Toader PALEOLOGU 

Prevazand un rezultat foarte strans, am vorbit in urma cu doua saptamani de "ciulamaua care ne paste dupa alegeri". Ei bine, distractia a inceput deja, de fapt chiar din ziua alegerilor, iar fenomenul nu poate decat sa se amplifice. A fost mai intai consternarea provocata inca de la primele ore de declaratiile lui Theodor Stolojan cum ca s-a facut aproape bine si ca e gata sa revina la conducerea Partidului National-Liberal pentru a-l feri de riscul de a deveni un SRL in deriva politica. De la Traian Basescu la Mona Musca, liderii Aliantei s-au repezit care mai de care sa explice ce a vrut sa spuna fostul presedinte liberal. Si chiar de asta aveau ei nevoie. Al doilea motiv de perplexitate a fost prestatia celor din conducerea Biroului Electoral Central. Nu ma refer numai la evidenta lipsa de independenta a domnilor Camenita si Ghergut, ci mai cu seama la felul confuz si inept in care se pot exprima niste inalti magistrati ai Romaniei. Numaratoarea voturilor din acest an imi aduce aminte de steagurile lui Pristanda. Ce vreti? "Renumeratia, dupa buget, mica" si toate celelalte argumente cunoscute intr-un stat "curat constitutional". Ca de obicei, Ion Iliescu si-a jucat partitura cu care ne-a invatat de peste 15 ani: or fi fost fraude, dar nu conteaza. Tot un "moft" si asta! Parca-l vad, veritabil Dandanache al tranzitiei, cu paharul de sampanie in mana, band in sanatatea alegatorilor care au dovedit patriotism. "Curat constitutional! Muzica! Muzica!", te astepti sa auzi in final. Astfel nu vor mai auzi vocile celor care protesteaza. De cealalta parte, insa, constatam o anumita incapacitate de-a transmite un mesaj coerent si credibil in legatura cu amploarea fraudei. Comparatiile cu alegerile din 1946 sau cu cele din Ucraina, apelurile pentru anularea intregului scrutin si arestarea imediata a vinovatilor au creat o impresie de nervi necontrolati. Grav e ca in felul acesta a fost irosit un atu esential in abordarea celui de-al doilea tur. Asa nevricos cum il vedem, Basescu reprezinta totusi in momentul de fata speranta ca frauda nu va ramane nesanctionata. Iar Nastase s-ar putea sa plateasca pentru excesul de zel al politrucilor pesedisti. Alt exces care-i atarna ca o tinichea de coada este comportamentul liderilor UDMR. Cererile acestui mic partid etnic nu pot parea decat ca exorbitante in ochii unui mare numar de romani. In vederea celui de-al doilea tur de scrutin, Adrian Nastase incearca sa ne convinga ca are la dispozitie o majoritate parlamentara apta sa-i sustina guvernul. Or, din cine se compune aceasta coalitie? Din PSD, PUR, UDMR, treisprezece deputati ai minoritatilor nationale si doi senatori urmand a fi cumparati de la celelalte formatiuni parlamentare. Adica, la urma urmei, din carpeli lipsite de reala reprezentativitate. Ce guvern stabil se poate face in asemenea circumstante? Logica sistemului proportional ar cere ca cele doua partide aflate in frunte sa formeze guvernul. Este vorba de o aritmetica simpla. Din pacate, o alianta PSD-PNL este foarte putin probabila, in primul rand datorita comportamentului PSD. Am in vedere apucaturile sale totalitare si ideile economice retrograde ale viitorului sau presedinte. Or, obiectul principal al unor ipotetice negocieri dintre cele doua partide ar trebui sa fie tocmai reducerea masiva a impozitelor. Dar nu-l vad pe Ion Iliescu inghitind cota unica de 16% din programul liberal. Admitand, insa, ca ar face-o sau ca gruparea sa ar fi marginalizata, nu vad de ce partidul liberal si-ar priva electoratul de punerea in practica a principalei sale promisiuni. Revolutia fiscala si intrarea in Uniunea Europeana ar fi realizari suficiente pentru a se prezenta cu fruntea sus la alegerile din 2008. Repet, un asemenea scenariu e improbabil in situatia data. Si tocmai de aceea putem masura cat de lipsit de logica este comportamentul clasei politice de la noi. Bune sau rele, institutiile noastre isi au regulile lor. Cand joci bridge, urmezi regulile de bridge, iar cand joci poker, urmezi regulile de poker. Asa este si cu sistemele electorale. Sistemul proportional, pentru a fi practicabil, cere de la actorii politici o flexibilitate fara de care ajungem la situatii absurde precum cea a unui guvern aflat la cheremul unor infime minoritati etnice. Din cauza suprapunerii alegerilor parlamentare si a celor prezidentiale, logica proportionala este scurtcircuitata de cea majoritara. Adica jucam o combinatie bizara de bridge si poker, din care nimic coerent nu poate iesi.