Daniel UNCU 

Nu cred in viabilitatea pe termen lung a coalitiei de guvernamant pe care PSD incearca sa o incropeasca in aceste zile! Nu cred din punctul de vedere al majoritatii matematice prefigurate in cele doua Camere ale Parlamentului, dar mai ales din cel al jocurilor politice aflate in derulare in spatele incercarii de a forma aceasta noua logica politica. Majoritatea absoluta, necesara viitorului guvern de stanga pentru a putea trece prin Parlament legi organice, mi se pare destul de fragila pentru a ma face sa nu exclud din calcul posibile sincope in procesul legislativ, in ciuda experientei demonstrate a PSD in domeniul tehnicii de racolare a parlamentarilor altor formatiuni politice. Cele 167 de mandate pe care PSD, PUR, UDMR plus alte treisprezece necesare si suficiente mandate ale minoritatilor nationale (din totalul de 18), pe care le-ar insuma in Camera Deputatilor, ar putea da impresia unei majoritati confortabile. In realitate, insa, lucrurile sunt cat se poate de lipsite de limpezime. Iar, daca luam in considerare ca, la Senat, PSD nici macar nu reuseste sa creeze o majoritate absoluta in combinatie cu UDMR - lipsindu-i, practic, doua mandate -, putem anticipa, per ansamblu, certe probleme de control la nivelul unei masini de vot care pare a lua startul, avand probleme tehnice de neignorat. Afirm ca lucrurile nu par a fi limpezi daca ne gandim la jocurile politice aflate in spatele cifrelor. Runda de negocieri consumata luni la Casa Dante demonstreaza pozitia vulnerabila pe care PSD o detine in fata aliatilor sai, PUR si UDMR. Cererile excesive ale celor doi parteneri de guvernare ai social-democratilor vin pe fondul constrangerilor strategice pe care PSD trebuie sa le aiba in vedere pentru formarea Guvernului, anume acelea care il opresc sa intre intr-o alianta cu PRM! Fortajul umanistilor si al maghiarilor tinde, astfel, sa scoata in evidenta faptul ca viitorul Executiv isi va subsuma activitatea unui control politic extraguvernamental care sa ofere membrilor aliantei certitudinea ca fiecare va primi ceea ce a cerut initial si ca guvernarea tripartita se va aseza pe fagasul convenit. Cu alte cuvinte, in mod paradoxal, devine plauzibila o paradigma guvernamentala similara - ca si control politic - cu cea pe care CDR s-a vazut obligat sa o exerseze intre 1996 si 2000: un guvern de coalitie sustinut de o alianta condusa de un partid majoritar dar arbitrat copios de catre partenerii de guvernare in functie de interese punctuale. Daca aceasta va fi formula catre care se indreapta urmatoarea logica a puterii (iar semnele incipiente ne indreptatesc sa credem ca aceasta va fi), Executivul se poate trezi foarte rapid in situatia delicata de a se confrunta mai mult cu lupte politice alimentate de coalitie decat cu provocarile integrarii europene si ale guvernarii efective. Ceea ce poate duce rapid la o criza guvernamentala. Daca ne aducem aminte fie si numai de faptul Dan Voiculescu & Co. nu au fost niciodata parteneri comozi sau docili pentru social-democrati, o astfel de dezvoltare tulbure pentru PSD nu poate fi nicidecum ignorata. In plus, la problemele care pot aparea in menajul in trei dintre PSD, PUR si UDMR, se vor adauga si miscarile interne din interiorul PSD cauzate de trecerea previzibila in prim planul partidului a gruparii pro-Iliescu din momentul reintoarcerii creatorului in sanul formatiunii pe care a creat-o. Deja, presedintele in retragere - citat de un cotidian central - a dat asigurari ca, prin luna februarie, vor avea loc schimbari in PSD...! Schimbari care, fara doar si poate, vor afecta jocurile la nivelul viitorului Executiv. Dincolo de acest orizont de asteptare al PSD, este de remarcat ca cei care au avut cel mai mult de castigat de pe urma acestor ultime alegeri sunt maghiarii domnului Marko Bela. Dupa ce sondajele de opinie ii plasau, cu cateva saptamani inaite de scrutin, in pozitia critica a neatingerii pragului electoral, in acest moment se afla in postura unor negociatori agresivi si optimisti, fara de care PSD nu poate forma Guvernul. Daca, Uniunea reuseste sa impuna PSD sustinerea unei autonomii administrative largite pentru judetele maghiare, UDMR va trece in silentio stampa atacurile UCMR si isi va consolida suplimentar pozitia in fata propriului electorat. Nu in ultimul rand, este de prevazut si ca vom asista la revenirea guvernarii "pe algoritm", celebra si fatalmente necesara formula pe care se bazeaza o coalitie de guvernare dar care incumba un potential nefast pentru activitatea Executivului - asa cum stim din experienta guvernarii CDR. Intre procente, posturi de vicepremieri, secretari de stat si ministri ne putem astepta la diluarea actului guvernamental in favoarea disputelor algoritmice interminabile. Fara a avea pretentia ca, in aceasta faza incipienta a constructiei noii logici de putere in Romania, putem trage si o concluzie cred, totusi, ca urmatorii patru ani vor consacra inceputul declinului PSD si a tentatiei de stanga. Caci, din punct de vedere istoric, PSD isi va fi atins potentialul politic maxim in momentul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. Bruma de coeziune existenta in acest moment - si potentata de interesele integrarii europene - in relatia dintre PSD, PUR si UDMR are mari sanse sa se evapore dupa consumarea momentului 2007 si tocmai din cauza consumarii acestui moment. Coroborat cu ipotezele de lucru pe care le-am evocat, viitorul Guvern ar putea, astfel, sa se confrunte cu diluarea sprijinului politic, ceea ce ar pune pe tapet solutia alegerilor anticipate. Iata de ce, imi este destul de greu sa cred in viabilitatea pe termen lung a coalitiei de guvernamant pe care PSD incearca sa o incropeasca in aceste zile. Iata de ce, consider ca rezultatul alegerilor din 28 noiembrie reprezinta pragul de sus al capacitatii politice a PSD, prag ce nu cred va mai putea fi atins dupa anul 2007.