interferenta cu viata sa privata". In scandalul provocat de declaratiile dure si amenintatoare la adresa lui Kucima proferate de Iulia Timosenko, Tribunalul de raion a dat inapoi in fata acuzatiilor aduse unui "cetatean american", in plus, functionar al Departamentului de Stat al SUA. Acuzatiile de la ORT au fost socotite calomnioase. (va urma)

Vladimir ALEXE