Ceea ce s-a petrecut in aceste alegeri, distanta uriasa dintre sat si oras, dintre varste si generatii, dintre bogati si saraci, dintre oameni instruiti si cei care nu au acces la informatii, face aceasta intrebare mai actuala ca oricand. In ceea ce priveste structura societatii romanesti, ea poarta in mare masura amprenta tipologiilor societatilor egalitariste. Clivajele se pot aseza pe diferite criterii, de natura economica, sociala, culturala, geografica ori religioasa. In Romania moderna, de pilda, configuratia partidelor s-a realizat pe fundalul modernizarii tarii, care a opus interesele funciare expansiunii capitalului comercial si industrial din mediul urban. Existenta clivajelor este un atribut al oricarei societati si este expresia deosebirilor, dar si asemanarilor de natura economica, sociala, culturala sau religioasa dintre oameni. Clivajele constituie o forma de identificare a intereselor grupurilor sociale, utilizand criteriile amintite. Conflictele inerente pe care le nasc clivajele nu constituie, in principiu, un pericol la adresa democratiei, ci, dimpotriva, conditia de baza a dezvoltarii pluripartidismului si a negocierii politice ca baza a consensului social. Se poate chiar spune ca, fara existenta unor astfel de conflicte, democratia nu poate fi nici probata, nici perpetuata, cu o conditie: aceea ca sistemul sa - si fi generat procedurile de rezolvare a conflictelor si aceste proceduri sa fie respectate. In ultima instanta, existenta conflictului, in aspectele sale competitionale, dar non-beligerante, este o expresie a dreptului la diferenta. Din pacate, societatea romaneasca este inca profund egalitara si nediferentiata. In mod firesc, un anumit clivaj ar trebui sa fie generat de gradul de dependenta fata de stat. Cei dependenti ar trebui sa fie mai sensibili la mesajele populiste ale stangii in timp ce aceia care si-au castigat o relativa independenta fata de stat ar trebui sa sustina dreapta politica. Din pacate, insa, dependenta fata de stat este atat de mare incat nici o miscare politica nu se poate baza in mod real pe segmentele independente. Investitoritorii privati sunt, in majoritatea lor, la fel de dependenti de stat ca si personalul bugetar. La fel fermierii ori reprezentantii profesiunilor liberale. Persoanele asistate, care constituie 40% din totalul alegatorilor dar peste jumatate din alegatorii care se prezinta la urne, sunt legate integral de sistemul asigurarilor sociale de stat, sistemul privat fiind, in acest domeniu, ca si inexistent. Clivajul economic nu are nici el deosebita relevanta. Exista, in aceasta privinta, doua posibile abordari. Una dintre ele are in vedere proprietatea in sine, ca avere. Astfel, societatea s-ar putea imparti intre saraci si bogati. Cealalta are in vedere proprietatea ca relatie sociala, ceea ce presupune separatia intre patroni si salariati. Evident ca simplificam aici foarte mult, amintind numai pozitiile extreme. Intre saraci si bogati exista persoane cu venituri medii care, fara a fi prea numeroase, ar fi, totusi, capabile sa sustina un partid sa depaseasca pragul de acces in Parlament. Intre patroni si salariati exista categoria managerilor care, dupa caz, pot sustine interesele actionarilor, ale sindicatelor sau ale lor proprii. Printre manageri exista o categorie speciala, si anume cea a directorilor intreprinderilor de stat, o categorie extrem de puternica in anii '90 si care si-a putut mentine influenta datorita modului in care a fost facuta privatizarea, mai ales cea prin contributii salariale (metoda MEBO). Din pacate, insa, clivajele economice nu au relevanta in campul politic. Printre sustinatorii stangii socialiste se numara mai multi oameni bogati sau patroni decat printre sustinatorii formatiunilor de sorginte liberala. Aceasta spune ceva si despre modul in care s-au constituit averile in Romania si despre legatura dintre elitele economice de astazi si elitele comuniste de ieri. Nici clivajele geografice nu sunt relevante. Cel mai important dintre acestea ar fi cel dintre capitala si provincie. Singura formatiune cu relevanta in aceasta privinta este UDMR, care isi are marea majoritate a electoratului in Ardeal. UDMR nu este insa formata pe criterii geografice, ci pe criterii etnice. In Romania nu exista in prezent structuri politice structurate pe criterii geografice. Clivajele de natura etnica au un anumit rol, sporit si de legislatia permisiva privind reprezentarea parlamentara a organizatiilor apartinand minoritatilor nationale. Socotind, insa, ca electoratul selectat pe criterii etnice nu depaseste zece procente acest clivaj ramane marginal. Clivajele religioase nu sunt semnificative. De altfel, dezbaterile pe tema rolului Bisericii au fost cu totul intamplatoare in mediul politic. E drept ca, in mod traditional, electoratul catolic, greco-catolic si protestant este mai orientat catre dreapta. Nu se poate spune insa ca structura confesionala orienteaza intr-un anumit fel structura politica, nici ca partidele isi asuma in mod deschis sprijinul pentru o anumita credinta religioasa. Clivajele demografice par a avea un rol mai important decat cele economice. Clivajul intre generatii nu este relevant din cauza slabei implicari politice a generatiei tinere. Totusi, alegerile din 2004, spre deosebire de cele din anul 2000, au aratat o disponibilitate mai mare a tinerilor fata de mesajele liberale. Clivajul urban-rural e ceva mai relevant, in sensul ca electoratul rural e mai refractar la mesajele ce indeamna la modernizare, preferand sa voteze stanga socialista. Nu se poate spune, totusi, ca avem o structurare politica pe acest clivaj demografic. Partide agrariene au existat in Romania, dar ele au disparut o data cu aplicarea Legii funciare. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca acele partide agrare nu erau partide ale taranimii, ci ale specialistilor din agricultura. Clivajele de natura culturala au o anumita influenta asupra optiunii de vot. Segmentele electorale cu pregatire scolara modesta sunt mai inclinate spre mesajul paternalist, populist si etatist, in timp ce segmentele cu studii superioare sunt ceva mai severe in ceea ce priveste discernamantul politic. Cum pregatirea scolara are o legatura direct proportionala cu accesul la informatie, persoanele cu pregatire scolara redusa sunt mai inclinate catre solutiile consacrate si mai putin receptive la mesaje noi. Suprapunerea clivajului cultural peste cel demografic, legat de diferentele urban-rural, face ca mediul rural sa ramana inca o importanta resursa electorala pentru stanga socialista. Un clivaj s-ar putea sustine pe atitudinea fata de cele doua directii ale tranzitiei: cea privind avansarea catre democratie si economie de piata sau cea privind mentinerea structurilor totalitare si a economiei etatiste. Acest clivaj ar fi, de fapt, rezultatul actiunii convergente a altor clivaje, atat de factura economica, cat si de factura culturala. Un astfel de clivaj exista, chiar daca nemarturisit, si el poate fi asezat la baza actualei configuratii de partide politice. Schematic, principalul clivaj pe care se aseaza mediul politic romanesc ar putea fi socotit acela dintre cei care sustin etatismul si populismul si cei care sunt promotorii liberalizarii. In practica guvernarii, evolutia acestor partide a diferit foarte putin. Aceasta schema este mai degraba teoretica pentru ca la nivel social se poate cu mare dificultate vorbi despre segmente individualizate care sa sustina una dintre optiuni. Clivajul acesta, care ar trebui sa fie tema de fond a tranzitiei si care are valente ideologice clare, separand stanga socialista de dreapta capitalista si democratica, nu este decat un clivaj virtual, nefiind o tema pentru electorat. Concluzia este ca actuala configuratie politica a Romaniei nu poate fi explicata decat partial prin existenta unor clivaje in societatea romaneasca. Aceasta arata lipsa de reprezentativitate a partidelor politice, slaba integrare politica a electoratului si explica caracterul emotional al optiunii de vot, precum si sensibilitatea fata de mesajul populist. Actuala configuratie politica este expresia unui profund dezechilibru, care induce in viata politica o stare de instabilitate. In politica romaneasca se manifesta un paradox: pe de o parte exista aceasta instabilitate a raporturilor de forte politice, iar pe de alta, partidul care guverneaza are tendinta de a guverna pe baze totalitariste, folosindu-si forta de guvernare pentru a controla si politiza societatea romaneasca.

Varujan VOSGANIAN