Am intalnit-o pe Nurit Zarchi anul acesta la Festivalul "Zile si Nopti de Literatura", Neptun. O scriitoare foarte importanta din Israel, de o rara modestie. Nurit Zarchi este autoarea a peste 100 de carti: poezie, proza, eseistica, literatura pentru copii, carti bine primite de publicul cititor si de critica. Are o vasta experienta universitara, si se lauda cu studentii, cu inteligenta lor febrila. Posibil ca unii din ei sa fie convinsi ca, literatura ii va salva de la multe. Am stat de vorba cu Nurit Zarchi in linistea unui apartament bucurestean, in dorinta de a sti cat mai multe lucruri despre ea, si despre Israel, tara aflata la doar doua ore de zbor cu avionul departare de Romania. Desi s-a exersat in toate genurile, poezia ramane pentru ea partea cea mai vie a iubirii de literatura. I-am ascultat cuvintele simple, rostite cu o stralucire in priviri, ghicind dincolo de chipul brazdat de suferinte, scriitorul autentic. Iolanda Malamen: Nurit Zarchi, imi marturisesc lacunele vizavi de poezia israeliana dar, pe de alta parte, sunt bucuroasa ca prin tine cunosc una din vocile cele mai reprezentative ale ei. Desi scrii si proza si literatura pentru copii, inteleg ca poezia este pentru tine un lucru la fel de important ca pentru atatia oameni care o scriu. Ce inseamna a fi poet acum, in Israel? Nurit Zarchi: Lucrul acesta se poate aborda avand in vedere cateva aspecte: lingvistic, cultural, politic si, nu in ultimul rand, ca fapt de a fi femeie. Social, trebuie sa incepi cu lingvistica. Limba ebraica este o limba care se reinnoieste. Inainte cu aproximativ 100 de ani a inceput un proces prin care s-a dorit ca limba ebraica sa se transforme dintr-o limba sfanta, intr-o limba vorbita zi de zi. Ca sa poti reinnoi o limba trebuie sa ai cateva surse. O parte din cuvintele noi inventate au ca baza (sursa) cuvinte vechi; o alta parte sunt cuvinte noi, inventate. Uite, de exemplu cuvantul european, telefon, pe care trebuie sa-l schimbi dupa structura limbii ebraice. Limba ebraica se innoieste tot timpul (in special prin vocea oamenilor tineri), si pentru poet acest lucru e o mare provocare. Neologismele sunt foarte importante, in timp ce slangul astazi exista, maine moare. Ebraica veche era mai mult colectiva decat individuala, si scriitorul a trebuit sa creeze glasul individual. I.M.: Asta nu inseamna izolare? N.Z.: Problema cea grea este izolarea completa de colectiv. In poezie si in literatura pentru copii, aceasta este o problema, mai ales intr-o perioada cand poezia se indeparteaza intr-o mare masura de public. Creatorul vrea sa fie in legatura cu viata si sa vorbeasca cu oamenii, dar el nu poate pierde momentul poetic. Israelul este o tara de emigratie si are deci o puternica traditie in poezie. I.M.: Care au fost influentele cele mai puternice pentru poezia israeliana? N.Z.: Primele au fost ale Europei de Rasarit, apoi cele ale centrului Europei, continuand cu influenta anglo-saxona si toate astea cand noi suntem de fapt in rasaritul mediteranean... I.M.: Din nefericire, Israelul este un pamant cu foc continuu, si scriitorul, chiar daca are solutii salvatoare, nu poate hotari el singur destinul unei societati atat de hartuite. N.Z.: Multi ani Israelul si-a definit conditia ca o societate hartuita care trebuie sa se intoarca acasa. Asta se numea razboi din lipsa de alternativa. S-a ajuns chiar la un absurd, ca unul din razboaie sa se numeasca "Razboiului pacii Galilului" (1982) si asta a fost o tragedie. Pe vremea cand evreii incercau sa se salveze, pe locul unde au ajuns statea populatie araba. Ca poeta, eu sunt sigura ca nu am alt loc unde sa merg, dar ca o fiinta umana si fara sa ma gandesc ce inseamna asta politic, nu vreau sa fie pusa in situatia in care eu trebuie sa lovesc alti oameni, producandu-le dureri si suferinte. Situatia asta nu poate fi solutionata decat daca vom discuta impreuna. Poate ca atunci cand sunt doua adevaruri care costa vieti umane, trebuie sa cream un al treilea care sa devina foarte important si salvator. Noi din pacate stim cand incepe un foc, dar nu stim cand se termina. I.M.: Scrii poeme politice? N.Z.: Nu, nu scriu in mod expres poezie politica, dar sunt sigura ca daca se va face analiza poeziei israeliene contemporane s-ar putea observa ca si cea mai intima poezie e politica, in largul sens al cuvantului. Societatea israeliana nu este chiar infloritoare economic si primul lucru care se poate prabusi este viata culturala. Poezia nu este chiar atat de importanta ca painea. Ce putem face?! Societatea israeliana e o societate de barbati. Poate nu oficial. Dar sa fii poeta, femeie, mama, sa te intretii singura si sa scrii cu adevarat ceea ce vrei, nu seamana cu o sarbatoare. Nu vreau sa ma vaiet, dar este ceva cu totul special sa fii si femeie si poet. E adevarat ca astazi sunt multe inlesniri pentru femei. Divortul, invatamantul liceal, invatamantul universitar. Lumea moderna iti da aceste posibilitati, dar inca nu primeste cu dragoste portretul femeii moderne. I.M.: Ce poezie ti-a influentat cel mai mult scrisul? N.Z.: La inceput am fost foarte influentata de poezia israeliana. Dupa ce am inceput sa citesc in limba engleza m-am indragostit de cateva poete: Emily Dickenson, Elisabeth Bishop etc. Ultima mea dragoste sunt cateva din poetele moderne irlandeze. Ele se afla intre influenta americana si cea europeana. Le iubesc pe Tzevataeva si Ahmatova. Mi-au placut Lorca si Neruda. Traditia americana actuala este scoaterea in relief a cotidianului. Traditia europeana adauga banalului ceva metafizica. Poezia tinerelor generatii copiaza foarte mult poezia americana. Eu merg la generatiile precedente care fac combinatia intre cele doua stiluri. Eu insami incerc acest lucru, chiar daca nu sunt foarte sigura in totalitate de reusita. Poezia nu te intreaba pe tine ce fel de poezie vrei sa scrii, poezia te scrie pe tine. I.M.: Nurit Zarchi, daca tot insistam sa vorbim atat de mult de poezie, cel putin in Israel, ea are parte de multe "zile bune"? N.Z.: Nu stiu. Chiar nu pot sa-ti dau un raspuns precis. Sunt probabil zile bune si zile rele. In zile bune eu cred ca poezia este ca o tableta de purificare a apei, pentru ca ea este laboratorul limbii. Marea reusita a sionismului este ca s-a creat limba ebraica. In zile grele insa, am senzatia ca noi suntem ca un trib care merge la pierzanie in desert. Dar cine stie?! I.M.: Ai scris mult, ai publicat mult, esti un autor complex, ca multi dintre autorii acestui timp. De asemenea predai "scriere creativa" la doua universitati importante. Cum sunt studentii pe care-ai ai? Ii intereseaza ceea ce scrii? N.Z.: Ei sunt foarte interesati de ceea ce predau in primul rand, dar eu nu le predau scrierile mele. Fac o mare diferenta intre scrisul meu si ceea ce predau. Totusi, imi inchipui ca interesandu-se cu atata nesat de literatura, ma citesc. Foarte rar mi s-a intamplat ca, ma rog, cate un student sa vina cu timiditate si sa ma intrebe de una dintre scrierile mele. I.M.: Ai participat la Neptun la a treia editie a Festivalului "Zile si Nopti de Literatura". Ai fost de fata la decernarea Marelui Premiu unuia din cei mai importanti prozatori ai lumii contemporane, candidat la Premiul Nobel, scriitorul isrealian Amos Oz. Ce impresii poti rosti acum, imediat dupa incheierea Festivalului. N.Z.: Bineinteles ca am. Nu e prima oara cand merg la un Festival de o asemenea anvergura. Am mai fost la Struga, la Amsterdam, la Ierusalim. Intotdeauna participarea la asemenea manifestari este coplesitoare, impresionanta. A intalni alti poeti din tari raspandite pe tot globul este tulburator, fascinant. Deodata vezi cum poezia capata importanta, o alta statura. Handicapul meu este acela ca vorbesc doar engleza si astfel cu foarte multi oameni nu pot vorbi. Eu nu pot atinge poezia lor, ei nu pot atinge poezia mea. La Festival as fi vrut foarte mult sa-i citesc pe romani, sau macar pe cel de-al doilea laureat, poetul Tomas Salamun. As fi vrut sa gasesc traducerea in engleza a unei reviste literare romanesti, numai pentru festival, sau un eseu despre poezia romana, video cu interviuri cu cei ce participa la festival (in special romani, cei mai putin popularizati in acele momente). I.M.: Poate, in urmatorii ani... N.Z.: Sunt propuneri pentru viitor. Am intalnit la acest festival oameni care sper imi vor fi prieteni pentru toata viata. Am descoperit o apropiere sufleteasca intre noi. Poezia este o retea de Internet vie. Acum simt aproape ca pe o obligatie sa scriu lucruri si mai bune. Pentru mine, poeta Riri Manor este Columb care mi-a descoperit Romania si tot ce s-a desfasurat la Neptun. I.M.: Cum ti s-a parut interventia publica a lui Amos Oz? N.Z.: Mi-a produs o vie impresie. Aproape ca am plans cand el a vorbit. E o mare fericire pentru Israel sa aiba un asemenea scriitor. Sa dea Dumnezeu ca profetiile lui sa se adevereasca! Pentru mine, sa fiu in acele momente pe malul Marii Negre, la Neptun, era ca si cum as fi intrat in literatura romana. I.M.: Stiu ca ai facut dupa plecarea de la Festival o scurta plimbare pe care ai numit-o "initiatica", prin superba zona a Sibiului. N.Z.: Doua zile (dupa plecarea de la Neptun), desi nu-mi place turismul comprimat in timp foarte scurt, am intalnit muntele, satele, orasele si m-am intors in timp gandindu-ma cat de mult s-a pastrat din arhitectura veche in aceasta regiune. M-am simtit purtata intr-o lume de la inceputurile culturii, dar o lume vie, colorata si plina de umanism. Am fost transportata intr-o atmosfera pe care lumea moderna a distrus-o cu salbaticie. Din Israel n-aveam cum sa stiu ca intr-un colt de Europa poate exista aproape intact spiritul unei culturi atat de intinse si importante candva, facand parte din Imperiul Austro-Ungar. Radacinile culturii israeliene pe care eu le cunosc nu au nimic de-a face (dupa mine) cu aceasta cultura europeana veche. Aproape ca am descoperit un lucru care am simtit ca-mi apartine. El disparuse demult si de tot, dar uite ca totusi a ramas pe undeva, cu staruinta culturala. Simti parca duhurile oamenilor care au trait acolo, le simti inca populind aerul, ca si cum timpul ar fi ramas in loc. Noi traim in timp cum traiesc pestii in apa, cu bucuria ca viata noastra are o continuitate fascinanta. I.M.: "Singur in satul global", subiectul colocviului acestui Festival a fost probabil si pentru tine o provocare. Ce ai de spus? N.Z.: Se poate tot atat de bine sa te simti singur si in satul local. Pe de alta parte, daca n-ar fi existat "satul global" n-as fi ajuns aici si n-as fi trait unul din cele mai adevarate momente din viata mea. I.M.: Nurid Zarchi, cat ti-a influentat Biblia, literatura pe care o scrii? N.Z.: Biblia m-a influentat foarte mult in scrierile mele si, daca stau sa ma gandesc, in subconstient port cu mine tot timpul aceasta influenta. Rugaciunile, pasajele biblice au intotdeauna pentru mine, in momentele cheie, o dezlegare luminoasa. Ma rog de foarte multe ori cu daruire si frenezie si, probabil ca-n urma unei asemenea rugaciuni am ajuns pe acest pamant binecuvantat de Dumnezeu. I.M.: Ma bucur ca ti s-a implinit un lucru, pe care-l vei purta in spirit toata viata. SUFLETUL AFRICII Dincolo de ecuator e o masa. Uite, cand stai la usa, cutitul si furculita se leagana lin pe deasupra. N-ai fi ghicit ca ai fost invitat la circul lumii. Cand vine un oaspete, nord-sud-est-vest se-asaza pe picioare false. New York si Londra stau vertical pe fata de masa ca niste farfurii goale care lucesc in reflectia mea. Dar sub masa n-ai sa vezi ursii in hibernare dorinta lor alba ca un servet la gat. Candva a fost aici un alt anotimp complet diferit, pe cand imi consumam viata numai in doi, iar celalalt intotdeauna-mi devora partea daca asta e colonialism, acum noi salbaticii ramanem singuri. D-na Adam d-l Eva eu am crescut atat de departe de mine, la ambele capete iar voi sunteti mereu de cealalta parte, si sar dupa voi de colo colo cu Pruncul Timp in brate tot mai mic. Traducere de Ioana Ieronim