Victor RONCEA 

Teo Peter a murit. Ditamai puterea SUA se infrunta azi cu o grea piatra de incercare in Romania mica. Omorul comis de unul din securistii de frunte ai Ambasadei Statelor Unite la Bucuresti - puscasul marin era, cel putin formal, insarcinat cu securitatea ambasadorului J.D. Crouch - si reactia autoritatilor americane, de indepartare imediata a militarului, distruge mare parte din simpatia naturala a romanilor fata de America. Reprezentanta ideii de libertate si a spiritului democratiei autentice este trantita la pamant de propriile actiuni. Sigur, se poate spune ca s-a operat legal, in baza prevederilor Conventiei de la Viena. Dar aceasta legalitate a fost privita de opinia publica romaneasca drept una imorala. Uciderea minunatului Teo Peter, modul pripit si arogant in care autoritatile americane au preferat sa actioneze si comentariile deseori isterice ale presei au avut mai mult efect antiamerican decat razboaiele din Serbia, Afganistan si Irak la un loc. Pretextele privind necesitatea pastrarii imaginii impecabile cu stelute si dungi a Puscasilor Marini si informatiile detinute de body-guardul ambasadorului nu-si au sensul, orice grad sau functie ar fi avut acesta. Dimpotriva: o prezenta echilibrata si spasita in fata autoritatilor romane si a opiniei publice romanesti ar fi imbunatatit imaginea Americii. Oricum, "presupusul vinovat", cum le place americanilor sa formuleze, ar fi fost cercetat in stare de libertate si, dupa proces, fara indoiala ca s-ar fi ajuns la o intelegere amiabila privind locul de ispasire a pedepsei, fara atat de multe valuri. Teo Peter a murit. Ambasadorul J.D. Crouch are acum sarcina extrem de dificila de a repara situatia inadmisibila si periculoasa creata de Departamentul Apararii SUA in curtea diplomatiei americane. Oamenii lui Rumsfeld au incalecat din nou, brutal, diplomatii lui Powell. Profesionistul de la Bucuresti al Departamentului de Stat si-a dovedit reputatia ieri, prin prezenta la inmormantarea lui Teo. Insa nu este suficient. Starea prezenta naste monstri veniti din mai multe colturi ale ocultelor care bantuie Romania. Cateva perspective conturate deja nu fac decat sa micsoreze unghiul de actiune al Statelor Unite. Momentul nu putea fi mai prost si reactia SUA de asemenea. Cine a decis aceasta actiune a fost tot atat de prost informat privind Romania. Teo Peter a murit. In plina reluare a razboiului rece, adversarii Americii jubileaza. La rece, accidentul soldat cu moartea celebrului muzician al trupei Compact cade ca o lovitura de PR care altfel ar fi putut costa chiar milioane in valuta grea. Americanii si-au dat singuri cu stangu-n dreptul. Scuzele si explicatiile oficialilor SUA par stupide si sunt speculate la maximum. Dincolo de ignorarea intregii Romanii - o tara care nu inseamna numai masinaria PSD - repercusiunile gestului militarilor SUA sunt de nebanuit si se amplifica pe zi ce ce trece, atata timp cat puscasul marin nu va fi adus in tara. Si probabil nu va fi adus. Teo Peter a murit. In plina campanie electorala prezidentiala, dupa ce Ambasada americana si-a exprimat transant opinia oficiala a Statelor Unite privind necesitatea desfasurarii unor alegeri libere si corecte, si a acuzat destul de direct neregulile din primul tur, ambasadorul se gaseste in postura incomoda de a fi inghesuit, prins la colt, de liderii puterii. "Voi vreti sa ne monitorizati alegerile, voi, cu caracterul asta imoral?" trantesc deja portavocile PSD, mai mult sau mai putin intemeiat. Dintr-o data, tot felul de personaje politice isi arata pretinsa barbatie folosindu-se de potenta mass media. Sinistra modalitate: exploarea electorala a nefericirii. Teo Peter a murit. In plina dezvoltare a unui plan american de reconfigurare a securitatii regionale, un tanar american reuseste stupid sa arunce in aer stabilitatea relatiilor dintre doi aliati din NATO si nu numai, Romania si SUA. Puscasul marin Cristofer Robert Vangoether este anchetat de procurorii militari ai SUA. Dar pare liber si de neatins, dincolo de granitele Romaniei. Dupa atatia ani de injustitie si umilire din partea dusmanilor Romaniei, comunistii, romanii vor sa vada azi mai mult decat oricand dreptatea. Cu ochii lor. "Dreptate, ochii plansi cer sa te vada", scria un tanar student pe o pancarda in decembrie 1989. Profitorii profita. Vor sti reprezentantii Statelor Unite sa repare cumva imensa durere pricinuita accidental si sa demonstreze ca dreptatea e una, pentru toti, in fata lui Dumnezeu?