Sorin ROSCA STANESCU 

Motto: Inainte de a deveni istorie si chiar de a se intampla, multe evenimente majore sunt pregatite in laborator Traian Basescu, Ion Iliescu, Adrian Nastase, Calin Popescu Tariceanu si ceilalti principali actori politici isi arata muschii in continuare. Aparent, disputa este una singura: cine aduce in propria tabara UDMR si PUR, pentru a forma o majoritate? Dar, Basescu, in calitate de sef al statului, are atu-ul. Cel pe care, cu cateva zile inaintea alegerilor, l-am explicat in ziarul ZIUA si l-am prezentat in interventiile mele televizate. Si anume, posibilitatea de a nominaliza un viitor premier, fara a tine cont de scorul alegerilor parlamentare. Unde mai pui ca Basescu a lansat un argument suplimentar, respectiv ca PSD e pe locul doi, avand cu un mandat mai putin decat Alianta DA. Si socoteala e corecta. Spre deosebire de Alianta, care, fie ca se indreapta, fie ca nu se indreapta catre o fuziune, si-a propus, prin intelegerile parafate, sa construiasca un guvern - deci functioneaza in continuare ca o echipa - Uniunea PSD+PUR nu a existat decat pana in ziua alegerilor. Nici un protocol incheiat intre cele doua partide, pana in acest moment, nu le impune sa stea impreuna. Aceeasi situatie si in ceea ce priveste UDMR. Desi Adrian Nastase, secondat de Viorel Hrebenciuc, s-a grabit sa anunte o formula de guvern care ar fi putut intruni majoritatea, iata ca Alianta DA, prin pozitia noului presedinte al Romaniei, este favorizata. Dar, situatia continua sa stea intr-un echilibru precar. De aceea, fiecare isi permite sa pluseze. Argumentele utilizate de Alianta si de PSD sunt pe cat de interesante, pe atat de rationale, daca faci efortul de a te plasa mental in tabara respectiva. Ce se va intampla, totusi, in urmatoarele zile? Conform unui calendar dictat de prevederile Constitutiei, vremea formarii adevarate a guvernului inca nu a sosit. Pana cand nu va depune juramantul in fata Parlamentului, presedintele nu poate, in mod oficial, angaja consultari. In schimb, poate sa-i sperie pe toti cu anticipatele. Si sa-i garanteze lui Tariceanu ca se tine de cuvant. Intre timp, insa, are loc un eveniment extrem de important la Bruxelles, unde Consiliul European stabileste data pentru semnarea tratatelor de aderare cu Romania si Bulgaria. Probabil va fi in luna mai 2005. Asa cum se prezinta lucrurile, numai izbucnirea unei crize politice majore in Romania poate sa ne impiedice sa ne indeplinim cele 11 angajamente privind Justitia si Concurenta, pe care Guvernul Nastase le-a dat pentru incheierea tehnica a negocierilor. La Bruxelles, insa, se mai poate intampla si altceva. Si chiar si in aeronava prezidentiala, unde Iliescu si Basescu vor avea, in cazul in care vor face drumul impreuna, posibilitatea sa combata. Atat la dus, cat si la intors. Intervenind in disputa pentru formarea unui viitor guvern, Ion Iliescu a sugerat o formula apropiata, daca nu cumva chiar identica cu cea prezentata pentru prima data de ziarul ZIUA. Si anume, ca s-ar putea realiza o coabitare intre principalii actori, Alianta DA si PSD, cu un prim-ministru tehnocrat, agreat de ambele parti si cu membri ai Cabinetului reprezentand, intr-un mod relativ egal, ambele formatiuni. Si care ar trebui, in nuantarea lui Iliescu, sa faca parte din linia a doua, fiind persoane in afara oricaror banuieli legate de coruptie. Ce l-ar impiedica oare pe Iliescu sa incerce sa-si foloseasca intreaga forta de persuasiune si abilitatile sale de om politic pentru a-l convinge pe Basescu? La dus. Si, la inapoierea spre casa, in aceeasi aeronava, in functie de mesajele transmise de oficialii Uniunii Europene, acest demers ar putea deveni mai insistent. Dar, care ar putea fi pozitia reprezentantilor statelor unite ale Europei? Sa nu fim naivi. Sa nu lasam ca nebunia alegerilor prezidentiale, cu deznodamantul ei spectaculos, sa ne intunece mintile. In timpul campaniei si chiar in ziua care a urmat victoriei lui Basescu, acesta a lansat doua mesaje tulburatoare. Care au starnit frisoane in UE. Primul se refera la posibilitatea redeschiderii unora dintre capitolele negociate, intr-o tentativa de a stabili pentru Romania conditii mai bune, legate de aderare. Numai ca, acum, Romania e in contratimp. Redeschiderea unor capitole ar putea deveni catastrofala. Si orice intarziere in actul de aderare ne poate fi fatala, pentru ca nu se stie cat timp vom mai putea beneficia de o conjunctura geopolitica favorabila. Dar si ideea unei axe politice Washington-Londra-Bucuresti a avut efect. E clar ca nu asa ceva dorea sa auda UE de la Bucuresti. Jucand cartea aderarii, UE va investi eforturi si bani in aceasta tara. Si vrea sa aiba aici un partener. Si un guvern puternic. Si stabilitate. De aceea, nu este exclus sa descoperim, dupa invalidarea primului guvern Tariceanu, ca Basescu, constrans, devine, la randul sau, partizanul unui executiv de larga coalitie.