Dumnezeu s-a descoperit omului (lui Adam) pentru ca acesta sa poata sa-L cunoasca dar, dupa cadere, oamenii au inceput sa piarda memoria acestei intalniri si a celor aflate. O perioada ea a fost reimprospatata prin patriarhi, proroci, sau alte personaje ale vremurilor de pana la Hristos, care aveau menirea de a lega prezentul de trecut si viitor: aminteau oamenilor originea lor si anuntau urmatoarea intalnire directa cu Dumnezeu. Revelatia (descoperirea) a fost pastrata, cel mai fidel in text de catre poporul evreu, in mare parte, departat si el, in spirit, de esenta ei. In aceste conditii, atunci cind raspandirea pacatului in lume stricase firea a aproape intregii creatii, asa cum anuntasera prorocii, Dumnezeu se arata din nou omului prin coborarea in lume, adica prin intruparea Fiului Sau care vine sa restabileasca legatura credintei, totuna cu acceptarea invataturii dumnezeiesti fara modificari aduse de pretentia unei mai bune ratiuni omenesti. Conform acesteia, inca din Vechiul Testament, a doua persoana a Sfintei Treimi este Fiul lui Dumnezeu despre care chiar Tatal da marturie: "Fiul Meu esti Tu, Eu astazi Te-am nascut" (Psalmul 2,5) � astazi sugerand permanenta acestei nasteri a Logosului, cel care a facut lumea. Nasterea Lui s-a facut din fiinta omeneasca, din Preasfanta Fecioara Maria in care s-a intrupat dupa ce aceasta fusese pregatita de Duhul Sfant pentru primirea Fiului lui Dumnezeu. Tot Acesta a creat si germenele trupesc din care a a iesit omul Iisus fara a fi nevoie de samanta barbateasca. Fiind Dumnezeu, Iisus s-a intrupat � a fost o intrupare activa la care El a participat � nu a fost intrupat, tot astfel cum activa ii este permanenta nastere din Tatal. Prin intrupare Fiul lui Dumnezeu si-a asumat si firea omeneasca, fiind Dumnezeu adevarat si om adevarat. "Ceea ce nu este asumat nu este vindecat dar ceea ce este unit cu Dumnezeu este mantuit" spune Grigorie Teologul; referirea este la fiinta umana pe care, prin intrupare, a luat-o Iisus, iar consecintele acestei uniri sunt esentiale: in Iisus sunt doua firi, deci doua lucrari si doua vointe; insusirile celor doua firi comunica intre ele, astfel ca lipsa de pacat trece si asupra omului caruia ii indumnezeieste firea; Hristos facea minuni in chip dumnezeiesc si Dumnezeu fiind putea suferi ca un om; Preasfanta Fecioara Maria este nascatoare de Dumnezeu. Mantuirea Marele dar al acestei nasteri, sensul sau scopul venirii lui Dumnezeu in trup, ne este anuntat de chiar numele sub care vine: Iisus, Mantuitorul. Dumnezeu vine intre noi si catre noi ca Mantuitor, iar luarea de catre El a modului existentei noastre ne arata ca e cu putinta ca si noi sa devenim fii ai lui Dumnezeu, adica sa traim vesnicia in apropierea Lui. "Slava pe care Tu Mi-ai dat-o, Eu le-am dat-o lor, pentru ca ei sa fie una, asa cum Noi una suntem; Eu intru ei si Tu intru Mine, pentru ca ei sa fie desavarsiti; si sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis si ca i-ai iubit pe ei asa cum M-ai iubit pe Mine. Parinte, voiesc ca acolo unde sunt Eu sa fie impreuna cu mine si cei pe care Mi i-ai dat, ca sa-Mi vada slava pe care Tu Mi-ai dat-o; pentru ca Tu M-ai iubit mai inainte de intemeierea lumii ...Le-am facut cunoscut numele Tau si cunoscut li-l voi face, pentru ca iubirea cu care Tu M-ai iubit sa fie intr-insii si Eu intru ei" (Ioan 17, 22-26). Copiii cred in minunea pomului de Craciun, pentru ca el este insotit de podoabe si daruri. Tot astfel, pentru a ne ajuta sa credem in minunea mantuirii noastre, nasterea lui Hristos a adus omului podoabe si daruri intre care si cele care urmeaza. Intalnirea fata in fata cu Dumnezeu "Mintea noastra se opreste cu uimire in fata acestei taine. Cel Vesnic si Nevazut a luat asupra asupra Sa forma vazuta si nestatornica a creaturii. Duhul, Care salasluieste dincolo de orice gand, S-a facut trup si a facxut cu putinta sa-L pipaim cu mainile noastre, sa-L vedem cu ochii nostri trupesti. Cel fara de patima S-a supus de Sine insusi patimii" spune arhimandritul Sofronie. Omul se intalnise cu Dumnezeu la inceput, la facerea lui. Dupa pacat insa omul nu mai poate vedea pe Creator (nu mai poate suporta vederea lui Dumnezeu) pentru ca ceva se alterase in fiinta sa facuta dupa "chipul si asemanarea" Acestuia. De aceea, Dumnezeu va intra in legatura cu omul prin intermediul ingerilor in intalniri directe, vedenii si vise, ca foc. "Astazi s-a nascut Hristos/ Mesia chip luminos" anunta colindul. Intruparea Domnului este momentul din care nu mai spunem "pe Dumnezeu nu L-a vazut nimeni", ca in vechime. Dupa cuvantul Sau "cine Ma vede pe Mine vede le Cel ce M-a trimis pe Mine" (Ioan 12, 45) primim in dar bucuria vederii Sale. Mai mult chiar, prin Fiul Sau, Dumnezeu poate fi atins, traieste impreuna cu noi, se bucura si sufera, moare ca un om. Si toate acestea din iubire, pentru a ne calauzi catre noua si vesnica noastra casa. Inaugurarea imparatiei Cerurilor Iar aceasta casa este, asa cum fusese anuntat, imparatia cerurilor. Astazi, ingerii din ceruri lauda pe Dumnezeu si vestesc oamenilor bucurie mare pentru ca s-a nascut imparatul si s-a inaugurat imparatia. Dumnezeu s-a facut om pentru ca omul sa devina dumnezeu dupa har, cum spune Atanasie cel Mare. Si primul locuitor al imparatiei, primul om care s-a indumnezeit dupa har, este chiar Maica Domnului ridicata in trup la ceruri. Dar nu va fi singura pentru ca "vreau ca acolo unde sunt eu sa fie si cei pe care Mi I-ai dat". Omul purtator de Dumnezeu Si nu va ramane singura tocmai pentru ca tot astazi, Maica Domnului, cea care a purtat in trup pe Cel care cuprinde totul si din a carui rostire s-a facut totul, "naste pe Mesia" ramanand pururea Fecioara Maria. Temelie isihasmului, Nasterea Domnului din pururea Fecioara Maria invata sufletele noastre ca pentru a se invrednici de a fi purtatoare de Dumnezeu, trebuie sa aiba pururea fecioria sufleteasca, sfintenia, puritatea. Sufletul care a gustat bucuria de a purta in pantecele sau pe Domnul, chiar si numai o clipa, va cauta sa-si pastreze puritatea din acea clipa si sa faca din numele lui Iisus o permanenta a inimii sale. Multi altii, dupa aceea, s-au aratat purtatori de Dumnezeu si destui se arata si azi. Important este sa-i vedem si sa credem, ajutati si de, ei ca se poate, ca fiecare dintre noi se poate ridica, uneori intr-o clipa, alteori dupa multe incercari, pana la calitatea de gazde ale Domnului. Actualitatea permanenta a mantuirii noastre Si toate se intampla, dupa cum ne anunta colindele, astazi pentru ca in fiecare an, de Craciun, timpul o ia de la capat si pentru ca deja, cu Hristos, suntem intr-un permanent "astazi" al vesniciei, al timpului sacru. Nasterea Lui a pus inceput permanent mantuirii noastre. Ea este mereu posibila si mereu actuala, de aceea ea trebuie sa se implineasca in prezent si nu in viitor, astazi cand ni se ofera totul si nu maine despre care nu stim daca va mai veni. Nasterea lui Hristos � inceputul unei noi ere De sarbatoarea Nasterii domnului nostru Iisus Hristos, colindele cu frumuseatea lor dublata de simplitate si limpezime, ne aduc "bucurie mare", bucurie pe care o asteptam cu emotie, tot asa cum cei care au devenit primii crestini nadajduiau, in urma cu 2000 de ani, intr-o minune care sa schimbe fata pamantului. Minunea s-a produs, iar dovada ei este insasi era pe care a inaugurat-o, era crestina, astfel ca pe tot pamantul nu ne mai masuram timpul de la facerea lumii, intemeierea Romei sau alte evenimente istorice, ci spunem ca suntem in anul 2003 de la nasterea lui Hristos.