Gabriel ANDREESCU 

Unul dintre primele comentarii ale lui Traian Basescu, dupa momentul anuntarii victoriei, s-a referit la intentiile de reforma institutionala. De altfel, aceasta a fost si una dintre temele campaniei sale electorale. Basescu punctase, cum era de asteptat, schimbarea cancelariei prezidentiale. Apoi, intarirea rolului CSAT, cea mai puternica structura condusa de presedintele Romaniei. Ceea ce a spus, chiar laconic, dar si felul in care a spus, sugereaza ca, dincolo de competentele directe, intentioneaza sa fie o locomotiva a transformarilor institutionale. Desigur, foarte mult va depinde de realizarea majoritatii parlamentare, inca neclara astazi. Dat fiind rolul presedintelui in contextul politic actual, daca va reusi formarea Guvernului, puterea sa informala va ajunge pe masura. Traian Basescu va avea oricum un cuvant de spus in numirea sefilor SRI, SIE si a procurorului general. Va fi implicat direct in negocierile cu PUR si cu UDMR. In cazul unui aranjament pozitiv, va participa la discutiile privind "impartirea" ministerelor si numirea conducatorilor acestora. Dar nu la aceasta restructurare generala as dori sa ma refer, caci ea este in mintea tuturor. Ci la multimea de institutii care se afla, cumva, la periferia sistemului de autoritati publice. Or, felul in care functioneaza aceste mici structuri nu este oarecare. Ele au fost create la inceputul anului 1990 si populate cu clientela iliesciana. De-a lungul anilor, au constituit, in majoritate, agentii de lobby fsn-iste, pdsr-iste, psd-iste ori chiar prm-iste, in functie de schimbarea etichetelor politice ale prietenilor. Este foarte important ca momentus-ul schimbarii sa nu fie pierdut, asa cum s-a intamplat in 1997. Proiectele pregatite cu efort pentru proaspetii demnitari ai CDR au ramas atunci in sertare. Aceasta atitudine explica in parte colapsul politic inregistrat de CDR dupa patru ani de guvernare. Sa revenim la institutiile care nu au trezit (inca) interesul opiniei publice. Voi incepe cu Institutul Roman pentru Drepturile Omului. Cati oameni au auzit de el, desi consuma an de an sume apreciabile din bugetul public? A fost infiintat in anul 1991, cu "sarcina" sa asigure promovarea problematicii drepturilor omului in tara, sa informeze opinia publica de peste hotare cu privire la situatia din Romania, sa elaboreze cercetari in domeniu etc. A fost creatia lui Adrian Nastase, in fruntea IRDO fiind numita o apropiata a lui: Irina Moroianu Zatescu. De-a lungul anilor, IRDO a bifat actiuni de tipul seminariilor, programelor de formare, a publicat o anosta revista de drepturile omului si a trimis oamenii in strainatate. I s-ar fi cerut o implicare centrala in evolutia legislatiei, relevanta pentru drepturile si libertatile omului. A avut doar cateva opinii periferice. La inceputul anilor '90, in perioada celui mai mare zgomot extremist, reprezentantii IRDO tineau, in seminarii, discursuri tipic nationaliste. Cand Ion Iliescu a inceput sa dea ordine judecatorilor nu a reactionat cu nici un semnal in apararea proprietatii private. Astazi? A auzit cineva ca IRDO sa vina in sprijinul libertatii ziaristilor? A unei campanii electorale corecte? Desigur, ca institutie de drept public, continutul si stilul actiunilor IRDO ar fi diferite de cele ale organizatiilor neguvernamentale. Numai ca IRDO a ramas absenta in procesul adaptarii normative si practice a societatii la standardele democratice. IRDO a reprezentat "drepturile omului" in afara pentru a sustine, tot timpul, ca Romania respecta intrutotul obligatiile sale internationale. A urmat deci politica regimului Ceausescu, care isi plasa in strainatate purtatori de cuvant precum Adrian Nastase in scopuri de dezinformare. Era si de asteptat ca Institutul sa fi fost proiectat sa puna in valoare experienta initiatorului. Pentru a-si realiza obiectivul, IRDO s-a prezentat uneori pe sine drept un ONG. Caci pozitia asumata putea astfel contracara opiniile unor organizatii independente. S-a ajuns pana acolo ca, la aceeasi masa cu trimisii Consiliului Europei, doamna Zlatescu sa sustina declaratiile guvernamentale dovedite, de catre ceilalti membri ai unor organizatii neguvernamentale, drept falsuri. Ce rost are atunci sa platim de la bugetul public o institutie ca IRDO? Fara Institut, situatia drepturilor omului in Romania nici nu s-ar fi inrautatit, nici nu s-ar fi imbunatatit. Cheltuirea banilor publici pentru IRDO are un sens numai daca va suferi un proces de reforma radical. Omul lui Adrian Nastase, Irina Moroianu Zlatescu, se afla de 14 ani in fruntea acestui organism fara ca cineva sa faca o evaluare a prestatiei sale. Lista creatiilor institutionale care ar trebui sa sufere o regandire a lor din temelii este lunga. Uneori, prin "institutie" numim si ansamblul care acopera un anumit de tip de functionalitate. Daca utilizam termenul cu acest sens, putem vorbi si despre "institutia electorala". In 1996, se propusesera crearea unui birou electoral permanent, impartirea completa a cartilor de alegator, stabilirea listelor cu votanti intr-un mod care sa evite erorile inregistrate pana atunci. Nimic din toate acestea nu a fost finalizat. Felul in care au functionat lucrurile si cu prilejul actualelor alegeri arata cat de necesara este punerea la punct a infrastructurii electorale. Sau iata cazul "institutiei" asociatiilor si fundatiilor de utilitate publica. Acest statut nu a fost acordat unor organizatii care, prin excelenta, ar trebui sa se bucure de beneficiile lui: cele care au functionat cu succes in domeniul protectiei copiilor, a persoanelor cu handicap s.a.m.d. In schimb, in fruntea listei se afla Asociatia Pescarilor si Vanatorilor Sportivi pastorita de Adrian Nastase. Sau dubioasa Organizatie pentru Apararea Drepturilor Omului, condusa de Scaletchi, despre care presa a scris ca s-ar fi implicat in asistarea PSD pe timpul campaniei. Despre alte institutii aflate mai putin in atentia opiniei publice si necesitatea reformarii lor voi mai vorbi.