Gabriel ANDREESCU 

Situatia actuala din Parlamentul Romaniei este incompatibila cu reformele promise de Traian Basescu si Alianta DA. Sa ai drept consilier, pe un capitol atat de important cum este Justitia, pe Renate Weber, si sa depinzi de Parlamentul condus de Nicolae Vacaroiu si Adrian Nastase! Dupa cele intamplate, optiunea rationala este impingerea spre alegeri anticipate. Caci miza schimbarii este reforma institutionala anuntata de Basescu si Alianta DA, iar aceasta presupune asistarea reciproca intre puterea executiva si cea legislativa. Intre institutiile aflate in afara interesului imediat al opiniei publice si care trebuie reformate aminteam Institutul Roman de Drepturile Omului. Nici macar in cazul unui organism minor precum IRDO schimbarea nu poate avea loc fara vointa Parlamentului. Sau iata cazul CNSAS. Functionarea catastrofala a Consiliului ar trebui sanctionata in vreun fel. Este adevarat ca o parte importanta a esecului institutiei se explica prin sabotajul SRI. Dar acest aspect este departe de a scuti membrii Colegiului CNSAS de responsabilitati. Prin epuizarea banilor pe chirie si pe alte cheltuieli de functionare excesive, CNSAS a impiedicat el insusi asigurarea spatiului necesar arhivelor. Absenta de la sedinte a membrilor Colegiului si dezinteresul fata de obligatii a atins proportii absolut scandaloase. La fel, proportiile aplicarii gresite a legii. La Parlament a fost trimis un singur raport in trei ani, desi se cere unul in fiecare an. Pentru victimele comunismului care isi consulta dosarele, membrii Colegiului au creat conditii umilitoare. Presa a prezentat numeroase cazuri cand acestia au intampinat solicitantii agresiv si grosolan. A lasa lucrurile intr-o astfel de situatie ar fi una dintre tradarile posibile a promisiunilor facute. Reformarea CNSAS depinde de Parlament, alte schimbari tin de planul guvernamental. Este cazul Agentiei Nationale pentru Romi (ANR), infiintata recent, ca si a intregului sistem asociat protectiei romilor. Agentia a fost creata in urma cu doua luni prin transformarea Oficiului National pentru Romi. Noul statut de care se bucura ANR nu este atat expresia vreunui respect pentru mobilizarea si responsabilizarea institutiilor. Ci a mostenirii PSD in materia strategiilor clientelare fata de romi. Politica PSD in acest domeniu a constat in stabilirea unei relatii speciale intre partidul lui Adrian Nastase si Partida Romilor a lui Nicolae Paun. Pana acolo, incat formatiunea politica a romilor a devenit una "crestin-democrata". Partida Romilor (PR) a monopolizat resursele statului folosind pentru ea insasi sumele alocate de la buget pentru promovarea intereselor comunitatii. Aproape toate posturile de consilieri pe langa primarii si prefecturi destinate romilor au fost repartizate membrilor sau simpatizantilor PR. Organizatii precum RomaniCRISS ar fi putut fi implicate in asigurarea unor functionari romi educati si responsabili. Autenticii militanti romi au fost insa marginalizati de catre grupul clientelar al Partidei Romilor, rasplatiti in functie de serviciile politice. Desigur, ideea PSD de a realiza o alianta politica cu o formatiune a romilor trebuie apreciata. Implicarea Partidei Romilor, care reprezinta in Parlament vocea a cel putin 7% din populatia tarii, in gestionarea problematicii roma, are si o valoare simbolica. Exemplul PSD merita preluat. De respins este doar metoda PSD de a supune simbolurile propriului interes. Partida Romilor a purtat campanii impotriva organizatiilor roma independente. A "infiintat" un grup civic legat de ea insasi ca sa-i elimine din competitia pentru resurse pe criticii guvernului Nastase. Aceasta situatie si creatii precum Agentia Nationala pentru Romi sunt mostenirea guvernului precedent. Strategiile clientelare din domeniul politicilor destinate comunitatii roma trebuie schimbate din temelii. Cum spuneam in editorialul precedent, prin "institutie" numim deseori felul in care asiguram o anumita functie sociala. Alegerile din 2004 au oferit noi motive sa regandim relatia dintre biserica si stat. Intr-adevar, nicicand implicarea bisericilor in campania electorala nu a fost atat de manifesta, atat de grosiera cum a fost ea in aceasta toamna. BOR a santajat fatis clasa politica pentru a lua in stapanire noi parcuri si a reface latifundii. In lunile septembrie si octombrie a.c., 30 de hotarari guvernamentale au acordat bisericilor zeci de miliarde de lei. In schimb, BOR a sustinut partidul de la putere in stilul cel mai dizgratios. In unele parohii, Traian Basescu a fost prezentat ca instrument al Satanei. Patriarhia a intrat si ea in arena. Bisericile maghiare s-au implicat la randul lor in campania pro si contra UDMR (si a aliatilor acestuia). Cum sa inceteze santajarea autoritatilor statului de catre biserici? Solutia a fost descoperita de altii inaintea noastra: contribuabilii sa aiba posibilitatea sa cedeze un procent din impozitul datorat bugetului catre una din confesiunile pe care vor sa le sustina. In schimb, nici un bun de la stat. La un calcul sumar, rezulta ca bisericile vor obtine un venit mai mare prin sistemul de finantare amintit. Foarte bine! Importanta este taierea cordonului ombilical dintre biserici si stat, care le perverteste pe ambele si viciaza viata publica si spirituala in aceeasi masura. Transformarile institutionale care se cer facute rapid implica cooperarea dintre Presedinte, Guvern si Parlament. Votul dat la alegerea presedintilor Senatului si a Camerei Deputatilor a aratat cat de fragile sunt raporturile dintre cele trei institutii. A miza pe PUR si pe unii membri ai PRM cu gandul de a conduce tara intre 2004 si 2008 este periculos. Doar o strategie bine controlata indreptata spre alegeri anticipate va permite castigarea unei puteri legislative si a uneia executive pe masura promisiunilor de reforma institutionala. Fara acestea, sperantele aduse de victoria lui Traian Basescu vor ajunge deziluzii.