Articolul 87 si 88 (fostele art. 92 si 93 din Tratatul CE) prevad ca sunt incompatibile cu piata comuna, in masura in care afecteaza schimburile dintre statele membre, ajutoarele acordate de catre state sau prin intermediul resurselor de stat sub orice forma, care distorisioneaza sau ameninta sa distosioneze concurenta prin favorizarea anumitor intreprinderi sau anumitor produse. Ajutorul poate sa imbrace forme foarte variate: acordarea unor scutiri de plata a dobanzilor, dar si exonerare de la plata impozitelor. Ajutorul poate fi acordat sub forma unei garantii sau transfer de stat, sau chiar prin repartizarea de catre stat de marfuri si servicii in conditii preferentiale. Articolul 87 permite acordarea anumitor forme de ajutoare financiare: ajutor cu caracter social, acordat consumatorilor individuali; ajutor acordat pentru recuperarea prejudiciilor cauzate de dezastre naturale sau de evenimente neobisnuite; ajutor pentru: promovarea dezvoltarii economice in zone considerate ramase mult in urma, conform criteriilor comunitare; promovarea derularii unui proiect important de interes european comun sau pentru remedierea unei crize severe in economia unei tari membre; facilitarea dezvoltarii anumitor activitati sau zone; promovarea pastrarii mostenirii patrimoniului cultural. Comisia Europeana a adoptat o serie de documente pentru a face cunoscuta politica de acordare a ajutoarelor de stat. Acestea sunt numite "linii directoare" sau "instructiuni". Ele se refera la regiunile ramase mult in urma din punct de vedere al cercetarii si dezvoltarii, al ocuparii fortei de munca si al sistemului educational, al intreprinderilor mici si mijlocii, al protectiei mediului ambiant si al salvarii sau restructurarii firmelor care se confrunta cu probleme. In general, Comisia Europeana abordeaza aceste scheme favorabil, atat timp cat ele nu deformeaza procesul competitional si nu ajung la un nivel incompatibil cu interesele comune. Comisia Europeana are responsabilitatea exclusiva de a face analize atente ale ajutoarelor de stat, deoarece numai o autoritate independenta poate evalua prejudiciile aduse pietei unice de asistenta publica acordata in tarile membre. De asemenea, Comisia Europeana analizeaza noile scheme de ajutor propuse de tarile membre, care trebuie sa o informeze despre ele in prealabil. Ulterior, Comisia decide asupra autorizarii acestora. Totodata, Comisia Europeana analizeaza si schemele de ajutor implementate ilegal de catre state, fara notificare prealabila si fara sa astepte autorizatia Comisiei. De obicei, intreprinderile fac reclamatii la Comisie in urma folosirii abuzive a acestor scheme. Planurile de ajutor financiar incompatibile sunt interzise si impun tarii membre sa recupereze sumele platite. Beneficiarul ajutorului financiar ilegal va trebui sa ramburseze sumele primite in acest mod. In acest scop ele selecteaza domenii bine definite, in care sprijinul statului este considerat necesar si pe deplin justificat. In particular, sprijinul statului este orientat spre infiintarea si derularea initiala a activitatii IMM-urilor, prin intermediul a trei seturi de instrumente distincte de facilitare a accesului la finantare, prin investitii directe sau acordarea de garantii financiare nu intreprinderilor individuale, ci intermediarilor financiari din statul membru respectiv care, la randul lor, asigura finantarea sau ofera sprijinul financiar IMM-urilor individuale, opereaza programe nationale de garantare a imprumuturilor sau fonduri de capital de risc. Acestea sunt operate de Fondul European de Investitii (EIF - European Investment Fund), in numele Comisiei Europene (CE). Acest program de Facilitare a Garantiilor acordate IMM-urilor a fost implementat in anul 1998, ca parte componenta a Initiativei UE pentru Stimularea Cresterii Economice si a Ocuparii Fortei de Munca, acesta din urma constituind un program mai amplu de asistenta financiara a sectorului IMM in UE. In anul 2001 a fost semnat un nou acord intre EIF si Comisia Europeana, in cadrul "Programului Multianual pentru intreprinderi, 2001 - 2005" derulat de CE (Multiannual Programme for Enterprises - MAP), acesta fiind extins la statele candidate la UE. Potentialele IMM-uri beneficiare trebuie sa se adreseze nu catre EIF sau CE, ci direct catre intermediarii financiari selectati de catre EIF (acestia fiind, implicit, sprijiniti financiar de EIF). A. Primul set de instrumente este reprezentat de Facilitatile de Garantare a IMM-urilor, care stimuleaza acordarea de imprumuturi IMM-urilor prin impartirea riscului cu intermediarii financiari folosind contra- sau co-garantii si grupeaza patru "ferestre" principale: Garantii pentru microimprumuturi oferite IMM-urilor cu sub 10 angajati, pana la un plafon de 25.000 euro pentru fiecare imprumut; Garantii pentru imprumuturi acordate IMM-urilor cu mai putin de 100 de angajati si care au potential de crestere economica. Astfel se reduc dificultatile specifice cu care se confrunta din cauza riscului relativ mare aferent surselor de finantare ce trebuie suportat: Garantii pentru imprumuturi de investitii in tehnologia informatiei si comunicatiilor (ICT), pentru echipamente (hardware), programe (software) si pregatire profesionala (training), pentru exploatarea oportunitatilor oferite de Internet si comertul electronic acordandu-se prioritate IMM-urilor cu pana la 50 de angajati (si apoi celorlalte cu pana la 100 de angajati); Garantii pentru investitii in actiuni de capital ale IMM-urilor, cu potential de crestere si care acopera maximum 500.000 de euro pentru fiecare investitie individuala. Aceasta facilitate vizeaza doar intermediarii financiari care opereaza sau intentioneaza sa opereze un program de garantare a capitalului IMM-urilor si au expertiza necesara pentru derularea acestor actiuni. B. Al doilea instrument este Programul European de Facilitare a Tehnologizarii la Debutul Investitiei care sprijina firmele mici cu potential de crestere in faza de inceput a investitiei, asa cum sugereaza si numele programului, dar nu direct, ci prin investitii in fonduri speciale de piata. EIF participa, de regula, cu maximum 25% din capitalul social al fondului, care, la randul sau, furnizeaza capitalul de risc IMM-urilor. Pentru a indeplini criteriile de eligibilitate, firmele trebuie sa fie infiintate cu maximum 5 ani inainte de prima investitie a fondului de capital de risc. C. Al treilea instrument este Actiunea de Incubare a Capitalului care are ca principal obiectiv cresterea numarului specialistilor in expertiza investitiilor de incubare a capitalului. Astfel, prin intermediul acestui instrument, sunt oferite fonduri nerambursabile (grant-uri) pentru recrutarea si formarea acestor specialisti. Criteriile de eligibilitate limiteaza beneficiarii la fondurile de piata si incubatoarele de afaceri in care EIF a investit deja. Aceleasi proceduri si instrumente de finantare sunt angajate si de programele de sprijinire si de finantare a IMM-urilor in Romania din fonduri UE, avand ca intermediar Banca Comerciala Romana. In februarie 2004 a fost semnat un acord de garantare a imprumuturilor acordate IMM-urilor intre EIF si Banca Raiffeisen SA, iar in luna august 2004 un alt acord cu BRD Societe Generale. Acesta din urma se ridica la 11 milioane de euro, garantii acordate cu prioritate pentru imprumuturile IMM pentru investitii, cu scadenta de minimum 3 ani, dintr-un total de 130 de milioane de euro fonduri de garantare acordate IMM-urilor din noile state membre si a celor in curs de aderare (Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Romania si Slovenia).

Cercet. st. drd. Andreea VASS (Institutul de Economie Nationala)