Dupa reincarcerarea produsa in urma lamentabilului esec al gratierii de pe ultimii metri de mandat prezidential al lui Ion Iliescu, liderul minerilor a fost dus, dupa cum se stie, la Penitenciarul de la Craiova. Motivul: pentru a nu mai lua legatura cu diversi "interlopi" din penitenciarul bucurestean Rahova. Dar, opinia publica nu a stiut mai nimic despre ce fel de regim a avut Cozma in timpul incarcerari la Rahova, pentru ca "ocrotitul" Cotrocenilor a facut legea printre detinuti si personalul angajat cata vreme s-a aflat acolo. Conform datelor oferite de catre unii actuali si fosti detinuti, ortacul ortacilor a incalcat de multe ori conduita de condamnat si regulamentul, a avut telefoane mobile, a vorbit de cate ori a vrut el cu cine a vrut si mai mult, a avut si niste manifestari violente pentru care ar fi trebuit izolat. Ba, a facut si alte diverse "pozne" de care nimeni nu l-a tras la raspundere. Datele pe care le detinem evidentiaza faptul ca in luna martie a anului 2002, Cozma l-a lovit pe un ofiter din penitenciar, Ion P., dar acest lucru a fost trecut cu vederea de catre fosta conducere a puscariei. Liderul minerilor avea dreptate cand declara, in putinele ore de "gratiere", ca era mai liber acolo decat in afara gratiilor. Si asta pentru ca se plimba, ca Voda prin loboda, prin toate sectiile penitenciarelor, profera amenintari la adresa gardienilor si lipsea de la activitatile pe care personalul le avea cu restul condamnatilor. Ca sa dovedeasca ce tare si mare a ramas chiar si dupa gratii, cand a vrut sa predea un telefon mobil, a facut-o, dar si-a pastrat cartela SIM pe care a folosit-o mai tarziu, dupa ce i-a parvenit, pe cai obscure, alt telefon. De altfel, si la telefonul public vorbea foarte des. Lider si printre condamnati, Cozma a fost favorizat de soarta, o buna perioada de timp stand intr-o camera de zece paturi cu doar patru condamnati, in conditiile in care penitenciarele sunt supraaglomerate. Tot in anul 2002, Miron Cozma l-a agresat pe un subofiter de pe sectia unde se afla din cauza ca acolo se realiza o dezinsectie care nu i-a placut "nasului" lui de personaj de subteran. Dar, nici un cadru agresat sau amenintat nu a avut curajul sa-l sanctioneze, de frica. De-a lungul celor sase ani de detentie, unele cadre au preferat sa dispara din preajma lui Cozma, cerandu-se transferul la alte penitenciare. Planuia Cozma o evadare? Legea sub teroare pe care liderul minerilor o instalase la Rahova se intinsese si pe terenul de fotbal. Acolo, ortacul-sef ameninta in stanga si-n dreapta pe ceilalti detinuti si spunea ca are puteri depline asupra lor. Exista ex-condamnati care sustin ca, in cursul anului acesta, Miron Cozma sapase un transeu care mergea pana aproape de gardul puscariei, sub motivarea ca e necesar terenului de fotbal cand ploua prea mult. Ce avea in cap, insa, nu se stie. Poate, o evadare. Perchezitiile nu puteau fi realizate decat cu voia lui, pentru ca Miron Cozma isi baricadase usa celulei pe dinauntru. Isi facuse chiar si un depozit de echipament sportiv in locuri comune ale penitenciarului, tinea pledoarii restului condamnatilor de pe sectie si a avut de cateva ori tentative de incitare la greva "sub acoperirea" facilitarii de drepturi pentru condamnati. Surse din penitenciar afirma ca influenta pe care a dobandit-o ca detinut "cu spate" i-a ajutat pe unii prieteni ai lui Ion Titisor sa fie transferati pe sectia pe care se afla el. Printre acestia se numara si fratii Sardaru. Cert este ca, desi liderul minerilor a fost un Rasputin al Rahovei, nimeni nu i-a clintit lui Cozma vreu fir de par din cap, nimeni nu l-a sanctionat. Nu a fost izolat niciodata si nu i s-au taiat pachetele, sanctiunile acestea fiind primele la care se recurge cu un condamnat care incalca regulamentele. Din ce cauza? Nu stim daca administratia prezidentiala a cunoscut aceste aspecte, dar personalul angajat al penitenciarelor a trait tot timpul cu convingerea ca el e "omul Presedintelui". Ceea ce motiveaza, in mare parte, gestul de "clementa" pe care Iliescu a fost obligat de constiinta sa-l dea in numele trecutului si al perioadelor de glorie a mineriadelor.

Adina ANGHELESCU