Serban ORESCU 

Anul 2004 a fost probabil cel mai agitat din punct de vedere politic, din cei 15 care au trecut de la Revolutie. Motivul este vointa politica a PSD de a se permanentiza la putere, transformandu-se intr-un partid-stat si, in paralel, de a obtine intrarea in UE a Romaniei cu un minimum de reforme. Sprijinit in mod paradoxal de categoriile dezavantajate - de a doua Romanie - dupa cum s-a exprimat recent domnul Adrian Nastase, PSD-ul nu a avut, poate, interesul politic sa puna capat unei saracii care ii asigura capital electoral. De partea cealalta s-a situat, in 2004, noua opozitie liberal-democrata, regenerata prin iesirea din politica militanta a reziduurilor partidelor istorice si prin transfuzii cu sange proaspat - ma gandesc la domnii Ludovic Orban, Cosmin Gusa s.a.m.d. O anumita regenerare si-a dorit poate si PSD, dar n-a reusit sa o articuleze. Echipa Hrebenciuc, Mitrea, Dan Ioan Popescu a ramas pe pozitie... Cat priveste conflictul dintre un Ion Iliescu, prezentat drept conservator, si Adrian Nastase, novator si modernizator - el s-a dovedit un balon de sapun; penibila lor asociere in gratierea lui Miron Cozma vorbeste indeajuns. Singura innoire de luat in seama a fost nefericita; scos din meciul diplomatic in care isi castigase merite, recunoscute si de opozitie, a ratat o minge dupa alta pe terenul mocirlos al alegerilor locale, apoi al celor parlamentare. Incercarea de a scoate la infinit capital politic din alianta cu UDMR si Partidul Umanist isi arata limitele. Relicva a afaceristilor erei Ceausescu, cu sau fara epoleti, PUR nu stie incotro. Lunile sale sunt numarate... Romania a capatat cu chiu cu vai calificativul de economie de piata functionala, dar nenumaratele observatii, recomandari, reprosuri, puneri in intarziere arata ca, de fapt, PSD-ul a fost in continuare un factor intarzietor. Manageri venali din sectorul de stat au intarziat privatizarea, influenta puternica a vechilor comunisti a determinat o politizare fara precedent a institutiilor si economiei, deturnarea fondurilor primite din partea UE a compromis noi finantari si a alterat credibilitatea tarii, Romania se afla pe pozitiile cele mai joase in statisticile privind progresul, pe cotele cele mai inalte in privinta coruptiei. Opozitia a avut si ea oile ei negre; un politician liberal de Galati, aratat cu degetul de organizatiile urmarind alegeri curate, a ramas pe lista de candidati a Partidului Liberal. Puterea are insa, in materie de coruptie, avantajul de a putea usor transforma pozitia ei in tara. Ea a practicat insa si o forma proprie de coruptie, momind pe scara mare alesi pe alte liste ale opozitiei. Este ceea ce s-a repetat dupa alegerile locale din iunie, cand schimbarea dorita de alegatori nu s-a realizat decat in parte. Dupa cum puterea poate aloca arbitrar fonduri, dupa interesele politice. In mod evident, partidul-stat devenise obiect de scandal si un grav risc pentru Romania. El falsifica aproape orice, de la referendumul privind modificarea Constitutiei (in 2003, la cifrele privind casele restituite fostilor proprietari si la numarul de fosti securisti in actualele servicii secrete). Masluirii datelor, societatea civila i-a opus o rezistenta mult mai mare ca in trecut. CNSAS-ul constituia un exemplu. E meritul diferitelor asociatii pentru o societate deschisa ce au denuntat abuzurile de putere; aservirea justitiei, incalcarea in serie a libertatii presei, intre altele prin contracte publicitare dar si cu batausi organizati etc. etc. In poitica externa, in ciuda occidentalismului domnului Mircea Geoana, PSD-ul a fost prezent si cu accente singulare prin premierul Nastase, dar si - spre mirarea multora - prin fostul minstru de Externe Adrian Severin. Domnul Nastase a propus Rusiei, cu prilejul vizitei sale oficiale la Moscova, un parteneriat strategic. Aceasta a surprins momentul cand Romania negocia cu Statele Unite amplasarea unei baze americane langa Constanta; despre ea nu se mai vorbeste - se stie acum ca nu-i agreata de Kremlin. La randul sau, domnul Adrian Severin, fost ministru de Externe si actual fruntas PSD, nu crede in "NATO-centrism" si adauga ca Romania nu are intentia sa fie "un simplu membru in corul occidental". Ce sa insemne asta? O dizidenta anuntata? Pe exemplul Ucrainei, Georgiei si Transnistriei s-a vazut ca Rusia doreste pastrarea si chiar extinderea zonei sale de influenta, indiferent de vointa popoarelor... Declarandu-se - in alta oridine de idei - "social", regimul Nastase-Iliescu a recurs la iertari de datorii pentru intreprinderile nerentabile, finantate de omul sarac din buzunarul lui. Declarandu-se retrospectiv adversar al terapiei de soc, regimul Iliescu-Nastase a acceptat scurgerea unei bune parti a venitului national in buzunarele protejatilor puterii, pe toate canalele: evaziune fiscala, contracte fara licitatie, scutiri de impozite, subminarea liberei concurente... Ocolite au fost problemele sociale pe termen lung, mai ales la tara: suprapopulatia, revenirea la lopata si roaba. Pentru cei care n-au mai fost in tara, privelistea oferita de locuintele bloc construite in era comunista, neintretinute si nereparate de decenii, este jalnica. Calitatea vietii scade continuu. Dupa cum, trista e privelistea marilor uzine, inecate in fum, depasite tehnic, in care muncitorii - prea multi in raport cu nevoile obiective - isi consuma nu forta fizica, ci si sanatatea. Motive mai mult decat suficiente pentru a pretinde puterii cel putin modestie. In loc de modestie, puterea a excelat insa, si in anul 2004, prin aroganta. E de sperat ca opozitia, devenita in aceste zile o noua putere, sa invete din aceste pacate ale erei 2000-2004.