Gary Lewis (foto) s-a nascut in 1958, la Glasgow (Scotia), e actor de teatru, film si televiziune. A inceput prin a studia chimia in colegiu, apoi a facut studii de actorie; in film, cariera lui a inceput cu contributii neplatite in productii ale prietenilor, de circuit restrans si cu fonduri ca si inexistente, apoi, in anii '90, a obtinut roluri si in pelicule comerciale. A devenit celebru in afara Marii Britanii, in 2000, o data cu partitura tatalui din "Billy Elliot" (povestea pasiunii unui baiat pentru dans, in lumea in plina descompunere a unui oras minier in criza si in ciuda presiunii unui parinte el insusi in criza, care si-ar vedea fiul mai degraba boxer), jucand apoi, printre altele, in "Bandele din New York" al lui Scorsese. Pe Gary Lewis l-a prins intr-o buna dupa-amiaza de septembrie, prin gradinile de la Green Hours, un regizor de teatru (in timpul liber, o enciclopedie cinematografica mergatoare) fascinat de "Billy Elliot". S-a uitat ce s-a uitat la el, si-au zambit, iar Lewis si-a petrecut restul serii - si al noptii - la povesti... Cam jumatate din oamenii pe care i-a intalnit in Romania, in cele mai mult de doua luni petrecute aici (la fel ca lunga serie de actori straini, glorios incheiata - sau inceputa - de Nicole Kidman, Lewis venise in Romania pentru o filmare) il recunosteau pe loc. Adevarul e ca, stand la un hotel de lux din centru, de cele mai multe ori sfarsea seara pe terasa de la Green, plina la orice ora din noapte de actori, regizori, publicitari (in perioadele lor fara fite), lucratori la radio, in general frecventatori ai salilor de cinema si amatori de filme de arta. Oricum, in privinta fanilor, Gary Lewis trecuse prin experiente si mai ilare: "Eram odata in Franta, intr-un satuc din Normandia, si ma plimbam pe ulita, cum ar fi, ma uitam la biserica - era foarte frumoasa. La un moment dat, vad ca se uita o batranica la mine; se apropie, ma ia de mana si incepe sa-mi povesteasca, cand in franceza, cand in engleza, ca stie cine sunt si trebuie neaparat sa ma vada si ceilalti, trebuie sa merg cu ea la primar, sa iau masa cu el, ca sunt un musafir important pentru ei, ca toti au vazut "Billy Elliot", si tot asa. Nici nu stiam cum sa plec mai repede. Asa ceva chiar nu mi s-a mai intamplat, nici pana atunci, nici dupa." Craciun in plin razboi Filmul pe care-l turna la Bucuresti (sau, mai degraba, prin comuna Mihai Bravu), in regia francezului Christian Carion, cu Daniel Bruhl si Diane Kruger ("Goodbye, Lenin!") in distributie, e o poveste despre... Craciun. De fapt, despre fraternizarea, in timpul primului razboi mondial, a soldatilor francezi si a celor germani, plus niste scotieni (printre care si Palmer, personajul lui Lewis) care incetau pentru cateva zile, de Craciun, sa-si mai fie dusmani. Se numeste "Joyeux Noel" ("Craciun fericit") si va avea premiera in primavara anului viitor; in el, de Craciun, mortii sunt ingropati, iar cei vii pun impreuna de-un meci de fotbal. "Sunt multi actori romani care fac figuratie sau joaca in film, si sunt foarte buni, dar toti spun ca vor sa plece din Romania. La fel cabinierele, oamenii care lucreaza pentru decoruri, croitoresele. Ma uit cum suntem tratati noi si cum sunt platiti ei; e indecent, nu cat ne platesc pe noi, ci faptul ca ne cazeaza la un hotel infernal de scump, luni de zile. Hotelul unde stam noi e scump si dupa standardele englezesti, daramite pentru Romania, si cu toate astea e in permanenta plin; la urma urmei, la cat costa sa stai o noapte acolo, ar putea sa le dea cameristelor mai mult de aia 150 de euro cat au salariul. E ciudat, de fapt, pentru ca la voi preturile sunt mari (uneori sunt mari si pentru mine), dar salariile sunt foarte mici. Iar asta le da si oamenilor o anume mentalitate, la filmari, de exemplu, e ca un perete intre noi si romanii cu care lucram." O lectie de invatat Cu o alta ocazie, Gary a putut sa vada si o alta fata a banilor in Romania: "Un coleg al meu, unul din francezi, a castigat o suma mare de bani la cazinoul de la hotelul nostru, dar a fost destul de greu sa-i si capete, i s-a cerut sa se legitimeze (cu pasaportul) ca sa dovedeasca faptul ca era cazat acolo, au verificat sa nu fi trisat, si-n general nu pareau sa fie prea fericiti ca trebuie sa scoata banii." "Am vazut un teatru foarte bun in Romania, iar romanii sunt foarte talentati. Dar nu mai au speranta, nu cred ca pot reusi aici, n-au incredere in puterea sindicalismului, a solidaritatii. E ceea ce am invatat noi, scotienii, dupa guvernarea Thatcher, si as fi crezut c-ati inteles si voi dupa revolutia din 1989." Din pacate, pe 12 decembrie, Gary Lewis nu mai era in Bucuresti. (Iulia Popovici)