(mit modern) Petrache povesteste, ceilalti rad, rad pana la istovire, acum numai icnesc din cand in cand, cu ochii bulbucati si inrositi, singurul care rade inca e "al mic", pustiul, Bita. Se tine de burta si rade indoit, basculandu-se catre inapoi cu picioarele stranse peste miini si peste abdomen pana cand i se pare ca hala e gata sa se darame peste el si peste ei, in primul rand podul "al mare". Si chiar asa se intampla: la un moment dat, se prabusesc toate peste cazanul in gura caruia povesteste Petrache, iar cazanul, oricat de mare si de tare, se mototoleste ca o foaie de servetel, cu barbat cu tot. Dar nici acesta nu se lasa, se incordeaza o data vartos si imediat sunt cu toatele la locul lor de parca nici nu s-ar fi miscat, iar Petrache la al lui din recipientul cu o deschidere aproape tot atat de mare cat intrarea de la Teatrul National. E, ce-i drept, un cazan pentru export. Petrache e un tip tare, poate chiar extraordinar de tare, nu foarte inalt, dar vanjos, cum nu mai exista altul in intreaga uzina si slava Domnului, personal are uzina destul. E de altfel si singurul care lucreaza cu biaxul, un polizor urias pentru netezit sudurile la cazane. Prin lumina albastruie, filtrata de fumul sudurilor, Petrache poate fi zarit adesea cu picioarele proptite solid in laturi si cu masinaria deasupra capului, intr-o permanenta lupta cu monstrii cenusii din otel pe care permanent ii supunea. Chiar si acum, cand povesteste oamenilor, doua manunchiuri de lumina, porninde din luminatoarele laterale ale uriasei hale, se incruciseaza prin aerul incarcat de praf si arsura chiar in fata cazanului din a carui gura pornesc cuvintele atat de inveselitoare pentru cei adunati acolo. E ora pauzei de masa. De fapt, a fost ora pauzei de masa, dar oamenii nu se grabesc sa-si reia lucrul; e frig ďż˝ sub zero ďż˝ nu au chef si nici prea multa treaba, e ceva incurcat cu productia, zvonurile dinspre birouri nu sunt prea mobilizante. Nu au destule comenzi, nu au destui bani si au mai aparut si niste refuzuri la export drept pentru care toti sefii sunt in sedinta cu cei de la partid si din minister. E tare frig, iar cei doisprezece care il asculta pe Petrache au golit deja un litru de rachiu din vin, iar acum incearca sa-i dea de cap celui de-al doilea. Aerul miroase ciudat pentru necunoscatorul din afara uzinei, dar normal pentru cei de aici; se amesteca sudura, rachiul, carnea fripta pe plitele improvizate, uleiurile, metalul, mecanismele, electricitatea. A sudoare nu miroase din cauza frigului si a celorlalte esente volatile care ascund astfel aceasta singura emanatie organica a muncii adanc sub hainele de lucru, in pielea mai mult sau mai putin zgribulita. Petrache povesteste, doisprezece oameni inveseliti il asculta, fiecare ascultand se inchipuie Petrache. E o zi deosebita; de mult nu l-au mai vazut pe puternicul lor coleg atat de treaz; mare mirare ca nu i se intamplase nimic pana acum. Se dovedise dintotdeauna un tip cu har povestitor, dar acum se intrecea pe sine. Bita, care abandonase transporturile in urma cu cativa ani pentru a incerca sa intre la romana, si deci, intre ceilalti, este un expert in aprecierea talentului, il gaseste desavarsit. Relatarea e simpla, sugestiva, expresiva, plastica. In acele clipe, Petrache e pentru el mai bun decat Creanga si mult mai bun decat Sadoveanu; e un clasic, sau, daca nu e inca, devenea in acele momente pentru ca "al mic" si-l va aminti intreaga lui viata si nu va inceta sa-i repovesteasca intamplarile; mai ales istoria pe care Petrache tocmai le-o spune, sufocandu-l de ras. Si, in timp ce rade, nu inceteaza sa-si zica: - Iata o poveste exemplara! De fapt nu, acesta va fi un gand de mai tarziu, cel de atunci era: "E groaznic Petrache asta, e extraordinar, e inuman, e dat in masa!" Tare fusese Petrache de mic. La un an mergea voiniceste si, ca Hercule, cu mainile-i dolofane sugrumase o gasca al carui cap sasaia amenintator in continuarea gatului unduind asemeni unui sarpe. Tot de mic, de pe la trei ani, devenise un aruncator redutabil atat datorita puterii, cat si preciziei cu care trimisese la ceruri diverse oratanii si animale printre care, cativa ani mai tarziu, si un berbec a carui privire agresiva ii displacuse profund. Taica-sau, pe de o parte mandru de asa voinic, pe alta suparat de despagubirile care imputineau agoniseala familiei, murise de gripa intr-o frumoasa primavara, lasandu-l pe Petrache, la nici opt ani, pe mainile prea slabe ale femeilor. Se intamplasera cate si mai cate si poate multe altele ar fi urmat daca nu ar fi existat la scoala din sat un profesor de educatie fizica si daca acesta nu ar fi avut ideea de a-l atrage pe baiat catre sport. Satul fusese, din acel moment, mult mai linistit. Mai mult chiar, avandu-l pe Petrache vedeta de necontestat in toata regiunea, localitatea devenise in curand centrul desfasurarii a numeroase competitii sportive afiliate Daciadei, care sucombasera insa dupa plecarea din sat a eroului. Temerile parintilor de fete, in ceea ce-l priveste pe Petrache, se dovedisera aproape neintemeiate; dar nu pentru ca adolescentul era insensibil sau mai putin dotat in aceasta directie, cat pentru ca era prea ocupat cu sportul si pentru ca in fata fetelor devenea brusc sfios. Nu scapa totusi cele cateva prilejuri de a-si afirma barbatia, prilejuri oferite de admiratoare ďż˝ nu chiar adolescente ďż˝ fascinate de muschii tanarului si curioase daca acestia sunt egal distribuiti pe tot trupul acestuia. Nu stia nimeni cum incepuse Petrache sa bea, dar in momentul plecarii la oaste facea deja acest lucru cu energia si hotararea care il caracterizau, si chiar daca se imbatase lemn de cateva ori, nu bautura ii afecta viata sportiva, ci bataia crunta pe care o administra odraslei instructorului judetean de partid, o jigodie smecherita si aroganta, care, dupa 1990, va ajunge mare sef si mare bogatas. Scapase cu greu de inchisoare, mai ales pentru ca tocmai fusese incorporat si era de mare folos unitatii militare. Dupa armata se angajase in uzina si se insurase; din cel de altadata ramasesera forta lui nemaipomenita si mai tarzia atractie a paharului. - Trebuie sa vi-l inchipuiti pe Petrache ďż˝ povesteste in aceeasi seara Bita nevesti-sii si unui prieten, domnu' Paul, adunati fiind cu totii in jurul mesei din bucatarie. Se ridica de pe scaun si incearca sa-i ajute sa si-l imagineze, umflandu-si obrajii intr-o tentativa neizbutita de a-si umfla muschii. Il apuca rasul, se asaza la loc, dar nu rezista mult si incearca din nou sa-i faca sa-l vada aievea pe Petrache. - Are niste brate cat picioarele coanei Leontina, da' tari, nemaipomenit de tari: otel de scule, granit, marmura, tari domne! ďż˝ si se incordeaza iarasi, reusind sa-si stapaneasca rasul o secunda, doua, cinci pana cand incepe cu adevarat sa se umfle si in acelasi timp sa se ridice de la pamant. Domnu' Paul rade in continuare, tot mai congestionat si batand cu pumnul drept in masa, iar Maricica cu un ochi rade si cu altul plange pentru ca nu-si da seama ce are Bita de gand, cat o sa mai continue sa se umfle si de unde invatase smecheria asta noua. Acesta ajunge la nici o palma de tavan cand incepe chiar sa semene cu Petrache, mai putin hainele care, de atat umflat, au cedat si s-au facut fasii. Domnu' Paul e pierdut, a cazut cu scaunul si implora prin semne indurare, zvacnind ca un rac in clipele de pe urma, iar Maricica nici nu mai rade, nici nu mai plange; intre timp, ochii ei mari s-au facut cat doua portocale negre, iar gura ei, oricum mica, cat o cireasa. De sus, Bita-Petrache intelege ca a reusit si porneste sa dea drumul aerului cu un fasait adormit, invartindu-se lent in jurul camerei, redevenind iarasi numai Bita. Fasaie deodata furios si tiuitor si, dupa cateva suruburi, si rotiri in pozitia adunat, aterizeaza razand pe scaunul sau. Domnu' Paul infuleca cu pofta din ultima inventie culinara a neintrecutei Maricica, iar aceasta scoate din cuptor micul gratar pe care sfaraie, rozalii si parfumate, cateva bucati de muschiulet de porc. - Am ras toata ziua ďż˝ le explica Bita ďż˝ cum imi aminteam de Petrache intram in criza. Cand povestea ca aia a iesit cu grilajul de la geam parca spunea ca a fost la piata si a cumparat cartofi. - Hai mai Bita, chiar asa? ďż˝ il intreaba miloasa Maricica. Dar e groaznic! - Groaznic pe dracu'! Pentru Petrache nimic nu e groaznic, trebuia sa-l fi vazut cand venea dimineata la lucru mahmur si batut. Ca asa a inceput: venea dimineata cu vanatai pe tot corpul si se plangea ca nu stie unde fusese cu o seara inainte si cu cine se batuse, ca nu-si amintea nimic. Domnu' Paul toarna in pahare si asculta visator povestea lui Petrache; mai intreaba cate ceva, cere lamuriri, pune la cale planul unei povestiri, al unui roman poate. "Chiar asa, isi spune el, de ce nu un roman de vreo doua-trei sute de pagini? Povestea are haz, are story, il luam pe Petrache de mic, viata lui legata de a satului din ultimii douazeci si cinci de ani, de fata noua a oraselor si satelor, putin apel textualist la mitologie ďż˝ de exemplu Hercule..." Domnu Paul e mai mare decat ceilalti doi si un fel de scriitor amator cum sunt multi altii in ziua de azi, rasariti pe intreg teritoriul tarii, participanti sau nu la Cantarea Romaniei, dar oricum roade, in parte, ale festivalului. Domnu' Paul e inginer, dar adevarata lui pasiune e literatura; a citit cate ceva, dar amestecat, si stie din carti ca din viata se nasc povestile. In aceasta idee, a schimbat, pana la cei treizeci si opt de ani, mai multe locuri de munca si chiar specializari. Pentru ca ii repugna afilierea la un curent sau perioada e adeptul ideii ca "noul val vine si trece, chestia e sa fii tu permanent noul val". Domnu Paul e si un vechi divortat, iar printre antecedentele imorale le poarta si pe vremea indragostirii cu ani in urma de nevasta unui prieten; pasiune mare, care dupa cateva luni murea. Din aceasta cauza mamei lui ii e frica de aceasta noua prietenie. Ii si spune: - Vezi mai, sa nu te-ndragostesti de Maricica! - Nu-i nici o problema ďż˝ raspunde domnu' Paul, sigur ca nu va repeta greseala din trecut. Si nu o repeta; el daruie celor doi din harul sau, iar ei, cuceriti, il asaza la masa. Schimbul, daca exista vreunul, pare tuturor perfect echitabil. (fragment din volumul in pregatire Dulce tinerete comunista)