Sorin ROSCA STANESCU 

Motto: Inainte de a deveni istorie si chiar de a se intampla, multe evenimente majore sunt pregatite in laborator Asa cum era de asteptat, UDMR pluseaza. Pe toate planurile. Analizand rezultatele alegerilor parlamentare, care, de altfel, erau previzibile, partidul lui Marko Bela si-a pregatit din timp asaltul asupra potentialilor parteneri de coalitie. Restul, ceea ce s-a intamplat ieri, de pilda, la nivelul conducerii acestei formatiuni, cand, vezi Doamne, a fost adoptata strategia, nu a reprezentat decat o simpla formalitate. Care sunt conditiile reale ale UDMR, dincolo de declaratiile de bune intentii, pe ce mizeaza partidul si ce au de facut partenerii si adversarii? Pana la urma, in raport cu solicitarile UDMR, ce se poate schimba in legatura cu viitoarea coalitie de guvernare? Inainte de a intra in subiect, sunt necesare cateva precizari. UDMR a aparut in conditii furtunoase pe scena politica romaneasca. Si a fost contestat in forta, inclusiv de ascendentii PSD. In general, UDMR s-a bucurat de sprijinul constant al partidelor de centru-dreapta. Cu care, de altfel, s-a aflat in parteneriat mult timp. Practic, pana in 2000. Pana in anul 2000, un lung sir de probleme aflate pe agenda de lucru UDMR fusese bifat. Mai ales in intervalul 1996-2000. Ulterior, in alianta politica cu PSD, timp de patru ani, au fost obtinute alte numeroase drepturi - de altfel, legitime - pentru "marea minoritate" maghiara, care traieste de sute de ani impreuna cu romanii. Evident, mai sunt de solutionat cateva solicitari legitime, intre care cu certitudine cea a unei universitati de stat in limba maghiara. Dincolo de ceea ce este rational, intervine insa, fie doar din simpla inertie, ca sa ma exprim cu maximum de eleganta, si solicitari care, in mod normal, nu vor putea fi onorate de nici un partener politic. Pentru ca ele pot crea o discriminare a majoritatii. Sau pentru ca pot aduce atingerea suveranitatii nationale. Sau pentru ca pot crea in perspectiva fragilitati economice ale Romaniei, de care sa profite nu comunitatea maghiara, ci Ungaria. Un stat prieten, dar care, totusi, in anumite dispute comerciale, poate fi rival. In ultimii doi ani, desi bine pozitionat politic, UDMR s-a fragilizat. Si, intr-un fel, a fost in pragul disolutiei. O miscare autonoma a aparut in interiorul comunitatii maghiare si a avut si are doua dimensiuni. Una vizand o organizatie cu un grad mai mare de autonomie in raport cu grupurile de interese din zona afacerilor, unde sunt implicati pana peste gat, in acest moment, numerosi fruntasi UDMR - ceea ce ar conduce inevitabil si la o mai mare autonomie politica in adoptarea unor decizii favorabile comunitatii maghiare. Iar a doua dimensiune frizeaza extremismul, respectiv un tip de nationalism care incalca normele europene si poate pune in pericol stabilitatea si soliditatea relatiilor de parteneriat romano-maghiare. Dintr-o eroare regretabila de calcul, "frondistii" UDMR-isti au incercat sa castige popularitatea, promovand proiecte extreme si periculoase cum este, de pilda, cel al unei tari independente a secuilor. De altfel, aici au si pierdut. Ceea ce putea deveni un fel de "primavara UDMR", a esuat in extremism. Comunitatea maghiara a ratat pentru moment sansa reformarii UDMR si inlocuirii macar a unora dintre baronii acestui partid cu figuri noi, care sa aduca, pe langa un pragmatism pe cale de a deveni rapace, si un idealism in masura sa le dea satisfactie ungurilor de rand. Pentru a scapa de pericol, insa, UDMR a primit un sprijin puternic din partea PSD. Fara PSD, UDMR s-ar fi putut fragmenta si nici una dintre parti nu ar mai fi putut intra in Parlament. Democratia romana avea nevoie insa, in continuare, de un partid etnic. Iar PSD, de un aliat. Pentru a putea juca astazi la doua capete. La randul ei, societatea civila a ales intre doua rele si a ajutat tacit UDMR. Acum, pentru a reveni asupra temei principale, UDMR este prezent in toate cartile. Si supraliciteaza periculos. Marko Bela a anuntat ca, in urmatorul ciclu electoral, nu va face parteneriat, ci alianta de guvernare. UDMR doreste pozitii in Executiv. Pana aici, nimic nefiresc. Simultan insa, UDMR vizeaza o autonomie locala care, daca nu este foarte bine precizata, poate aduce prejudicii majore sigurantei nationale a Romaniei. Chiar daca intram in UE. Chiar daca, prin Constitutia UE, suveranitatea tuturor membrilor e limitata. Si, in fine, UDMR sustine o initiativa a opozitiei din Budapesta, cea a dublei cetatenii pentru maghiarii din Romania. O cerere evident exagerata. Si, din nou, primejdioasa. Ca sa nu spun si nerusinata. Dar, pe masa si pe sub masa, pretentiile UDMR fata de potentialii aliati sunt atat de mari, incat pot deveni inacceptabile. Nu cumva din acest motiv brokerii externi de putere ne indeamna sa incercam o formula de larga coalitie? Nu cumva poate exista o larga coalitie cu UDMR, nu inauntru, ci in afara? Adica in opozitie. Alaturi de PRM.