O tanara calugarita - sora Agnes - e cercetata pentru uciderea nou-nascutului ei, gasit sufocat intr-un cos de gunoi. Trimisa de tribunal sa afle ce s-a intamplat, psihiatra Martha Livingstone isi vede puse la-ncercare convingerile ateiste in confruntarea de idei cu stareta manastirii, maica Miriam Ruth, disputele dintre ele alternand cu marturisirile lui Agnes si incercarile de a lamuri misterul pruncuciderii. Cam asta e povestea thriller-ului psiho-religios pus in scena de la Odeon de Marius Olteanu, cu Virginia Rogin, Carmen Tanase si Elvira Deatcu in distributie, scenografia lui Constantin Ciubotariu si muzica diafana a lui Iosif Hertea. Scrisa de John Pielmeier in 1979 si jucata cu mare succes, se pare, pe Broadway, "Agnes, aleasa lui Dumnezeu" e una dintre acele piese in care se vorbeste mult si nu se petrece mai nimic, motiv pentru care are intotdeauna mare nevoie la fel de mult de un regizor hotarat si de trei actrite capabile sa faca pe oricine sa le asculte in timp ce schimba poante cu sfinti. Altfel spus, intr-o lume saturata, nu numai de Craciun, de filme si dezbateri despre religie, in care 11 septembrie a dat peste cap orice notiune preconceputa despre ce inseamna un act de credinta, iar abuzurile sexuale ale preotilor catolici sunt un subiect curent, nu ajunge sa pui fata-n fata o fosta practicanta afectata de moartea surorii si o stareta mundana cu indoieli personale si nevoie de a crede in miracole ca sa tii pe cineva cu mintea treaza pe scaun. Jucat cu publicul in scena, pe un decor in cruce (elementul cel mai promitator al montarii), spectacolul de la sala Majestic pare asezat intr-o catedrala, a carei liniste actorii se tem sa n-o tulbure. Textul e de fapt si de drept o melodrama, cu o doza, neintretinuta, de suspans, si hranindu-se copios din pasiunea anilor '70 pentru investigatia psihologica. Asa ca se vorbeste: despre credinta, pierderea credintei si indoiala, ignoranta si cunoastere stiintifica, greselile tineretii si alegerile maturitatii, cu doua puncte culminante emotional - cele doua sedinte de hipnoza. Puritatea intrupata intr-o fiinta pentru care ignoranta e darul cel mai de pret, Agnes e in realitate un obiect constant al manipularii celor din jur, de la mama biologica la cea prin procura (maica Miriam). Numai ca Elvira Deatcu joaca in tanara calugarita mai degraba o varsta de care nu-si aduce organic nimic aminte decat inocenta, si mai mult retardul mental decat ignoranta, transferul de energii si trairi liminare intre stareta (Virginia Rogin) si doctor (Carmen Tanase) e jucat la suprafata verbului, cu gesturi metafizic-teatralizante, iar despre ce vrea sa zica regizorul nu sunt multe de constatat. Altminteri, pentru cine-si doreste aproape doua ore de relaxare si mici emotii de seara (iar la televizor nu se prea uita), "Agnes, aleasa lui Dumnezeu" e oricand o alegere onorabila.

Iulia POPOVICI