Lena Orasanu a fost cea mai fabuloasa vecina pe care am avut-o in copilarie. Era atat de inventiva si de hatra, incat o data, ca s-o sperii, mi-am pictat fata cu acuarele, in rosu si negru ca indienii salbatici, si ea s-a speriat de mine atat de tare, crezand ca-l vede pe dracu gol, incat a cazut in fund si si-a julit noada, si a tinut-o cu fierbinteala si naduseli, pret de o saptamana si inca doua. Lena era miniona si mai pastra nealterate din frumusetea ei de odinioara, ochii codati si veseli, de un caprui aproape smaragdin, cu doua randuri de cerculete visinii in jurul irisului, obrazul alb cu pielea intinsa si gratia mainilor ca de copila. Mancarurile ei preferate erau pomana porcului, laptele de pasare si dovleacul copt in cuptor, si ii placea sa barfeasca cu mama ceasuri in sir, in dupa-amiezele de iarna in care soarele apune cand nici nu te astepti. Intr-o noapte am visat ca ea a facut cerul si pamantul, iar a doua zi, Lena m-a inchiriat de la mama mea, ca pe un sclav domestic, pentru zece lei, ca sa-i fac cumparaturile de primavara. Pe strada mea, eu eram cel mai potrivit vitel de povara, pentru asemenea indeletniciri nu lipsite de un farmec insolit, care ma ajutau sa invat o multime de lucruri despre natura umana. Mi-a pus in carca o ranita albastra de musama, care putea ingrozitor a hoit de mos dintr-un azil de batrani si am plecat impreuna la bacanie, eu topaind ca un vrabioi in fata ei, si ea leganandu-se ca o rata in spatele meu, unde vanzator era un ungur rau si peltic, cu mustata zbarlita ca de jder pasarar si cu ochii ascunsi indaratul unor ochelari grosi de baga, cu lentile cilindrice, care nu stia o boaba romaneste si raspundea fastidios la tot ce-l intrebai: nem tudom, si ma fixa cu privirea lui flamanda, asteptand sa-mi sara parca in spinare, dintr-o clipa-ntr-alta. Ca sa-i faci comanda, trebuia sa-ti lipesti destul pe lazile cu alimente si sa-i zici: cukor, adica zahar, sa-i fluturi pe dinaintea ochilor lui pofticiosi, cele zece degete de la o mana, daca le aveai pe toate la tine, ceea ce insemna ca vrei zece kile, dar mult mai complicat era cand cereai, asa cum faceam de obicei, cand ma trimitea maman la cumparaturi, cate o jumatate sau un sfert de kila. Am carat aproape o zi intreaga, douazeci si opt de sticle de jumatate de litru de ulei de floarea soarelui, cincisprezece kile de zahar, nouasprezece de faina si zece de malai, adica de trei ori cat greutatea propriului meu corp si Lena a stivuit frumos proviziile in camara de alimente, ca sa aiba ce stinge barbatul ei Luca Orasanu, care era betiv si zugrav, si pe care il interesa mai mult pileala decat potolul. Curtea Lenei semana cu gradina raiului, era intesata de cele mai nevisate flori de pe pamant, unde crestea pasiflora sau floarea-lui-Iisus, care seamana cu cununa de spini pusa pe capul Mantuitorului, si ale carei flori de un albastru ultramarin au pistilul in forma de ciocan, iar staminele in forma de cuie, cu care El a fost tintuit pe lemnul crucii, alaturi de un aloe urias si de un par allora si in mijlocul ei trona de-a lungul verii, Pomul cunoasterii binelui si raului, care era un smochin adus in tinerete de Luca din Grecia, cand a fost marinar. Toamna de toamna smochinul era scos din pamant, transvazat intr-o oala mare de tuci si arestat ca puscariasii intr-o pivnita umeda, muceda si intunecoasa pe rastimpul iernii. Lena m-a dus de mana in gradina raiului, mi-a aratat toti pomii si mi-a zis asa: - Din toti pomii din rai poti sa mananci, iar din Pomul cunoasterii binelui si raului, care este smochinul meu aici de fata, sa nu mananci, caci, in ziua in care vei manca din el, vei cunoaste adevarul si vei fi nefericit peste poate. Cuvintele ei era infricosate si privirea Lenei a luat in catare un nor negru de ploaie, ce plutea pe deasupra capetelor noastre, cand mi-a spus toate acestea. Era pe la sfarsitul lunii mai si in aer plutea un puf straveziu, iar mie nu-mi trecea nimic altceva prin cap in clipele acelea, decat cum sa apuc sa mananc din smochin cat mai repede, ca sa cunosc ce este adevarul. Cred, totusi, ca e mult spus ca Luca, barbatul Lenei, care a adus smochinul din Grecia a fost marinar, dar o data ce s-a imbarcat ca zugrav si vopsitor pe o nava, inseamna ca el fusese vaporean adevarat. Cata vreme naviga cu corabioara lui incoace si-ncolo ca Ulise, de-a lungul si de-a latul Marii-noastre-cea-din-mijlocul-lumii, pentru a se imbata mai apoi ca un purcel ordinar in carciumile porturilor pe unde-l manau indeletnicirile, in Istanbul, Smirna, Pireu si Alexandria, ca mai departe de Egipt n-a pus piciorul in viata vietisoarelor lui, Lena il astepta ca Penelopa in caminul lor din Colentina, cu gardul lui impresurat de mana Maicii Domnului si de vrejuri de clematis, ca inainte de razboi au locuit in Bucuresti, si-i gatea ciorbe cu bors ca in Regat, cu patru legaturi de marar si patrunjel tocat si cinci pastarnaci grosi cat o glezna de vaca la o portie, si sporovaia din cerdac cu cucoanele din cartier, ca stateau Lena si Luca la casa cu curte, apoi dupa razboi s-au mutat inapoi in Maramures, ca Lena era din Iapa, aflata la doua mile mai la vest de Sighet, iar Luca, din Ocna Slatinii, la o mila spre nord. Toata iarna nu visam decat ca Lena sa scoata smochinul din pivnita, iar dupa ce-l rasadea in pamant, imi numaram zilele dupa cum pomului i se umflau boccelutele acelea de fructisoare, ca niste lindicuturi de domnisoara, ce cresteau copacel de la o zi la alta, dar abia dupa ce le polenizau temeinic albinele si viespile, pe care le ajutam sa le fecundeze cu mainile mele. Le prindeam atent de aripi, ca sa nu ma intepe cu àcele lor sirete, le bagam cu de-a sila in gaozutul lor cu perisori verde-transparenti, si le tineam acolo pret de cinspe secunde, nu mai mult de atata, pana ce se saturau de tavalit florile barbatesti si femeiesti si se cereau afara, bazaind intr-un fel anume, pe care nu-l pricepeam decat eu. Apoi venea vacanta, cu trenul din Franta, si incepeau ploile din iunie, si cerul stropea de-a proasta ca la potop si se faceau manatarcile cat palaria rabinului, iar eu haladuiam cu Lena pe dealul Coelazului, rascolind sutele de lastari de stejaris pe sub care hribii se pitulau ca potarnichile. Apoi, pe la jumatatea lui iulie, cand ploile se mai rareau oleaca, si lasau sa se intrevada o felie de portocala de soare printre namilele de nori vinetii, urcam la cules de flori de sovarf sau sovarv sau savur sau oregano, prin locurile ce imprejmuiesc Valea Ungureasca, printre Purcaret si Haineasa. Lena folosea florile de sovarv la remedii cu bai fitoterapeutice, in prevenirea cancerului uterin sau mamar sau ovarian sau pentru tratamentul nodulilor la sanul stang sau la sanul drept. Daca n-avea chef sa faca bai, Lena macina sovarvul cu rasnita de piper, impreuna cu o mana de navalnic, doua de trei-frati-patati, trei de galbenele si patru de coada-soricelului, din care prepara un ceai pe care-l bea si in somn, si care poate incalzi corpul pana la o suta de grade, temperatura la care iti fierbe sangele in vine si elimini toxinele ca basicile, fara sa le simti sau auzi cand se sparg ca baloanele de 1 Mai, pe care scrie "Traiasca Partidul Muncitoresc Roman!" Cand se plictisea, si se plictisea repede, ca Lena, care era o muiere foarte inteligenta si se emancipase la Bucuresti, si era acum o duduie adevarata, incepea sa vorbeasca frantuzeste cu mine, cu vocea ei de soprana devastata, printre tufele ei de sovarv violet, si o facea asa cum auzise la cuconetul ei din Colentina: - Cornelutz, coupe-toi s'il te plait cettes herbes d'aicisa, parce-qu'il s'agit de Marjolaine batarde, qui s'appelait aussi Marjolaine sauvage, ou Origan, ou Pelevoué, ou Marazolette, sau Penevoué, sau Thé rouge, sau Thym de berger, sau Doste, Corneluuutz, vienne aici, coquen de sort, cand iti zic, pentru numele lui mon Dieu! - Je me pisse sur une brebis, madam!, ii ziceam eu, cu sprancenele incruntate, ca si cum as fi mimat supararea, dar pe ea n-aveam cum sa ma supar niciodata, ca era zeita mea. In ziua aceea, m-am intors acasa calare pe un caprior, cu fata acoperita de o masca de faun, iar legaturile de sovarv le-am incarcat pe spinarea unei caprioare pe nume Liz, care era amanta capriorului pe care-l chema Jorj, si era cel mai bun prieten al meu din padure. Acasa, in bucataria Lenei stateau scrise pe un perete, toate instructiunile pentru utilizarea corecta a sovarvului: "Este folosit pentru provocarea flatulentelor, adica a parturilor, a eructatiilor, adica a ragaielilor, cat si in gargare simple si gargariseli indelungate. Este expectorant unu, antiinflamatoriu doi si antiseptic trei, al tuturor cailor respiratohohoorii. Inaintea aparitiei maladiilor in cauza, pricinuite de felurite procese infectioase, ca unu racelile, doi bronsitele si trei faringitele, sovarvul elimina mucii garantat, dezumfla bronhiile ca la carte si ajuta la eliminarea germenilor de tot felul. Germenii sunt mici si rai, ca niste viermisori de cireasa. In aceste tratamente se iau pana la cinci, hai sa zic cel mult sase lingurite de esenta pe zi. Este un remediu usor impotriva durerilor de menstruatie, ajutand la lepadarea nedureroasa a cheagurilor de sange din mitra muierii, pe rastimpul randuielilor ei lunare, daca ii mai vine randuiala, ca mie-mi mai vine cateodata, dupa care voi lua o pauza lunga si voi intra pe calea fara intoarcere a menopauzei. Sovarvul este una dintre cele mai antioxidante buruieni europene din lume si nu numai, fiind foarte bogat in acid rosmarinic. Aceste proprietati desavarsite pot fi foarte utile in tratamentul maladiei cancerului sau racului, cum ii mai spune din cand in cand, prostimea. In aceste imprejurari, se ia o lingurita de infuzie de ceai de sovarv intr-o ceasca de apa, cate trei stacane pe zi, pret de cate saptamani mai poti s-o duci singur pe picioare, iar cand nu mai poti s-o duci, n-o mai duci deloc si astepti o minune. Iar cand vine, in sfarsit, minunea este imbracata in negru ca o baba, si poarta in mana o coasa ascutita brici. In folosinta externa, sovarvul are insemnatate antiseptica unu, fungicida doi, analgezica trei si cicatrizanta patru, care alina durerile si inchide ranile ca si cum n-ar fi existat niciodata. In doftoricirea leziunilor externe se aplica trei picaturi de ulei de sovarv pe partea de piele vatamata, pe o compresa rece, daca se face vorbire despre pielea vatamata. Iar daca nu se face vorbire despre dansa, este un bun remediu impotriva durerilor si inflamatiilor incheieturilor mainilor si picioarelor, pricinuite de maladiile reumatice, numite popular matrici. Rezultatele cele mai potrivite sunt obtinute printr-o baie cu apa oparita, cat sa nu ti se desprinda carnea de pe oase cand intri in cada, la care se adauga o foaie de dafin, sase boabe de ghimber si cinci de piper, o ceapa si trei catei de usturoi, un pahar de otet si o carafa de riesling de Lechinta, impreuna cu doi litri de infuzie de flori uscate de sovarv, pe care le-am cules impreuna cu sclavul meu domestic, Ivanciuc Cornelut, in vara anului 1965, ziua 6, luna iulie, in Locu-Unde-Leaga-Roata, eu Orasanu Lena, sotia credincioasa si casnica, cu noduli la amandoi sanii, a lui Orasanu Luca, zugrav de pereti de casa din Sighet, Maramures, Kogalniceanu Mihail strada, 48 numarul, gata, Leno, la treaba." Pana ce reuseam sa citesc si sa inteleg toate instructiunile, incepeau sa se coaca si smochinele. Intr-o noapte am visat ca m-a invaluit o dara de miros ca de pe alta lume, lunga ca un sarpe. Aroma lui puternica de tamaie si grozama, cu o adiere slaba de rodie si chitra, m-a trezit din vis intr-un alt vis, in care se facea ca m-am ridicat ca un somnambul, intr-un zbor usor pe de-asupra patului, apoi am plutit tiptil pe solzii darei ca pe un perete, am strabatut-o taras ca pe o coama de acoperis, m-am prelins de pe ea ca de pe casa, m-am scurs pe de-asupra ei ca peste un gard viu si mirozna m-a purtat neoprita pana in dreptul unui fruct purpuriu, cu punctisoare roz si ciclam, ca obrazul plin de pojar al unui copil natang, ce semana cu o smochina coapta, ingropata pe jumatate in gura unui sarpe. A doua zi, am intrat infrigurat in gradina raiului si am gasit smochina din vis, gata parguita si pitita in coroana adumbrita de mister a Pomului cunoasterii binelui si raului. Am inchis ochii emotionat, am intins mana dupa ea ca un lunatic printre frunzele inmiresmate si poama care era pufoasa ca un pui de pisica, n-a opus nici un pic de rezistenta, s-a desprins molatic si mi-a cazut lin in mana. Degetele mi-au tremurat ca o frunza in vant in timp ce am muscat din ea incet, si mirozna ei puternica de tamaie si grozama, cu o adiere slaba de rodie si chitra, m-a trezit la realitate si atunci am vazut-o pe Lena sapand in gradina. M-am apropiat de ea tiptil, m-am lasat pe vine, mi-am ridicat privirea printre picioarele ei larg desfacute, ca periscopul unui submarin vrajmas, si in clipa aceea am vazut adevarul pur, iar adevarul adevarat era ca Lena n-avea chilotii pe ea. Peisajul ce mi se rasfira pe dinaintea ochilor era absolut devastator, si chiar nu-mi face nici cea mai mica placere, sa-mi mai aduc aminte de asemenea amanunte, deoarece Lena tinea ascuns intre picioarele ei un animal micut si umed, cu blana foarte neagra ca a cartitei, care si-a scos limbuta obraznica la mine, printre niste buze vinete ca de smochina storsita, si eu cand spun ce spun, stiu foarte bine ce spun, cand spuneam c-am spus ce-am spus, ca nu-mi racesc periscopul de pomana. La cinci minute, dupa ce am mancat din Pomul cunoasterii binelui si raului si am cunoscut adevarul, am devenit ganditor si in tot restul zilei aceleia de care s-a ales praful si pulberea, m-a incercat o stare de nefericire profunda, pe care n-o mai cunoscusem niciodata pana atunci.