Nu stiu altii cum sunt, dar eu ador Uniunea Scriitorilor. Am cotizat si am primit bani cu imprumut de la Fondul literar de cand eram foarte tanar si pana la finit. Premii literare nu am primit pentru ca nu am cerut si premii literare cu imprumut. Desi a circulat o legenda la aparitia volumului Confesiunea (1971) pus in circulatie de Marin Preda, cum ca fusesem propus atunci la Premiul Uniunii chiar de dansul. Dar nu se stinsese ecoul ca respectivul volum se intitulase initial Confesorul / respins de cenzura, caci de la Premiile Uniunii am trecut direct in dosarele Securitatii. Stau scrise cu litere de plumb in Cartea alba a Securitatii data, ziua si anul, si faptul ca eram pe masa ministrului Coman, gata de-a fi impachetat si trimis in instanta, fireste pentru instigare si tulburarea ordinii socialiste. Acum este simplu sa scrii un articol sa faci o propunere ca Uniunea Scriitorilor sa fie desfiintata si sa-ti semnezi articolul si propunerea Siulea Spataru (Agopian dixit!). Dar ce punem in loc? Eu care am avut neobrazarea si cinismul mereu solemn si exaltat ca si in poezia mea (cat este si va fi probabil), sa ies la 21 decembrie anul deja uitat 89, si sa fiu arestat si snopit in bataie, a doua zi strigand pe bulevard Jos comunismul! cineva din coasta mea mi-a replicat "Dar ce punem in loc?". Am pus in loc tot comunismul; l-am mai periat, l-am intolit in costume Armani, i-am dat noi idealuri si preturi noi, de capitalism de cumetrie si de jafuri traditionale, mai la vedere insa, si uite-asa; dar nu am mai primit directive de la Palat; nu l-am primit pe Ion Iliescu la Conferintele Scriitorilor sa ne dea indicatii; am ales democratic ce mai era de ales dintre noi; caci restul a dat coltul si-a infiintat o US cu sediul in Serban Voda. Tanarul acesta simpatic Siulea (un vizionar!) vrea si mai mult: sa desfiintam statul inainte de a-i lua banul; dar el nu se refera cu adresa la statul degeaba si la stricat seminte metafizice pe malul santului din satul literaturii; el este un demolator din specia lui Ceausescu si un alarmist ca ienicerii copii de suflet ai aceluia; adora arta demolarii inainte chiar de-a zidi el insusi ceva rezonabil daca nu si solid! "Rezultatul sa fie echitabil pentru toate partile". Deci sa mentinem "partile", dar sa desfiintam mai intai, asa de-o proba, US. Ma intreb unde se coace ideea aceasta majora, daca ea a vazut lumina tiparului undeva anume; intr-un loc din care a tasnit pe la inceput de an si glontul tampit, cum ca Nichita Stanescu ar fi fost in poezie nu numai un delincvent minor, dar si un clown de partid si de stat major, in comparatie cu alti majuri din domeniu. Nu voi da nume, nu ma voi hazarda si mai departe in prezumtii nelinistitoare. Statul degeaba al romanilor e gata specializat pe hectarele presei libere in astfel de practici si practicanti si, hop acum, si dl Siulea, colaborationist cu bucata! Domnule, Nichita Stanescu avea obraz si fata nobila, de cel mai mare poet al vremii sale si viitoarelor, mi-a spus intamplator si mie personal (caci o spunea probabil si la altii), cu ingereasca lui timiditate, cand ajunsese la apogeul de a fi fost publicat in Biblioteca pentru toti (inca o demolare a libertatii ideale de-a ne da cu stangul in dreptul): "Batrane, m-au ajutat comunistii; mi-au dat la bani cati nu mi-au trebuit". Cred ca problema de aici provine: Banii. Porniti la drum pe cealalta revolutie, la vremea scolii de literatura de la sosea, cand un alt Siulea Spataru de atunci va fi instigat chestii asemanatoare "cu US" , Mihail Sadoveanu/ presedinte en-titre al Scriitorilor, va fi raspuns molcom: "Mai dati ceva parale baietilor si or sa taca!". Statul de azi se furiseaza; nu da pe fata daca da si nu da cat trebuie; nu cred eu ca un tanar destept sta sa contabilizeze dosarele de noi membri ai Uniunii Scriitorilor de dorul performantei, caci de-ar fi sa-i vrea moartea, unul din simptomuri acesta ar fi: lipsa randamentului in opera! Genul acesta e de-a face galagie ca sa fim in fata; genul recomandat de Traian Iancu din vechea Uniune: "Cand imi auziti numele voi sa aplaudati", si repede crapa la vedere geanta cu banii. Acum e drept ca banii dati scriitorilor pe-o "lista a rusinii" publicata intr-o brosura de un alt galagios (caci neluat in seama si el cat si-ar dori) sunt obtinuti pe-un compromis aproape strigator la cer; nu faptul ca primesc bani si-n criza actuala, pe langa domnii Gabriel Liiceanu, Octavian Paler, Nicolae Balota, Gabriela Adamesteanu etc. etc., si Mircea Radu Iacoban, Corneliu Stefanache sau Dinu Sararu, e un scandal; ci meritul in sine / opera! pentru care acei bani sunt dati si sunt primiti cu larghete si din partea iesmenilor de pana mai ieri, fara rusine si fara nici un complex. Pupat Piata Edependenti deci, dupa ce Piata Universitatii au evacuat-o aceiasi, sadind-o cu trandafiri? Aici poate tanarul domn Siulea are ceva dreptate. Sau Cipirian Porumbescu; de ce nu? Pe vremuri la o campanie electorala la Pechea de Galati, la care lua parte intr-o adunare populara de propunere de candidat in MAN, poetul Eugen Jebeleanu fu invitat pe scena asa: "Iar acum are cuvantul tov. Ciprian Porumbescu!". Toti suntem la un moment dat "Ciprian Porumbescu": ce mi-e Paler sau Iacoban, Sararu sau Liiceanu? Toti suntem scriitori si harsti la gramada! Am slavit ieri conducatorul si tara; acum suntem din nou pe cai mari si slavim discret, sa nu ne sparga capul cetatenii, noul capitalism de cumetrie, dar cel putin pe indemnizatii de merit! Meritul de-a fi urlat alta data ca lupii! "Inca o data: nu conteaza cat de multi sau de putini bani sunt. In schimbul acelorasi bani s-ar putea obtine mai mult, si pentru public si pentru scriitori, iar daca Uniunea ar deveni functionala s-ar putea baga bani mai multi pentru a obtine inca mai mult decat atat. in acest moment, insa, nu cred ca s-ar obtine altceva, chiar daca s-ar turna bani cu nemiluita". Imi zbarnaie pe la ureche ceva de genul Caragiale: "Ori sa se revizuiasca, primesc, dar sa nu se schimbe nimic..." Siulea Spataru se intoarce asadar pe la mijlocul drumului si vrea schimbarea (si nu chiar "demolarea") pe ici pe colea, prin puncturile ei esentiale. Banii. "Danari, danari!" "Tre cose, sire: danari, danari, danari" fu raspunsul maresalului Trivulzio dat regelui Ludovic al XII-lea in cautarea de solutii pentru razboiul de cucerirea Milanului la 1499! Razboiul tinerilor scriitori de azi impotriva batranilor "compromisi" (calul lor de bataie acum este Eugen Uricaru, dar maine va fi oricare altul) imi readuce in minte cele "tre cosi": bani, bani si iarasi bani! E deocamdata doar o cauza "civila"; pana la penal, pana la "cremenal" ar mai fi cate ceva de "negociat"; nu se zice asa? Prin anii 70 la fel, si tot asa, un tanar ardelean "premiant" agita spiritele in randurile tinerilor de la Uniunea Scriitorilor; se numea Ion Alexandru/ nu Ioan inca, era poet fara nici cel mai mic dubiu, si promisese la o conferinta nationala sa ia cuvantul si sa-i faca praf pe batrani, in numele tineretului scripturistic, cu forta tineretii sale clocotitoare. Presedintele scriitorilor de-atunci, Zaharia Stancu, afland, consulta lista luarilor de cuvant din dimineata urmatoare, si gasindu-l pe lista si pe cel din zvonire, in aceeasi seara il invita pe petent la el in birou: "Draga poete, draga tinere ardelean, tinere draga, te apreciem si iti recunoastem talentul, am vrut sa-ti spun eu primul, primul sa-ti spun eu, ca maine voi anunta in plen ce am hotarat: avem o bursa in Germania pentru un tanar creator si a ta va fi; va fi a ta, bucura-te; te rog sa te bucuri; si Blaga a studiat la Viana, si Blaga!" Nu stiu daca in biroul lui Zaharia Stancu au fost lacrimi sau sarutari de mana, stim insa ca de-atunci la Uniunea Scriitorilor a fost cu o revolutie mai putin, iar poetul-student din Germania Federala l-a cunoscut acolo, in Muntii Padurea Neagra, pe Martin Heidegger, de care nu s-a mai ferit si i-a sarutat mana pe bune. Facand apoi o cariera literara heideggeriana de toata frumuseta, mai ales la intoarcerea in tara. "Propunerile" venite din partea tinerilor ardeleni au de obicei happy-end. Sa nu ne pierdem deci cu firea nici de data asta. Va fi bine. Va fi din ce in ce mai bine. "Inca o data: nu conteaza cat de multi sau cat de putini bani sunt." Dar ceva tot conteaza; ca ne afam in treaba, bunaoara, chiar atunci cand nu avem talent (probabil), cat tanarul Ion Alexandru din poveste! Caci poveste e totul, si uite de ce ador eu Uniunea Scriitorilor: ea este si povestea mea, si-a unei jumatati de veac de literatura ďż˝ pana una/alta!

Ion MURGEANU