(fragmente) 10 mai 1998 Constantin Noica, Jurnal de idei +256=: "Atelierul lui Brancusi, laboratorul lui Eminescu. Scoti din primul un ciocan, un stalp cioplit, un ceaun, o vioara." Se observa diferenta de valoare pe care o sugereaza Noica. Adica numai "laboratorul" poetului e un loc unde o minte evoluata experimenteaza, pe cand atelierul sculptorului este ceva ce tine exclusiv de manualitate ďż˝ deci e rudimentar! Si ce pot sa "scoti" dintr-un atelier (fie el de sculptura, nu de scularie)? Te miri ce: "un ciocan, un stalp cioplit"... Si, atentie: "un ceaun, o vioara"! (Postmodernism? ďż˝ in sensul cel mai prost.) "Am primit cel mai frumos dar pentru cei 75 de ani: un arbore. Cerusem sa mi se taie caci umbrea odaia si seful statiunii mi l-a dat pentru iarna. Ramane sa gasesc taietori. Un arbore, ca un frate care ma strange la piept si ma incalzeste." ďż˝ Da, dar dupa ce l-ai taiat. Ma irita justificarea unui act bestial. Si ce daca ii umbrea odaia? Umbra nu era "cel mai frumos dar"? +342=: "Am si eu ordine si regularitate in viata, cu un fel de ordine interioara, un Dumnezeu, pe cel al filozofiei" (Oare, innebunise ... si el?) "Zeii" lui Cioran (demoni sensibili) nu sunt decat reversul mai fierbinte al "zeilor" lui Noica. Existentialismul, cica, te obliga (conform expresiei lui Petre Tutea, prietenul lor) sa traiesti murind zi de zi. Noica, +255=: "De ce nu poate fi repudiata filozofia? Pentru ca singura pastreaza aceasta sansa (...) de a spune ceva cand nu mai este nimic de spus." Dar de ce sa spui ceva cand nu mai e nimic de spus? Tocmai de aceea ar putea fi "repudiata" filozofia. Noica spune ca el este Fiul Spiritului (!). Noica: "Nu s-a sublimat indeajuns ca arta nu are transcendent." Dar arta este mister! Pentru ca nu e cuantificabila ďż˝ nu poate fi cuprinsa cu adevarat in termeni. Vedem, dar nu stim (cu adevarat) ce este acolo. Noica (in "delir"?), +130=: "Am trait ďż˝ pana la Hegel, si cu el in chip exhaustiv ďż˝ sub semnul Sfintei Treimi, a triplicitatii. Acum am intrat sub semnul Sfintei Patrimi (dialectica in patru timpi, i-ul, cuaternion-ul, carbonul, tetravalentele, semiconductorii ďż˝ germaniu si siliciu, tetravalenti) +...= Sa-ti lasi fratii cuminti ce stau in sanul familiei. ďż˝ Sau numere complexe ca perechi de numere. Sexe opuse +...= Operatia procreatiei +...= Sau 1111 ... Sau Sfanta Patrime. ďż˝ Sau mitul elipsei. Sau Elicea, burghiul (Printesa regasita)". Deci: "Sfanta Patrime"! Noica, +255=: "inainte ii era usor omului: se definea prin a avea. Acum trebuie sa se defineasca prin a fi. Socialismul ne-a mutat intr-un alt verb auxiliar - Spiritul a facut un pas inainte." Poate ca "l-a mutat" pe el socialismul in a fi (la batranete, pentru ca atunci cand era tanar a fost legionar). Dar Spiritul n-a facut pasi nici inainte, nici inapoi, iar Noica evident exagera (se credea Fiul Spiritului ďż˝ vezi mai sus). Noica: "Astazi batranii redefinesc omul" (!) Daca da, atunci e penibil sa mai fii om. Noica, +350=: "Tanarul poet care vrea sa fie publicat. S-a legat cu lanturi +...=" Reprosul este pentru tanarul Sergiu Filip (alias Paul Daian) care nu ar avea substanta si totusi vrea sa publice versuri. Era mai generos Nichita Stanescu care spunea ca un tanar scriitor trebuie sa debuteze cat mai repede, tocmai pentru a scapa la timp de obsesia publicarii ďż˝ iar pe vremea comunistilor, mai ales, debutai foarte greu, uneori era chiar imposibil fara niste concesii dezastruoase. Noica isi incepe paragraful printr-o (comparatie subinteleasa) trimitere la tanarul Kant, care era autor la 25 de ani ďż˝ Kant, autor tanar, dar foarte serios, iar celalalt un poet cam nebun, care s-a legat cu lanturi ca sa-i fie tiparite versurile. In mod bizar, lui Noica nu i se revela nici o clipa tragedia celui din urma. Este greu sa-i faca dreptate un autor batran unui autor tanar (iar in cultura, cum ar zice Noica, poti fi un batran si la 30 de ani). Pentru ca argumentele sunt adevarate aproape in toate cazurile: acest tanar e insuficient format, nu a citit destul, nu are un sistem, nu are o viziune personala, face greseli de limbaj, este instabil si, in genere, nu avem nimic de inteles din bolboroseala lui etc. Totusi, prezumtia ca poti avea inaintea ta un autor de exceptie trebuie sa existe ďż˝ altfel urmeaza sa ne baricadam impotriva tuturor celor care vor veni dupa noi. Cred ca batranii sunt, uneori, cei nepregatiti pentru intampinarea unui artist nou (care e, de cele mai multe ori, un tanar). 3 august 2001 Banii nu merita nici o osteneala ďż˝ si mi-ar placea sa-i am chiar asa. Mi-ar placea sa muncesc fara sa fiu nevoit sa castig bani. Sa nu crezi in nimic ďż˝ adica in tine. Am vocatie de lider, nu de stapan. (Sa nu mai fumez decat trei pachete pe zi ďż˝ am auzit ca la doua poti sa faci cancer.) Daca n-as sta atata vreme singur, as crapa de plictiseala. (...) In primul rand trebuie sa tinem cont de faptul ca tarile "crizei" sunt protestante ďż˝ ca de exemplu Germania, Anglia si S.U.A. ďż˝ sau catolice, cum sunt Italia si Franta. Acolo a fost pus totul sub semnul intrebarii ďż˝ anume s-a relativizat totul. Ce regasim ca fond de criza spirituala (fiindca despre asa ceva e vorba) intr-o tara ortodoxa ca Romania, unde transcendenta este (inca) o valoare absoluta? Astfel observam ca tarile occidentale bogate se afla intr-o criza a suprastructurii, pe cand o tara europeana saraca cum este si a noastra suporta o criza economica (adica de structura). Si totusi un anume fond trebuie sa fie ca sa poti practica aici, in deplina legitimitate, o anumita arta cu impact social major. Care este acela? Ei bine, am facut acest preambul pentru a spune ca Marcel Bunea este unul dintre putinii artisti romani care au gasit cheia acestei probleme si au solutionat-o corespunzator. Ampla sa actiune realizata (impreuna cu un artist german, Reinhardt Wonner) in urma cu zece ani la Galeria Artexpo æ, la care au participat cateva mii de persoane, intitulata "Painea si vinul", a fost un astfel de raspuns. A pus inspirat problema in termenii: comunicare / comuniune / cuminecare. Raspunsul lui Marcel Bunea a fost grandios ďż˝ fara sa iasa din cadrul artei sale, deci fara sa fie un expozeu teologic ďż˝ iar opera aceea a lui reprezinta, pana astazi, un fel de culme a genului in arta plastica romaneasca. Dar, Marcel Bunea, pe langa activitatea "militanta", de avangardist, a mai gasit in el destula tensiune prin care sa circumscrie spatiul necesar unei opere picturale "pure" nu mai putin originale. Fara echivoc, aici privirea noastra recompune traseele gandului unic. Nu mana picteaza, ci creierul vrea. Raporturile plastice dintre suprafetele pictate, dintre cald si rece, dintre pigment si zemuri nu sunt decat manifestarea acelui gand si intemeierea deplina a unei viziuni despre sine si despre lume. "Criza" sinelui sau se activeaza formal intr-o suita de opere "ciudate". Aici as propune un paradox: neoexpresionismul pictural al lui Bunea este unul de factura academica, pictorul recidivand intr-o compozitie de factura clasica ďż˝ indiferent de violentarea formala a continuturilor pictate, ori de agasarea continua a retinei prin juxtapuneri cromatice dintre cele mai crude. O insiruire de demoni pictati prefigureaza "dereglarea tuturor simturilor". In arta lui Bunea, privitorul isi pierde echilibrul. Bunea este un neoexpresionist "riguros" fara sa fie lucid, irational si totusi dezpatimit de propriile senzatii. El e un visceral, pictura lui este ca un fruct spart si zemos, si parca inconjurat de o carne arsa cu terebentina. Aceasta previziune a mea, oarecum gastronomica, ma face sa cred ca pictura lui nu este atat de faustica pe cat pare desi e bantuita si reitereaza la nesfarsit o iconografie pagana. Aceasta e o arta non-sofianica in mod cert. Dar artistul exorcist, Marcel Bunea, exercita asupra ochilor nostri teroarea unei pseudo-teologii a noii lumi pagane de astazi. Si cred ca nu poti adormi in aceeasi incapere cu o pictura de-a sa, fara sa te urmareasca, pana si in somn, imaginea ei terifianta. Neoexpresionismul reprezinta (si este) inainte de toate o (anumita) psihologie (proprie doar acestui curent), iar diferitele sale forme de manifestare sunt rodul faustic in conflict (sau in asociatie) cu relativismul istoric ďż˝ datorat in ultima parte a secolului din urma, concomitentei (subiective a) tuturor stilurilor culturale (artistice) desfasurate pana acum. Aceasta psihologie proprie secolelor XIX si XX a determinat o reevaluare a ideilor traditionale occidentale care puneau in acord existenta omului cu cea a Divinitatii. O reevaluare care a venit prin stiinte si prin filosofie ďż˝ adevaratele fronturi ale spiritului faustic invocat de Spengler. Acesta din urma prevedea "prabusirea" stiintelor exacte din cauza rafinamentului lor metodic excesiv, si revenirea religiozitatii, a cunoasterii de tip religios (in dauna cunoasterii critice). Este vorba despre o religiozitate care, spune Spengler, vine dupa cultura, si care nu i-a ocolit, ci i-a depasit scepticismul ďż˝ trecand de-a dreptul prin el. Evident ca se referea, de aceasta data, la o cunoastere de tip sofianic (care este revelata prin tainele Bisericii ďż˝ precum si printr-o "taina" noua: corpul culturii este viu, are suflet). Dumnezeu exista ďż˝ pentru ca si fara sa se arate, exista. Omul exista numai daca se poate arata (infatisa) pe sine inaintea Lui. Cultura reprezinta o asemenea infatisare a omului ďż˝ pe care au presupus-o si existentialistii, dar ca pe ceva ce ia fiinta in nefiinta. In cultura omul apare in-inteligibil (oricat de "realist" ar fi infatisat) ďż˝ de pilda intr-un autoportret de Rembrandt, sau in orice alta opera devenita, prin marea sa valoare, ermetica. Omul firesc este inteligibil (cel de aici), iar tot ce este inteligibil nu poate fi transcendent. S-a afirmat cu dreptate ca "pictura lui Marcel Bunea este una a ritmurilor cu geometrie variabila, ca in jazz" (A.G.) ďż˝ si se mentioneaza prietenia acestuia cu Mircea Tiberian, fostul sau coleg de scoala si excelentul muzician de astazi. Este atat de evidenta inteferenta picturii lui Bunea cu o astfel de muzica incat spunem despre prima ca infiinteaza sunete, iar despre improvizatiile lui Tiberian ca nu sunt altceva decat happening. Expresii ale unei gandiri "non-aristotelice" (care distruge ordinea naturala) aceste tipuri de arte continua o conceptie asupra omului, care debuteaza iconografic cu Picasso si fonic cu Schönberg, intr-o noua "comedie a erorilor".