Gabriel ANDREESCU 

Scandalul fraudarii alegerilor de catre PSD este in stare sa mature orice alt subiect intern. Cum de el se ocupa mai toata presa, ma voi opri asupra unui alt aspect al campaniei: tacticile prin care s-a incercat reducerea la minimum a confruntarii intre candidati si formatiuni. Rostul adevarat al unei campanii este sa ofere competitorilor la ocuparea unor pozitii de putere ocazia sa demonstreze de ce ei sunt cei buni, iar adversarii politici, cei rai. Maximum de dezbatere, minimum de restrictii. Desigur, competitorii sunt chemati sa se comporte cu fair-play. Civilizarea campaniei nu poate fi insa o reglementare a bunei credinte. Ci a acelor conditii obiective care asigura egalitatea de sanse. Marea responsabilitate pentru asfixierea dezbaterilor o are chiar Legea nr. 67/2004, a alegerilor. A opri pe candidati sa combine "culori, semne grafice sau sunete care sa evoce simbolurile nationale ale Romaniei sau ale altui stat" este arbitrar. Dar, daca acesta constituie mesajul esential al unui partid? Cum sa il opresti sa exprime ceea ce, din punctul sau de vedere, ii reprezinta identitatea? Sau iata urmatoarea restrictie: "In cazul in care, in emisiunile informative, se prezinta fapte sau evenimente speciale de interes public, pe langa punctul de vedere al autoritatilor trebuie prezentat si un punct de vedere opus". Ridicol! Daca autoritatile demonstreaza ca integrarea in UE este o prioritate a Romaniei, trebuie neaparat adus cineva pe post ca sa spuna contrariul? Daca Guvernul Romaniei condamna lucrarile la canalul Bastroe, este necesar sa adauge cineva ca bine se face? Articolul mentionat este atat de absurd incat a ramas inoperabil. Iata alte doua subpuncte ale legii care impun candidatilor, in cadrul emisiunilor electorale: (a) sa nu puna in pericol ordinea constitutionala, ordinea publica si siguranta persoanelor; (b) sa nu faca afirmatii care pot aduce atingere demnitatii umane sau moralei publice; (c) sa probeze eventualele acuzatii cu incidenta penala sau morala aduse unui alt candidat. Principiile par onorabile, cerinta de aplicare a lor in practica, ad literam, devine ridicola. Cum a si devenit. Sa nu afirmi ca guvernarea a fost ticaloasa, daca ai aceasta opinie? Tocmai in campanie? Sa nu poti spune tu, membru al Guvernului, ca Opozitia este incapabila sa finalizeze reformele pe care le faci tu? Sa nu poti numi Cabinetul Nastase drept sursa a coruptiei in Romania, cand asta scrie in nenumarate rapoarte? Iar tu, candidat la Presedintie, sa nu ai cum sa-l ataci pe Basescu declarand: "A distrus flota!"? Astfel de declaratii aduc atingere demnitatii persoanelor. Ele nu pot fi "probate" in sensul juridic al cuvantului. "Nu aveti probe, nu mai spuneti asta!", repetau de zor in timpul campaniei realizatorii emisiunilor invocand legea cea constrangatoare. Amenintarea vinovatului cu o amenda nu a parut suficienta. In cazul in care invitatii nu se conformau solicitarilor, moderatorul urma sa decida intreruperea microfonului sau chiar oprirea emisiunii. La ce au mai fost obligate mass-media!? Televotul sau anchetele facute pe strada nu trebuiau sa fie prezentate ca reprezentative pentru opinia publica sau pentru un anumit grup social. De ce nu? Cum poate fi un reporter impiedicat sa afirme ca ancheta sa facuta la mina Borsa este reprezentativa pentru opinia politica a minerilor? O fi strict statistic gresit? Ei, si? Sau iata inca o mostra. Cu 48 de ore inainte de ziua votarii au fost interzise comentariile privind campania electorala. Asa, in general. Cu alte cuvinte, daca intre timp apareau informatii privind falsificarea unor materiale publicitare ori pregatiri de fraudare, nu se puteau face referiri la ele. Exemplele anterioare sunt insa departe de a fi epuizat excesele Legii electorale. In loc sa fie infruntate, in virtutea dreptului la exprimare, masurile ei restrictive au fost inasprite prin politica mijloacelor mass-media. Un motiv ar putea fi teama de consecinte, altul, ca au urmat tactica PSD, de a evita dezbaterea de fond. Consiliul National al Audiovizualului a sanctionat numeroase televiziuni. In interpretarea pe care a dat-o Legii 67/2004, oricum restrictiva, a adaugat propriile lui excese. Evident, este firesc sa combati incitarea la ura sau la discriminare. Dar sa fii amendat - cazul lui Gigi Becali - pentru a fi afirmat ca minoritatea sexuala a homosexualilor "inseamna un atac la siguranta morala a acestui popor" sau pentru a fi cerut sanctificarea lui Corneliu Zelea Codreanu sfideaza ratiunea dezbaterilor publice. Astfel de afirmatii sunt acoperite de principiul libertatii de exprimare. Iar, daca nu, atunci de ce restrictiile nu au fost impuse coerent? De ce CNA nu a sanctionat autorii si televiziunile care au afirmat: "Declaratia lui Basescu privind acceptarea casatoriilor homosexuale este o greseala". Caci, in sens strict, a sustine contrariul reprezinta o discriminare. Acolo unde nu a precizat nici legea, nici CNA, au adaugat responsabilii si moderatorii de programe. S-a ajuns pana acolo incat, in timpul campaniei, nu puteau participa la emisiuni - cel putin la TVR1 - membrii de partid, chiar daca nu erau implicati in nici un fel in procesul electoral. Dupa acceptul invitatiei erai intrebat: nu cumva sunteti membru de partid? Or, identitatea politica este o chestiune privata despre care realizatorul nu ar fi avut dreptul sa intrebe. Au existat si tactici mai fine. Pe TVR1, in locul confruntarii finale intre candidatii la Presedintie, acestia au fost "scosi la tabla" sa completeze chestionare. Concluzia: campania electorala din 2004 an a fost vidata de substanta ei. Singurul care avea acest interes era forta politica aflata timp de patru ani la putere. P.S. Cererea de reluare a alegerilor are ca argument nu doar dinamica voturilor nule, ci ansamblul neregulilor. Trebuie urmarit cum va fi tratat cazul presedintelui BEC, care si-a permis sa atace Opozitia dintr-o pozitie in care impartialitatea era o cerinta absoluta.