O microstagiune e, in principal, chintesenta noutatilor dintr-un sezon teatral, oferite intr-un maraton de cateva zile, din care cu cel mai mare avant se infrupta criticii. Saptamana trecuta, microstagiunea s-a numit la teatrul din Sibiu "Norway. Today", de Igor Bauersima, "Nora" lui Ibsen (amandoua in regia lui Radu-Alexandru Nica, tanar considerat a fi foarte promitator) si "Norii", dupa Aristofan (pus in scena de Florin Zamfirescu, trecut de la regia propriilor studenti - spectacolul de licenta cu "Badaranii", la UNATC - la cea a unor montari de repertoriu), ultimele premiere de pe scena de la "Radu Stanca". In ceva mai mult de doi ani, piesa germanului Bauersima a devenit o candidata serioasa la titlul de cel mai montat text contemporan - Radu Nica e al treilea ei regizor, dupa Andreea Valean la Odeonul bucurestean si Iulia Radulescu la Casandra (spectacolul ei de anul IV). Versiunea sibiana, care-i are in distributie pe Ionela Acasandrei (Julie) si Bogdan Ioan Saratean (August), in scenografia Carmencitei Brojboiu, e o adaptare fericita a traducerii lui Victor Scoradet, mai relaxata ca limbaj, cu o sanatoasa infuzie de expresii "cool" din universul celor doi tineri eroi, care insa nu reusesc deloc sa iasa credibil pe gura actorilor, nu foarte convinsi de legatura indisolubila dintre ceea ce spun si felul cum o fac. Dupa Radu Nica, povestea lui Julie si August, doi post-adolescenti care se-ntalnesc pe chat si pleaca sa se sinucida impreuna in fiordurile Norvegiei, e o alegorie a maturizarii, a depasirii, odata cu descoperirea iubirii, a traumelor despartirii de copilarie. Caracterizandu-i pe cei doi pe o singura dimensiune de personalitate (El e tocilarul inocent al clasei, vesnic temator, Ea e mica revoltata voluntara, gata sa ia lumea de gat), restrangand asocierea numelor lor la succesiunea a doua luni de vara (trimiterea subliminara e la dramaturgul August Strindberg si piesa lui, "Domnisoara Julie", dar deja era o sugestie prea intelectuala), mizand apoi pe ideea sincoparii relatiilor, un intreg proces de cunoastere reciproca si dezbatere de viata si de moarte comprimat, intr-un secol al vitezei, in minimum de timp si evolutie psihologica posibil, Radu Nica - care n-are nici pe departe actorii de care-ar fi avut nevoie - face din "Norway. Today" victima unui tipar simbolic ce nu i se potriveste. Iar inevitabilele proiectii (un site de chat, apoi cei doi filmandu-se live), care nu pot lipsi dintr-un spectacol pe acest text, nu reusesc nici pe departe sa aiba forta necesara, nici macar in buna gluma care face ca la sfarsit, obiectivul fiind indreptat inspre public, pe ecran sa se priveasca, pe ei insisi, spectatorii. (I. Popovici)