Personificare la varsta senectutii a timpului imbatranit, care a preluat din calendarul crestin numele si data de celebrare ale Sf. Nicolae. Personaj real (episcop din Myra, mort probabil in anul 342), aparator al dreptei credinte in Iisus Hristos, are in traditiile romanesti atributii straine de statutul sau de sfant: apare pe un cal alb, aluzie la prima zapada, care cade la inceputul iernii, pazeste Soarele, care incearca sa se strecoare pe langa el spre taramurile de miazanoapte pentru a lasa lumea fara lumina si caldura, este iscoada lui Dumnezeu pe langa drac, ajuta vaduvele, orfanii si fetele sarace la maritat, este stapanul apelor si salveaza de la inec corabierii, apara soldatii pe timp de razboi, motiv pentru care este invocat in timpul luptelor. In noptile marilor sarbatori, cand se deschide cerul pentru o clipa, oamenii pot sa il vada pe Mos Nicolae stand la Masa imparateasca in dreapta lui Dumnezeu. Mos Nicolae imparte astazi, asemanator lui Mos Craciun, daruri celor mici. Mai veche este insa traditia pedepsirii copiilor neascultatori cu nuielusa lasata in incaltarile lor in noaptea de 5/6 decembrie. Ca sfant, a fost mai darnic cu pedepsele decat cu recompensele... Ziua de 6 decembrie incheie ciclul de sarbatori si practici magice dedicate in special lupilor si spiritelor mortilor-strigoi, inceput la mijlocul lunii noiembrie. Din volumul "Panteonul romanesc ďż˝ dictionar", de Ion Ghinoiu