Multi oameni cred ďż˝ pentru ca multi sunt cei care raspandesc aceasta credinta, puternici sunt cei care stau in spatele acestora si mari sunt interesele lor ďż˝ ca religia si stiinta sunt ireductibil opuse. In acelasi timp, si nu azi- de ieri, marii savanti au dovedit prin rezultatele lor, si au intarit prin convingerile lor, ca stiinta ďż˝ cea adevarata, nu pseudostiinta, nu teoriile nascute sa foloseasca unui scop ideologic ďż˝ nu face decat sa ajute la explicarea si intarirea afirmatiilor religioase. Fiecare religie traditionala, si prin ea fiecare cultura, a avut si are o relatare proprie despre cum a aparut universul, sistemul solar, plantele, animalele si oamenii. Mult timp parte a mitologiilor popoarelor, crearea universului a devenit si obiect de studiu pentru oamenii de stiinta, intr-o ramura a stiintei numita cosmologie. Pana in secolul trecut, cosmologia nu depasise insa nivelul unor speculatii cu firave baze stiintifice, adesea ridicole prin incercarea lor de a se contrapune formularilor religioase. Chiar si prin anii '50, teoria cosmologica la moda era aceea a unei existente a universului dintotdeauna si pentru totdeauna in forma sa prezenta. In 1946, echipa condusa de George Gamow a propus teoria revolutionara a "big-bang-ului", teorie care a reusit, ca urmare a confirmarii ei experimentale, sa se impuna incepand din deceniul al 7-lea. In esenta ea spune ca la un moment 0, de la care a inceput si timpul, a aparut, brusc, din nimic, o enorma sursa de energie, numita "mingea de foc primordiala" si popular "big-bang", care, ulterior, s-a transformat in materie. Acesta este momentul precis al creatiei universului din nimic. Din chiar acel moment, universul este instantaneu plin de lumina (energie electromagnetica), initial din zona invizibila a spectrului electromagnetic. la inceput, iar teoria a fost privita cu condescendenta de catre comunitatea stiintifica. Aceasta lumina, cu proprietati foarte speciale care o fac usor de distins de alte surse de radiatii electromagnetice, a fost detectata in 1965 de cercetatorii Anzo Penzias si Robert Wilson (premiul Nobel in 1978). Acestia au descoperit, in cadrul unui experiment de masurare a undelor radio galactice, niste radiatii foarte slabe care soseau simultan din toate directiile spatiului cosmic. Erau exact radiatiile luminii primului moment. In timpul celor 15 miliarde de ani de la producerea big-bangului, "mingea de foc" initiala s-a dilatat si racit, propagarea energiei ei s-a incetinit mult, iar radiatia ei a ajuns extrem de slaba si nu fusese depistata cu mijloacele tehnice anterioare. Alti cercetatori au confirmat masuratorile si s-a confirmat teoria indepartarii galaxiilor (expansiunea universului) de catre astronomul Edwin Hubble (constanta Hubble defineste ritmul miscarii galactice), determinarea cantitatilor de hidrogen si heliu a confirmat presupunerile despre compozitia chimica a universului etc. Din cenusareasa, in cateva decenii, teoria big-bang-ului a devenit teoria oficiala a cosmologiei. Dar acceptarea acestei teorii a insemnat un alt important pas: stiinta s-a regasit alaturi de religie afirmand ca inceputul universului material a avut un moment zero violent, moment in care materia nu a aparut din materie, ci din energie. "Dezvoltarea din ultimii ani a radio-astronomiei a imbogatit extrem de mult cunostintele noastre privind partile indepartate ale universului, ca rezultat, acum se accepta in totalitate ideea unui inceput violent al universului" ďż˝ afirma profesorul P.A.M. Dirac, laureat Nobel al Universitatii Cambridge, si tot el: "Pare sigur ca a existat un moment exact al creatiei". "Problema actuala a creatiei sta in afara posibilitatilor legilor fizicii cunoscute in prezent" ďż˝ spune celebrul Stephen Hawking, de la aceeasi universitate. "Momentul creatiei ramane neexplicat" ďż˝ este opinia profesorilor Alan Guth, de la Institutul de tehnologie din Massachusetts si Paul Steinhardt de la Universitatea Cambridge si tot ei: "din punct de vedere istoric, probabil cel mai revolutionar aspect al teoriei moderne a cosmologiei este afirmatia ca materia si energia au fost create". Doua carti importante ale sfarsitului de secol XX sunt: Creatia, de prof. Peter Atkins de la Universitatea Oxford si Mana stanga a creatiei, a profesorului Joseph Silk de la Universitatea din california. Termenul creatie a fost unanim acceptat si trecut in lexicul stiinific. Varfurile stiintei mondiale sunt de acord ca a existat un moment zero al universului si ca el este rezultatul creatiei. E adevarat ca, si firesc data fiind rigoarea ceruta de stiinta, crearea universului ramane pentru aceasta "de neexplicat" sau "in afara legilor fizicii cunoscute acum". Cartea Facerii merge insa mai departe si lamureste misterul: Intru inceput, a facut Dumnezeu cerul si pamantul.

Dupa Nathan Aviezer "La inceputuri"