Imediat dupa 21 decembrie, un scriitor roman refugiat in Occident, Dumitru Stancu, a denuntat faptul ca la Bucuresti puterea a fost confiscata de comunisti. Impotriva scriitorului, revenit in tara, a avut loc in februarie 1990 o tentativa de asasinat prin otravirea familiei sale in stil KGB, cu mercur. Nu era vorba de nimic nou. In eventualitatea unei crize majore, Nicolae Ceausescu avea pus la punct un asa numit "Plan C" care avea ca scop eliminarea "incomozilor". Securitatea regimului Iliescu a preluat planul, incercand sa-l implineasca in primele luni de la reinstalarea la putere si, mai ales, in momentul iunie 1990. Astazi, dupa ce tartorul conspiratiei din decembrie a fost eliminat de la Cotroceni, sunt asteptate sa devina publice dovezile existentei acestui plan in randurile Securitatii regimului Iliescu. Dumitru Stancu, un intelectual militant anti-comunist, aflat in decembrie 1989 in strainatate, nu a ezitat sa denunte imediat preluarea puterii la Bucuresti de catre comunistii din esalonul doi informand: "Revolutia romana: marele bluf", se intitula seria sa de conferinte publice in care demasca conducerea neo-comunista de la Bucuresti. "Ion Iliescu nu a studiat la Cambridge" publica Dumitru Stancu in Occident. Stancu a devenit extrem de incomod pentru noua putere de la Bucuresti afirmand pentru presa occidentala si foruri responsabile vest-europene ca schimbarea de regim din Romania nu este decat o cacealma, o pseudo-revolutie pregatita din timp, in urma careia Securitatea si-a pastrat parghiile puterii. Scriitorul anti-comunist a demonstrat in medii din Occident ca Securitatea a fost preluata de Ion Iliescu, un fost student la Moscova, care nu putea pretinde ca s-a schimbat peste noapte. In valtoarea evenimentelor de la sfarsitul anului 1989, "planul C" a esuat, neputand fi pus in aplicare in totalitate. Insa regimul Iliescu a reusit in anii '90 sa reactiveze acest plan si a incercat sa-l puna in aplicare. La mineriada din '90, minerii aveau liste cu adrese ale "incomozilor" cunoscuti din Bucuresti, locuintele acestora fiind devastate - asa cum a fost cazul lui Marian Munteanu sau Vlad Paunescu. Scriitorul Dumitru Stancu, nascut la Targoviste in 1946, a participat in 1972 la o greva a foamei in semn de protest fata de revolutia culturala promovata de Nicolae Ceausescu. La aceasta greva a foamei au mai participat scriitorii Gabriel Iuga, Mircea Popa, Grisa Gherghei si Ion Nicolescu, exclusi apoi imediat din Uniune si supusi represiunii comunsite. Dupa mai multe scrisori si memorii adresate lui Nicolae Ceausescu, Dumitru Stancu a fost silit sa paraseasca Romania, refugiindu-se in Germania. (G.D.)