Toader PALEOLOGU 

Criza institutionala la care asistam rezulta din scurtcircuitarea logicii proportionale care sta la baza alegerii Parlamentului de catre logica majoritara care defineste alegerea presedintelui. Numirea primului-ministru si alcatuirea Guvernului sunt, conform Constitutiei, rezultanta dintre aceste doua logici care in momentul de fata se bat cap in cap. Presedintele numeste primul-ministru in numele mandatului primit de la majoritatea alegatorilor, dar compozitia Guvernului trebuie sa reflecte raportul de forte din Parlament. Or, care este formula optima de functionare a unui guvern in regim proportional? Regula e simpla: minimum de forte politice implicate si maximum de locuri in Parlament. Cu alte cuvinte, o majoritate constituita din doua partide e in general preferabila uneia formate din trei, patru sau cinci grupuri parlamentare. Asadar, ambele formule pe care ni le prezinta liderii Uniunii si ai Aliantei sunt niste facaturi fara noima: pe de-o parte, PSD+PUR+UDMR+minoritati, pe de-alta, PNL+PD+PUR+UDMR+minoritati. La asta se adauga, culmea aberatiei, ideea unui guvern de uniune nationala prezentata de Dan Voiculescu. Adica daca nu ne-a ajuns ciulamaua din Parlament, sa mai poftim si varza din Guvern. Formulele implicand doar doua partide in formarea Guvernului sunt limitate: PSD-PNL sau PSD-PD, ambele fie impracticabile, fie daunatoare din punct de vedere politic. Daca vrea, presedintele Basescu poate impune un guvern social-democrat compus din PSD si PD, reunificand in felul acesta o miscare candva solidara si punandu-se pe sine in postura de lider al stangii. El ar avea astfel o majoritate confortabila si o guvernare linistita, iar realegerea sa ar fi destul de probabila in masura in care PSD-ul are nevoie de un asemenea demagog harismatic. Cu toate acestea, nu stiu cum s-ar mai uita domnul Basescu in oglinda, iar tara noastra ar pierde din nou sansa punerii in practica a unor politici liberale. "A opta oara tradusi", ar putea spune cu disperare cei care si-au pus sperantele intr-o guvernare liberala. E drept, asta ar transforma Partidul National-Liberal in unicul partid al opozitiei de dreapta. Daca formula PSD-PD e proasta pentru tara, alianta PSD-PNL este pur si simplu impracticabila, deoarece presedintele este cel care numeste primul-ministru, iar partidul sau nu poate sa fie absent din combinatiile guvernamentale. Colaborarea PSD-PNL nu ar fi fost posibila decat in cazul victoriei lui Adrian Nastase in alegerile prezidentiale si chiar si asa ea ar fi intampinat multiple obstacole mergand pana la riscul unei sciziuni. De aceea cred ca unica varianta viabila este asocierea la guvernare a PSD si a Aliantei DA fara PUR, UDMR si alte minoritati, dar cu o conditie programatica foarte ferma: acceptarea cotei unice de impozitare de 16%. La distribuirea posturilor si ministerelor Partidul Social-Democrat ar putea lua jumatate, deoarece are aproape tot atatia deputati si senatori cat Alianta. Mircea Geoana, eternul candidat, ar putea fi vicepremier, daca asta pofteste (lasand postul de ministru de Externe pentru o personalitate independenta si prestigioasa precum Printul Radu de Hohenzollern). Desigur, in masura in care Basescu si Alianta au painea si cutitul, rezultatul final ar fi probabil de mai putin de jumatate din posturi pentru PSD. Dar nu posturile sunt problema principala, ci politicile liberale pe care Alianta a promis ca le va pune in practica. Or, tema principala a acestor alegeri a fost reforma fiscala. Partidul Social-Democrat a prezentat un proiect de reducere a impozitelor cu totul neconvingator, iar cea mai importanta propunere a Aliantei a fost cota unica de 16%. In masura in care Adrian Nastase si Mihai Tanasescu au avut idei similare in urma cu un an, e de banuit ca ele nu sunt straine unui grup semnificativ din partidul dumnealor. Desigur, Ion Iliescu si ai lui se vor opune. Dar sper ca sunt destui in PSD care inteleg ca fostul presedinte nu mai e de mult o locomotiva, ci mai degraba un balast. Mi-am terminat editorialul despre "tradare" din preajma primului tur printr-un apel discret adresat spiritelor lucide din PSD. Iubesc si eu tradarea, iar in momentul de fata il iubesc chiar si pe tradator daca e destul de inteligent sa-si priceapa propriile interese. Din conglomeratul parlamentar PSD+PUR+UDMR+minoritati nu poate iesi nimic serios si viabil, cel mult o coabitare vremelnica incheiata cu o posibila dizolvare a Parlamentului. Badia Traian a aratat ce poate in conflictul cu consiliul municipal din Bucuresti. Majoritatea infima din jurul PSD va avea aceeasi soarta daca se incapataneaza intr-o logica de confruntare cu presedintele ales. Acesta trebuie insa, la randul sau, sa faca proba de maturitate si sa incurajeze, prin flexibilitate si toleranta, posibilele forte centrifuge din cadrul coalitiei parlamentare injghebate cu chiu cu vai de PSD. "Sans bagages inutiles" (adica fara parinti) se spunea in invitatiile la ceaiurile de odinioara. Tot "sans bagages inutiles" ar trebui sa vina si Partidul Social-Democrat la masa tratativelor cu Traian Basescu si liderii Aliantei, adica fara vechea garda incremenita in proiect, fara umanisti, unguri si alte minoritati. Iar cota unica de 16% ar fi criteriul pentru a separa graul de neghina.