Conform datelor pastrate de traditie, Nicolae era fiul unor parinti crestini din Patara, in Sichia, si de mic copil a dat semne de o alegere deosebita din partea lui Dumnezeu: respecta cu sfintenie zilele de post, se tinea departe de jocuri si vorbe necuviincioase, petrecea in rugaciune o mare parte din timpul sau si arata o bunatate ingereasca fata de toti. A vizitat manastirile din tinutul Tebaida, unde a ramas mai multa vreme printre pustnici, dar s-a reintors in orasul natal. Episcopii intruniti la Mira pentru desemnarea unui succesor al celui decedat, deoarece nu au reusit sa cada de acord asupra persoanei propuse, au hotarat sa aleaga pe omul care a doua zi dimineata avea sa intre cel dintai in biserica; si acesta a fost Nicolae. La inceput s-a impotrivit, dar intelegand ca este voia lui Dumnezeu a primit si, dupa cuvenita pregatire, a fost consacrat episcop. Fiind imparati Diocletian si Maximian, mari asupritori ai crestinilor, a fost prins, batut, chinuit si intemnitat impreuna cu alti credinciosi pe care imparatul Constantin ii elibereaza prin edictul pentru recunoasterea crestinismului ca religie de stat din 313. A fost arhiepiscop al Mirei Lichiei, iar in anul 325 ia parte, intre cei 318 sfinti parinti si ierarhi, la Sinodul I ecumenic de la Niceea, unde apara cu multa ravna cauza dreptei credinte impotriva ereziei lui Arie si ajunge chiar sa-l palmuiasca pe eretic in plin sobor pentru hulirea lui Iisus. Gestul este gata sa-l coste scaunul de arhiepiscop, dar Maica Domnului se arata in somn unuia dintre sfintii parinti si cere ca Nicolae sa fie lasat in pace, caci ravna lui nascuta din iubire a fost placuta domnului. A murit pe la mijlocul secolului al IV-lea dupa o viata lunga si plina de roade. Sfintele sale moaste au fost aduse in anul 1087 la Bari, in Italia, de catre cruciati, si acolo se afla si astazi. Sfantul Nicolae a ingrijit cu multa dragoste turma sa, atat spiritual cat si material, si a facut multe minuni in timpul vietii dar si dupa. Printre altele se spune ca ar fi inviat trei copii intr-un han in care se oprise pe drumul catre Sinodul de la Niceea si, in amintirea acestei minuni, a devenit zi de mare sarbatoare pentru copii. 7 decembrie: Sf. Mucenita Filofteia de la Curtea de Arges De neam romano-bulgar, se naste la inceputul secolului XIII (c. 1206) in orasul Tarnovo, vechea capitala a Bulgariei. Tatal era bulgar, lucrator de pamant, iar mama sa, de origine valaha, era casnica. Aceasta da fiicei sale o aleasa crestere duhovniceasca asezand-o cu trainicie pe fagasul iubirii lui Hristos, dar la putini ani se muta in viata cea vesnica. Tatal se insoara a doua oara, iar mama cea vitrega o cearta, o bate si o paraste tatalui ca merge prea des la biserica si ca risipeste averea cu milostenia pentru cei napastuiti. Filofteia insa continua netulburata sa mearga la biserica, sa-si imparta hainele si mancarea copiilor saraci, sa se roage si sa posteasca. In toamna anului in care implineste 12 ani, impartind mancarea pe care trebuia sa o duca la camp tatalui cu saracii intalniti pe drum, provoaca mania acestuia care, indemnat de nevasta o pandeste sa afle ce se intampla. La vederea faptelor fetei, arunca in ea cu barda de la brau. Ranita grav la un picior Filofteia moare, iar tatal, inspaimantat, incearca sa ridice trupul copilei pentru a-l duce in cetate dar nu reuseste. Atunci, alearga la arhiepiscopul Tarnovei caruia ii istoriseste toata intamplarea, iar acesta, cu cler si popor, porneste catre locul crimei pentru a aduce nevinovatul trup in catedrala. Nici acum insa trupul nu poate fi ridicat si, intelegand dupa multe straduinte ca mucenita nu vrea sa fie dusa in Tarnovo, rugandu-se neincetat, arhiepiscopul numeste diverse biserici si manastiri din sudul si nordul Dunarii. Doar la numirea Manastirii Curtea de Arges, trupul fecioarei a putut fi ridicat si asezat in sicriu. Dorinta sfintei este anuntata domnului Tarii Romanesti, Radu Negru, care, impreuna cu mitropolitul, preoti, monahi si credinciosi asteapta sfintele moaste la Dunare, de unde sunt duse si asezate in biserica manastirii in care se afla si astazi. Printre multele minuni ale mucenitei se numara si aducerea ploii in vreme de seceta, cand racla insotita de calugari este purtata din localitate in localitate, cu slujbe, rugaciuni si mult popor.