Stelian TANASE 

Valvataia iscata de declaratiile lui Traian Basescu inca face victime, chiar a trecut intr-un fel. Cum am prevazut, minunea a tinut trei zile, fix. A urmat un mic razboi al declaratiilor. Unii mai coltosi, mai belicosi, altii mai informati si rationali. Rea-credinta cata vrei, unde vrei. O tentativa evidenta de a mistifica, de a prosti lumea. Si nu numai dinspre putere. Un vacarm enervant saptamana asta. De nu am mai putut sa tin televizorul deschis la stiri. E ca intr-o cearta in familie, unde dupa ce asculti curios ambele parti, renunti, pentru ca nu mai intelegi nimic. Cine are si cine nu are dreptate. Nu am nici o indoiala ca aceste alegeri sunt cele mai dubioase in ce priveste corectitudinea desfasurarii lor. Campania a fost plina de manipulari, PSD-ul a practicat, in termeni fotbalistici, antijoc. A impiedicat adversarul sa joace, a inchis toate culoarele, a dat la gioale, a aruncat mingea in tribune, a tras de timp. Un joc urat, asta am urmarit. Asta e una. Frauda alta. Tehnicile provin inca de la locale. Via experti straini, soft, si metode de import, pe bani multi. Dinspre Occident nu vin numai lucrurile bune, valorile adevarate, dar si smecheriile, naravurile proaste. Si la rele nu ne intrece nimeni. Invatam repede si ne depasim maestrii in timp record. Mai greu invatam cum sa stam la masa, cum sa facem corect nodul cravatei. Dar mai ales cum sa respectam legile, cum sa avem cuvant. Astea se lipesc mai greu de roman si politicianul lui de serviciu. Asa corupt si natang cum il gasim azi. S-a furat in draci, a fost o comedie de dimensiune nationala. PSD armat in institutiile statului, politie, servicii speciale, administratie, BEC, si-a dat drumul fara sa mai tina cont de nimic. Sigur si alta data s-a procedat identic. In afara de anul 2000. Atunci CDR&Constatinescu erau deja caftiti mar, inca inainte de campanie si nu au mai avut nici un chef sa se bata. Pregatiri s-au facut, dar nu au mai avut suficient suflu sa bage mana in voturi si au incasat-o rau, cum s-a vazut. In 2004 isteria este mare pentru ca fortele fiind extrem de apropiate, orice mie de voturi conteaza enorm. Un 2% furat, schimba raportul de forte. Castigatorii devin invinsi, si invinsii castigatori. De unde patima asta mare, si spiritul justitiar trezit brusc. PSD a practicat senin invataturile lui Stalin, "Nu conteaza cine voteaza, conteaza cine numara voturile". Mai mult, a imbogatit experienta de la Kremlin cu "Nu conteaza nici cine numara, conteaza cine anunta rezultatul". In acest sens, BEC a fost un soldat disciplinat. A facut exact ce i s-a ordonat. Lucru vizibil, prin cei doi infractori Camenita si Ghergut care s-au trezit vorbind gura fara ei. Am vazut multe tarasenii in campania asta suspecta, dar sa ii vezi pe cei doi bezmetici, care ar fi trebuit sa ramana impartialitatea intruchipata, atacand candidatii opozitiei, mi se pare prea mult. Miroase a aparat de propaganda PCR. Si cand te gandesti ca acesti Bobcinski si Dobcinski autohtoni impart dreptatea in Romania! Cam stramba dreptatea asta. Acum jocul murdar continua. PSD nu poate face guvernul. Ceva sperante sunt la Camera Deputatilor unde voturile sunt la limita pentru o majoritate absoluta, 51%. La Senat nexam. Dar nu cred ca se ingrijoreaza prea tare pentru cateva voturi acolo. Se gasesc de cumparat in talciocul politicii romanesti. Dedesubturile se incearca intai la PRM, la afinii ideologici. De mai mult de un deceniu in opozitie, unora li s-a facut de distractie. Adica de ce numai pesedistii sa stea la borcanul cu miere al puterii, cand tu, proaspat ales, poti sa ai acces la toate bunatatile, daca faci un pas dincolo de gard. Si la liberali se sapa pe dedesubt un vast complot. Sunt lucrati mai ales parlamentarii cu gauri in portofel si dosare grele la Securitate. Sigur PSD ar face oricand o coalitie cu PNL, dar daca liberalii raman surzi si orbi la ispitele guvernarii, se gasesc disponibili parlamentari la bucata, contra cost. Dai votul, iti lingi botul. De ce sa aplici o logica de tipul "cotul, piscotul, labele si botul". Mai bine, "pupa-l pe vot, si ia-i tot!". Dinu Paturica, personajul lui Nicolae Filimon, din "Ciocoii vechi si noi", stia ce stia. Nici Basescu nu sta grozav. A avut un atu forte in mana, cu care batea orice. Dovada de frauda majora. Dar s-a grabit, a jucat imprudent si excesiv. Niste capete infierbantate din anturaj, lipsite de simt practic si de prevedere, l-au sfatuit sa ceara masuri radicale, arestari, repetarea votului etc. Lumea s-a speriat de un asemenea comportament care induce nesiguranta si vremuri tulburi. Avantajul s-a transformat in dezavantaj. Era suficient sa ceara renumararea voturilor, verificarea la sange a tuturor proceselor verbale etc. si avantajul ar fi ramas de partea lui intreg. Impactul mediatic ar fi fost total, opinia publica s-ar fi intors in favoarea lui. Era exact ce trebuia pentru a surmonta decalajul de sapte procente. PSD ar fi fost silit sa treaca in defensiva. Ar fi devenit, oricum, personajul negativ al povestii, hotul dovedit. "Si se jura ca nu fura, dar l-am prins cu rata in gura". PSD ar fi avut dificultati insurmontabile in turul al doilea. Acum electoratul se simte nesigur, gestul i s-a parut excesiv, si, mai ales, aventuros. Nastase se trezeste cu un cadou in brate. A castigat o imagine de om al echilibrului, calculat, responsabil. Unora le-a devenit chiar simpatic - Drace - si mai potrivit pentru Cotroceni. Si asta din cauza unui singure atitudini. Un pas gresit la ofsaid. A fost tot antijoc. Joci frumos, deschis o partida intreaga, si in prelungiri te apuci sa faultezi, din nerabdarea de a castiga... Mai raman putine zile de campanie. Desigur, se vor mai arunca binisor cateva panarame pe piata. In incercarea de a puncta decisiv.